Nedemni şi necalificaţi
cârmuitori,
Iată că, după ce v-aţi
mulţumit stăpânii din lăuntrul şi din afara României prin antiromâneasca lege
217/2015, acuma vă folosiţi căpăţânile găunoase pentru înjghebarea şi
promovarea Legii împotriva defăimării sociale, o preastupidă şi antidemocratică
făcătură, prin care – dacă nu-i cu putinţă să vă redobândiţi dramul de onoare
definitiv pierdut la intrarea în politică – măcar veţi izbuti, cu spectrul
uriaşelor amenzi prevăzute (până la 60.000 de lei!), să strângeţi de gât presa
independentă şi curajoasă, adică să lichidaţi ultima redută a libertăţii
câştigată cu preţul atâtor jertfe la Decembriada din 1989.
Căci numai astfel, prin
desăvârşirea genocidului economico-financiar (întreaga economie naţională pusă
pe butuci, plus datoria externă de aproape o sută de miliarde euro) şi
cultural-identitară (politica indiferenţei, ba chiar a dispreţului faţă de
românescul autentic), v-aţi creat dreptul à
rebours la nemurire, nu atât în istorie ca hidoase exemple de
antiguvernanţi, cât mai ales în teratologie în calitate de senzaţionale
anomalii sau erori ale naturii.
Puteţi fi mândri de voi,
deoarece în toată istoria modernă a omenirii nu se întâlneşte un caz aidoma României
postdecembriste, ca – în doar un sfert de veac – o ţară bogată, fără un cent
datorie la data preluării de către voi şi cu creanţe de ordinul miliardelor să
ajungă la sapă de lemn (codaşă între suratele ei europene), datoare vândută şi
fără cea mai mică şansă de redresare într-un viitor rezonabil; ca o ţară cu
formidabile avantaje absolute, în primul rând milioanele de hectare de pământ
bun de uns pe pâine, să nu reuşească să-şi hrănească populaţia în scădere
alarmantă, ci să umble cu limba scoasă după împrumuturi cu dobânzi strivitoare,
din care apoi să poată cumpăra circa 70% din alimentele chimizate şi din
băuturile contrafăcute de pe mesele românilor de la oraşe şi sate; ca ţara cu
cel mai diversificat şi, desigur, împovărător sistem de taxe şi impozite din
această parte a lumii, să fie cunoscută mai ceva ca un cal breaz prin starea
dezastruoasă a drumurilor şi antologicele păţanii cu amărâtele ei de
autostrăduţe, respectiv prin situaţia tot mai îngrijorătoare din sănătate,
educaţie-învăţământ şi cultură; ca statul român postdecembrist să ajungă atât
de nevrednic şi corupt, încât era ticăloşilor de care amintea Marin Preda în
romanul Cel mai iubit dintre pământeni,
să li se pară românilor plecaţi peste mări şi ţări, dar mai ales milioanelor de
resemnaţi rămaşi în ţară, floare la ureche în comparaţie cu ce se întâmplă
astăzi (prim ministru anchetat, foşti miniştri la răcoare, penali cam tot al
treilea între atâţia parlamentari inutili, sorinopresci la primării şi consilii
judeţene cu saci de bani furaţi).
Pe când o lege simplă şi
clară, altfel spus justă, neinterpretabilă şi mult aşteptată, privind
confiscarea tuturor averilor dobândite pe căi nelegiuite? Asta da, ar contribui
esenţial la domolirea apetitului de chiverniseală al răufăcătorilor şi ar
permite rezolvarea dintr-un foc a celor două probleme majore, adevărate pietre
de moară legate de gâtul României: datoria externă şi investiţiile...
Am următoarele două
nedumeriri în legătură cu Legea împotriva defăimării sociale, lege iniţiată de
penalul Liviu Dragnea şi care, din câte am înţeles, deja a fost aprobată (a
trecut) de Senat:
1.A spune adevărul (atâta
cât ajunge la urechile omului de rând) despre ticăloşii cu ştaif se cheamă
defăimare?
2.În sintagma „defăimare
socială” intră şi milioanele de alegători sistematic trădaţi, minţiţi şi crunt
ofensaţi în drepturile şi sentimentele lor general umane, ori numai monstruosul
corp (al naibii cât de bine seamănă între ei la fire şi în hâitele lor figuri!)
al aleşilor trădători şi fără obraz?
Sighetu Marmaţiei,
George PETROVAI
20 oct. 2015
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu