Desi credinta
intr-o pedeapsa dincolo de moarte are adesea efecte benefice la nivelul
societatii, oamenii care cred in existenta iadului au totusi, la nivel
personal, o viata mai putin fericita, arata un studiu recent.
iadul
Studii de
psihologie si sociologie au aratat, de-a lungul timpului, ca, in societatile in
care multi indivizi cred in existenta unei forme supranaturale de pedeapsa in
viata de apoi, aceasta convingere produce efecte pozitive, la nivelul intregii
societati, inclusiv infractionalitate mai redusa si crestere economica mai
accentuata in tarile in curs de dezvoltare.
Dar exista si un
revers al medaliei: la nivel individual, credinta in iad este asociata cu un
nivel mai scazut de fericire si satisfactie in viata, arata cercetari realizate
la Universitatea
Oregon.
Intr-un studiu
publicat in PLOS ONE, cercetatorii au analizat date din sondaje internationale
pentru a afla in ce mod credinta in rai si iad afecteaza starile emotionale ale
oamenilor in viata de zi cu zi, precum si satisfactia in viata pe termen lung.
Multi oamani, dar
nu toti, cred atat in existenta raiului, cat si in cea a iadului. Cercetatorii
americani s-au concentrat asupra celor care credeau intr-unul dintre aceste
concepte, dar nu in ambele. In marea majoritate a cazurilor, acesti oameni
credeau in existenta raiului, dar nu si a iadului.
Specialistii au
analizat date provenite din 63 de tari, constatand urmatoarele: cu cat credinta
in rai prevala in masura mai mare asupra credintei in iad in randul
locuitorilor unei tari, cu atat erau mai fericiti si mai multumiti de viata lor
respectivii locuitori.
Studiind
raspunsuri individuale, cercetatorii au observat acelasi model: cei ce credeau
in rai se declarau mai satisfacuti de viata lor.
Datele provin din sondajele Gallup World Poll, World Values
Survey si European Values Survey. In
55 din cele 63 de tari incluse in sondaj, crestinii sau musulmanii erau
majoritari, dar analiza raspunsurilor individuale nu a relevat nicio diferenta
semnificativa intre adeptii religiilor abrahamice (iudaism, crestinism si
islam) si cei ai religiilor non-abrahamice, im ceea ce priveste aceasta
credinta si satisfactia in viata.
Dar este aceasta
o legatura cauzala de genul „oamenii sunt mai nefericiti deoarece cred in iad”?
Nu neaparat; studiul nu exclude posibilitatea ca oamenii nefericiti sa fie mai
inclinati sa creada in iad tocmai ca urmare a starii lor de nefericire.
Pentru a elucida
sensul relatiei cauzale, cercetatorii au realizat si un sondaj propriu, rugand
422 de persoane sa scrie fie despre rai, fie despre iad, fie despre ceea ce
facusera cu o zi inainte, apoi sa estimeze in ce masura incercasera 7 emotii;:
fericire, tristete, vinovatie, siguranta, rusine, teama sau liniste. Estimarile
emotionale ale celor ce credeau in rai nu difereau de ale celor care scrisesera
despre activitatile din ziua precedenta, ceea ce sugereaza ca singura credinta
in rai nu ii face pe oameni mai fericiti.
In schimb, cei ce
scrisesera despre iad (indiferent ca erau sau nu persoane religioase) au
declarat scoruri mai mici in ceea ce priveste fericirea si mai mari in ceea ce
priveste tristetea, comparativ cu ceilalti.
Cum se explica acest lucru?!
Cercetatori
propun mai multe ipoteze:
deoarece iadul
este un concept negativ, simplul fapt de a scrie despre el declanseaza
sentimente negative
e posibil, de
asemenea, ca faptul de a se gandi la iad sa ii faca pe cei care nu sunt
credinciosi sa se intrebe ce se va intampla cu ei daca gresesc cumva in
convingerile lor
Cercetari
anterioare, desfasurate la
Universitatea din Kansas, aratasera ca, in tarile unde
locuitorii tind sa creada mai mult in rai decat in iad, rata infractionalitatii
e mai mare. Probabil, spun cercetatorii, credinta in iad, intr-o pedeapsa
supranaturala, reduce comportamentele antisociale si ii motiveaza pe oameni sa
fie mai cooperanti, de teama pedepsei. Sursa: Live Science
Cristian LAURENŢIU
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu