Într-o zi de 26 februarie, în anul 1815, Napoleon Bonaparte
evada de pe insula mediteraneana Elba, unde fusese exilat după abdicarea sa din
1814. În timpul exilului, Napoleon a rămas în contact cu o serie de oameni
politici din Franţa şi a fost mereu la curent cu desfăşurarea evenimentelor din ţară. Informat despre nemulţumirea crescândă a populaţiei faţă de noul rege,
Ludovic al XVIII-lea şi de regimul său, Napoleon se întorcea în Franţa la începutul lui martie 1815, la doar 11 luni după prima sa abdicare. În drumul
său spre Paris, fostul suveran nu s-a confruntat cu o opoziţie hotărâtă,
trupele trimise în întâmpinarea sa pentru a-l aresta închinând armele în faţa
fostului lor comandant şi trecând de partea lui. La fel vor face şi
majoritatea generalilor importanţi şi o serie de mareşali. Odată cu intrarea
lui în Paris, începe perioada cunoscută drept "Cele o sută de zile" (între
revenirea lui Napoleon Bonaparte la Paris, la 20 martie 1815, şi revenirea pe
tron a lui Ludovic al XVIII-lea, la 8 iulie 1815). În acest timp s-a derulat
Războiul celei de-a Şaptea Coaliţii, constând în operaţiunile militare care au
avut loc în Belgia de astăzi şi în nord-estul Franţei, în nordul Italiei şi în
Regatul Neapolelui. Reîntronat la 1 martie 1815, Napoleon începe să viseze la
refacerea marelui imperiu. Obţine câteva victorii, dar este înfrânt în bătalia
de la Waterloo (18 iunie 1815). Silit să abdice din nou (22 iunie 1815),
Napoleon a fost exilat pe insula Sf. Elena, unde a murit în condiţii neclare,
câţiva ani mai târziu, la vârsta de 51 de ani (5 mai 1821). A fost înmormântat
cu onoruri militare.
Iuliu Ionuţ DRAGOŞ
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu