de GELU DRAGOŞ
Moderatoarea
evenimentului a fost scriitoarea Camelia Iuliana Radu, care la finalul majorei manifestări,
cu amabilitate, ne-a declarat referitor la Proiectul naţional demarat cu
„Scrisori în manuscris”următoarele: „Este o colecţie care va dura mai mulţi ani
şi în care scriitorii, atât prozatori, cât şi poeţi, îşi prezintă un manuscris
dintr-o anumită perioadă de timp şi, pe lângă textul redactat al cărţii, există
la sfârşit - manuscrisul olograf. Un scriitor nu are o operă de-a gata, el
ezită foarte mult, taie, şterge, se gândeşte. Unii scriu diferit, unii scriu
direct, sunt inspiraţi, alţii muncesc foarte mult pe un text, deci e ca un fel
de şcoala literară oferită în dar celor care vor să citească un autor”.
Consideră, de asemenea, că acestea le pot fi utile istoricilor, dar şi criticilor
literari, care au nevoie de manuscrise pentru a cerceta modul în care autorul a
gândit opera pe care a scris-o. Cu acest prilej i-a invitat pe scriitorii
maramureşeni „să îndrăznească” în a o contacta pentru publicarea celor mai
valoroase manuscrise de ale dânşilor.
Despre „Caietul
albastru”, un manuscris cu o copertă unică, în cazul de faţă, scriitorul şi
editorul Ştefan Doru Dăncuş soldat, ne-a mărturisit: „ Gelu dragă, sunt mai
multe povestiri şi poezii, de pe vremea cand eram mai tânar. Am acoperit ca
timp între 17 şi 21 de ani, inclusiv armata, cu ceea ce am scris în armată, dar
am impresia că recitindu-le, când m-am apucat să le caut, mi-am spus «Domnule,
uite ce frumos am scris înainte!». Am stat mai mult aducându-mi aminte de
perioada Motru, pentru că e o etapa care nu se poate uita atâta de uşor.
Comunismul nu-l poate uita nimeni, dintre cei din generaţia mea”.
Următorul din
această colecţie prezentat la bibliotecă a fost dr. Ion Petrovai cu volumul
„Alburi sângerânde”, dar care a adus şi
ne-a prezentat cărţulia „Stihuri pentr
suflet, minte şi literatură” apărută la editura Domniei sale „Ţara
Maramureşului”, o colecţie de cântece şi poezii patriotice ale românilor. Că
tot se apropie 15 iunie, am să citez din cuvântul lămuritor al profesorului
doctor Ion Petrovai: „Acest buchet de poezii, dintre care unele au fost puse pe
muzică devenind astfel un leac sufletesc pentru cei bolnavi de drag de patrie,
de limba română şi de literatura neamului românesc, ţine locul unei analogii
realizată după criterii ştiinţifice de cărturarii pe care i-a dat României şi
lumii ilustra instituţie de învăţământ sătmărean care poartă numele Poetului
naţional al românilor Mihai Eminescu”.
Şi surpriza
literară a zilei ne-a produs-o tot Ştefan Doru Dăncuş şi editura lui prin
prezentarea volumului de versuri „tristeţi
şi alte alinturi” a poetei băimărence Rodica
Brad Păuna, carte premiată la un
important festival de poezie la Drobeta Turnu Severin. Despre această carte
vorbeşte cel mai bine poetul Ioan Es. Pop: „Ne aflăm pe un teren al
propoziţiilor decisive, precum aceasta care deschide cartea mai ales spaţiile libere sunt neîncăpătoare,
iar pe acest teren se joacă scene
decisive de dragoste, spaimă, ezitare,uimire, meditaţie, speranţă şi disperare. Starea lucrului vag despre care vorbeşte la
un moment dat poeta acompaniază toate poeziile din această carte, amintind
despre celebra pereche vid-plin din pictura orientală. (...) Da, aceasta este o
Carte”.
Iar de dragul poeziei de calitate vă îmbii cu două poeme ale
Rodicăi:
o picătură de ploaie
căzută aseară
un tablou atât de arid de viaţa viaţa mea
care face să se strângă picătura de ploaie căzută
aseară
sub piele
să hrănească toată făptura fiecare rădăcină în
rădăcină de cuvânt
ştiu ştiu foarte bine aceasta e culoarea mea
despre această culoare se vorbeşte când vine frigul
care nu este întuneric e doar un timp greu
pe care îl împătur sub pernă
ceva ce nimeni nu poate traduce
lasă-mă
nu-mi schimba forma lucrurilor în noapte
cei care cu mine călătoresc în acest spaţiu
se recunosc după plâns ei nu confundă
sfârşitul ei nu trădează
prezentul e chiar aici în ora sa
noaptea are o lumină a ei
ziua are întuneric cu prisisinţă
mai ales spaţiile
libere sunt neîncăpătoare
să te gândeşti la viaţă cu toate zilele din ea
cu toţi paşii cu toate lacrimile cu toată bucuria
cu şansele şi ratările tale
şi nu la zilele care fac viaţa ta
nu încerca să faci spaţii libere ca să treci
treci aşa urlând defrişând zâmbind câte răsărituri
atâtea apusuri
între pereţii orbi nu poţi stinge întunericul nu poţi
acoperi lumina
pe undeva se furişează gândul
pe undeva îţi ies mâinile îţi ies picioarele şi
o iau la fugă
pe valuri pe pietre în uitare
şi spaima te lasă fără suflare
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu