"Întoarcerea fratelui risipitor" de Mircea Băduţ– despre geneza prozei omonime şi despre volum

Vă semnalăm cartea "Întoarcerea fratelui risipitor", scrisă de Mircea Băduţ, apărută la  Editura Europress din Bucuresti

 "În urmă cu doi-trei ani am scris o carte împreună cu fiica mea. Lucrurile s-au întâmplat astfel: eu strânsesem câteva proze (ficţiuni şi eseuri apărute într-o cadenţă dezlânată), iar fiica mea – Anca – produsese o serie de texte ce-mi păreau reuşite (majoritatea fiind creaţii lirice decantând oareşce anxietăţi adolescentine). Cum nici unul dintre noi nu acumulase destule scrieri pentru un volum solid, ideea de a le 'contopi' într-o singură carte a venit firesc. Şi – pentru a nu apărea ca un volum rezultat prin alipirea a două cărţi distincte – am propus să ne alternăm textele în cuprins: o scriitură de-a mea urmată de una de-a ei, ş.a.m.d. Rezultatul a fost interesant, şi cartea a avut un oarecare succes local (“Ficţiuni familiare”). Aşa încât – încurajat de această formulă – i-am propus apoi fiicei mele să scriem împreună un roman, dar unul la care să nu lucrăm 'umăr-lângă-umăr' (pentru că nu ar fi convenit spiritului ei de copil ce tocmai se desprinde de tutela părinţilor), ci unul împletit din capitole scrise alternativ şi cvasi-independent de către cei doi autori. Ceva ca un dialog, ori – mai degrabă – ca o alternanţă de monologuri servind aceluiaşi obiectiv literar. Şi pentru ca eventualul cititor al romanului să înţeleagă rapid structura cu participările alternante ale autorilor, m-am gândit că ne trebuie o temă cu doi poli, o temă uşor de recunoscut.

Cea mai potrivită dintre ideile ce mi-au trecut atunci prin minte mi s-a părut acea parabolă biblică cu întoarcerea fiului rătăcitor. Fiica mea n-a fost chiar încântată de propunere, dar nici n-a venit cu altă variantă. Mi-am zis că dacă încep eu şi îi arat unul-două capitole va înţelege mai bine proiectul şi poate o atrage. Fixasem cadrul de lucru astfel: proza să cuprindă temporal o perioadă din viaţa a două personaje legate biologic şi prin destin (fraţi dintr-o familie mică), iar firul epic să alterneze subcapitole "povestite" de cele două personaje.

Pentru a accentua premisa temei biblice am propus să-i botezăm pe cei doi fraţi după alte două nume notorii: Cain şi Abel – deci cumva exploatând riscul prejudecării personajelor de către cititor. Deşi numele (aici într-o mică anagramă) sugerează contextul biblic (şi destinul personajelor), speram ca paralela să fie doar provocator-dilematică pentru cititor.

După primele pagini s-a putut vedea concret abodarea pe care o propusesem. Stilul corespundea dramei interiorizate, cu accente de psihologie şi filosofie; un teatru de gânduri ca o dezbatere laică (în dublu monolog) a cunoscutei parabole religioase. Iar capitolele – fiecare cu gânduri şi întâmplări din mintea şi din viaţa câte unui frate – se puteau intercala aproape fără a depinde între ele, ci doar cu o vagă cronologie şi cu un set de amintiri comune. De asemenea, anumite secvenţe biografice urmau să fie revelate din ambele perspective.

Însă datul temporal al autorilor n-a fost unul prielnic: fiica mea s-a retras din proiect, fiind din ce în ce mai speriată şi mai absorbită de cele două mari praguri din viaţa ei: bacalaureatul şi admiterea.

Cum eu deja înaintasem cu transcrierea poveştii unuia dintre cei doi fraţi (şi cum ideea proiectului încă mă fascina), a trebuit să preiau şi destinul celuilalt frate. Doar că ideea iniţială (şi premisă a originalităţii proiectului) era ca cei doi fraţi să aibă "exprimări" distincte, emulate de stilurile firesc diferite ale celor doi autori. Pentru că nu mă simţeam în stare de abordări stilistice distincte, am făcut câteva tentative de a găsi coautor pentru proiect, însă rezultatul a fost nul. Aşa că am rămas să-i duc la final pe cei doi fraţi. Deşi visasem un roman, până la urmă a rezultat o nuvelă; doar că îmi place să cred că "materialitatea" frământărilor umane cuprinse ar putea, cu ceva indulgenţă, să transceandă scriitura înspre denominaţia de 'roman scurt'.

Voi mai spune doar că una dintre ideile de pornire ale proiectului – şi anume evitarea elementelor contextuale care să fixeze acţiunea în timp şi spaţiu – mi-a cam dat de furcă, constituind însă şi o interesantă provocare de paradox: să evit folosirea de neologisme, să ocolesc exprimările evoluate, însă fără a renunţa la un rafinament al ideilor/trăirilor. (Titlul iniţial a fost "Întoarcerea perenă".)

Dintre celelalte proze din cuprins aş recomanda cititorului în mod special 'canicula' (probabil cea mai bună proză scurtă-scrută din protofoliu) şi 'basmul contorsionat' (premiată în 2013 la un concurs naţional de proză fantastică). Iar pentru cititorul pasionat de filosofie sper să se potrivească şi cele câteva eseuri cu nuanţe antropo-socio-gnoseologice de la finalul volumului".

Detalii si prin: www . europressgroup . ro

                                                  Cu deosebit respect,

                                                      Mircea Băduţ