Cele mai frecvente 10 greşeli care se fac în scriere şi în vorbire

 Profesorii de limba română trăiesc zile grele. Aud pe stradă, la televizor, peste tot şi din ce în ce mai des o limbă română chinuită. Din grabă, din neştiinţă, din obiceiul de a lua informaţiile şi modelele mai mult de la televizor facem greşeli de care uneori ne dăm seama, alteori nu. Profesorul Victor Iacobescu, profesor la Colegiul Naţional „Radu Greceanu“ din Slatina, a realizat un top al celor mai frecvente greşeli, primele 10 la care s-a gândit când i-am lansat provocarea.

1.      Virgulă între subiect şi predicat

Exemplu greşit: Părinţii şi profesorii, ar trebui să comunice în permanenţă. Greşeala este făcută deoarece există tendinţa de a accentua rolul celui celor care contribuie la realizarea acţiunii.

2.      Acordul greşit  

Exemplu corect: Fata ale cărei cărţi erau pe masă este foarte frumoasă. Uneori se face acordul „la întâmplare”. Totuşi, există o regulă simplă, numită „acordul în cruce”: al/a/ai/ale se acordă cu obiectul (carte/cărţi), iar cărui/cărei/căror se acordă cu posesorul (băiatul/fata/băieţii/fetele).

3.      Paronimia greşită

 Paronimele pot produce adesea confuzii şi zâmbete. Complement/ Compliment Exemplu greşit: Băiatul acela mi-a făcut un complement. Exemplu corect: Băiatul mi-a făcut un compliment. Complementul este o parte secundară de propoziţie.

4.      Pronumele de întărire este folosit de foarte multe ori greşit

Exemplu greşit: „Am stat de vorbă cu mine însuşi, apoi am ales să mă transfer la altă echipă“, spunea un fotbalist în urmă cu aproape 3 ani. (Formele corecte: masculin - eu însumi, tu însuţi, el însuşi, noi înşine, voi înşivă, ei înşişi; feminin - eu însămi, tu însăţi, ea însăşi, noi însene, voi însevă, ele înseşi (însele))

5.      Regula numeralului în privinţa orei

 Ora „unu”/„douăzeci şi unu” Numerale masculine aflate pe lângă un substantiv feminin moştenesc forma iniţială a felului cum era exprimat timpul, ”un ceas după miezul zilei/nopţii” – ”ceasul unu”, iar prin rostire prescurtată, ”unu” . Apoi, forma de masculin, deja impusă, s-a păstrat şi pe lângă femininul oră: ”ora unu”. În schimb, în cazurile ”ora două/douăsprezece/douăzeci şi două”, s-a impus forma de feminin, care este şi cea de neutru plural: ”două ceasuri după miezul zilei/nopţii.” Deci nu se poate spune ”ora doisprezece”, atâta timp cât nu se spune niciodată „ora doi”!

6.      „A face” la imperativ

 Imperativul negativ, persoana a II-a singular, se formează cu infinitivul verbului: Exemplu - nu mânca!, nu vorbi!, nu pleca!. Corect: „nu face!“.

7.      Fortuit/ forţat.

Fortuit înseamnă „neprevăzut, inopinat, întâmplător”, nu „forţat”. Exemplu greşit - A fost fortuit să-şi facă temele. Exemplu corect - Unele descoperiri geografice au fost făcute fortuit.

8.      Scrierea greşită a verbelor la modul condiţional optativ timpul prezent

Exemplu greşit - Aş venii şi eu la film. Cât am putut dormii! Exemplu corect: Aş veni şi eu la film. Cât am putut dormi! În primul caz, verbul este la modul condiţional-optativ, care se construieşte întotdeauna cu forma de infinitiv a verbului. În al doilea caz verbul este  la modul infinitiv. Formele „eu venii“, „eu dormii“ sunt valabile pentru perfectul simplu.

9.      A merita/ a se merita

Formele impersonale cu aspect reflexiv ale lui „a merita”  au apărut, probabil, prin contaminare cu construcţiile similare de tipul nu se obişnuieşte, nu se justifică. Exemplu greşit: Nu se merită să aştepţi marea iubire. Exemplu corect: Nu  merită să aştepţi marea iubire.

10.  Doar/ Decât

Ca adverbe restrictive, în construcţii afirmative se folosesc ”numai” sau ”doar”, iar în construcţii negative se foloseşte ”decât”. Exemplu greşit - Am decât doi lei. Exemplu corect - Am doar doi lei la mine. N-am decât doi lei la mine.

                                                                           Alina MITRAN