Poeme de Marian Hotca

Primăvară

Primăvară-

astru palid

cu vibrări

de ploi opace

mă închizi

în cochilii

de flori galbene, albastre

pe prunceștile câmpii.

Primăvară-

snopi de vise

cauți gropi

să semeni soare,

pe covorul

de culoare

unde huma

azi renaște

veselie și candoare.

Primăvară-

psalm de iarbă

crești pe florile de smirnă,

iar în sufletul de frunze

pune-mi viață

și odihnă.

Primăverind...

Tremurând,

raza de tămâie

colindă natura

veșnic vibrând

tuberculi feciorelnici

de lumină

se-ntind agale

pe sfeșnice astrale

ce înverzeau

secunda

surâzând

și amorțind

o stea rezemată

pe axa înflorat-a primăverii

unea în chakrele fragrante

magia ploii

lăcrimând.

Insomnie

O umbră frământată în galaxii de flori
Crește ca un munte în toată armonia,
Crengi iritate ștergeau suavele culori
Trezindu-mi dintre ligamente insomina.

Un os de zinc își macină în gând durerea
Știrbind pe cerul nopții stelele lăuze,
Legat de un microb eu îmi strivesc puterea
Trăind în vise, realitățiile confuze.

Și m-aș ascunde gol, în praful din cămară
Ori printre recipiente macabre de formol,
Să nu îmi cânți că nopțile te-amenințară
Să-ți pui amorul în sticle pline cu alcool.

Inimi de piatră

Două inimi negre și-njunghiate

dorm sub umbra aceluiași mormânt,

și-atâtea doruri pale, măcinate,

se-ascund sub vălul de pământ.

O geană de pelin închide vraja serii

și visele se surpă în urne de cenușă,

că azi e noptea atroce-a îngropării -

a stelelor ucise de-a dorului țepușă.

Mi-e sete și aș bea atomii gri de fum

și-aș arde pe axa destinului difuz

ca să mai simt al stelelor parfum

m-aș naște iară într-un timp confuz.

M-aș bate și cu ploaia virulentă

să fim aceeași inimă de piatră -

zdrobită de o lume turbulentă

ce-și bea hapsână licoarea egolatră.

Primăvara

Primăvara,
surâsul miresmelor
coboară agale din munţi
de tinichea,
şi noi, dispersaţi
printre cuvinte emfatice,
trăim secunda ca pe o
eternitate
cioplită de iluzia
unei tinereţi
fitomorfe.

Jurământ poetic

Îți jur pe pietre, pe cenușă,

pe ochi metalici de căpușă

că-n visul mic,

eu nu-ți ridic

sărutul crinilor peltic,

căci mor de dor

și de amor

în brațul strâns

al florilor.

Jurământ de noapte

Îți jur pe somn,

pe rânced lapte de albine,

pe sâmburi putrezi de măsline,

că-n noaptea ce se stinge-n vatră

eu nu-ți ridic ode de piatră,

căci ard de dor

și de amor

în focul stins

al clipelor.

Poezie pentru furnici

În cavouri de furnici

clipele neesențiale

zboară ca și licurici

într-un timp agale.

Și suspină sub pământ

cântul moale de sirenă,

sobru fără de cuvânt

palid ca o euglenă.

Sunt o piatră dedublată

în abisul sufletesc,

poezie reciclată

într-un aparat lumesc.

Sacii eu îi car în spate,

grei de somn și fantezie

și cu tropi de albe șoapte

ca să-ți fac o poezie.

Ecou 

Am mâncat până la urmă din Mărul discordiei
și a fost excelent, încât pe zidurile
ciopârțite ale inimii mele
au crescut vorbe ascuțite de venin

o viperă tânără cu ochelarii de fum
sunt eu în această seară neesențială;
și-mi caut prada între cuvinte lacome,
neîmblânzite și golite de untdelemnul cumpătării

cu dinții, feroce mușc din carapcea
ecourilor fluide ce zboară haotic
în mitologia realității malefice;

îmi iau și scutul de oțel fabricat
din stihuri și distrug invazia
acestor ecouri irezistibile

cu poezia neagră escamontată
în geneza unui război astral.

Timp floral

Timp-
meduză seacă,
suspendată pe secunda
unui pas opal,
tu eşti
un întuneric
golit de umbre
ce vibrează
în praful electrizat
al unui mugure
astral.

Scrum cărunt de smirnă
din limba
unui foc
brutal,
noi suntem actorii palizi
al aceluiaşi
sezon floral.

Un fel de iubire

În venele tale de piatră

curge mercurul

zilelor de mâine

şi de s-ar scurge-o

picătură

seac-afară,

tu ai cunoaşte iară

clipa amorului

de ieri.

Îmbracă-mă

în esenţe răpitoare

ca să visez plăcerea

grea cum bate-n

inima-mi de ceară,

şi topindu-mă...

când ochii

îţi vor plânge,

eu voi începe

să-ţi sculptez

iubirea în apa clară,

distilată cu gherara

frumuseţii pure.

Nervi de primăvară

Azi am avut o discuţie

cu o aripă de vânt

şi brusc am înţeles

de ce curentul

zorilor îmbujoraţi

ploua cuvinte şoptite

în arealul aceloraşi

nervi de primăvară.

Geometria convexă

a unui nodul floral,

schiţează-n universuri

coplanare chipuri

vremelnice şi pale

ce nu vor cunoaşte

niciodată tânguirea

unui fulg de nea.

Anxietate de primăvară

Îmi înfloresc visele crude

sub umbra topită

a unui munte floral

şi nu-mi găseam

în ochii unei pietre verzi

vigoarea luminat-a primăverii.

Şi cred că mi-au crescut

în pământ aripi noduroase

de stânci înfinite

şi visele mele rămân

neclintite

pe umărul sobru

al acestei primăveri.

Un tunet armonic sudează

pe frunze tămâiate

fioru-nmugurit

al unui ghimpe

şi parcă încearcă

să scoată din râncede clipe

fragranţa-ncercănată

a unui soare anxios.

Stări

Un aer limoniu

cu ochi pătrunzători de smirnă

sărută cu inima vibrândă

această primăvară împletită

în curcubeie de parfum.

Şi lungă e secunda când

psalmi de bucurie

răsar la soare

pe câmpie

în ecoul blând

al unui cânt.

Şi eu încerc un pic

să plâng

cu lacrima încondeiată

în culori de veselie

şi mă prefac

că văd în gând

o primăvară parfumată

cu buza liliachie.