De mâine nu mai merg la coasă
Gândesc logaritmic şi încet
Este iarba prea deasă
Mai bine plantez un puiet.
De mâine nu mai fac nimic
Gândesc ca şi Platon, şi-atât
Îmi cumpăr o
pungă de fistic
Care oricum îmi rămâne-n gât.
De mâine merg la masaj
Nu spun ce fel; e tare
După aceea intru în sevraj
Şi nu mai am loc în parcare.
De mâine îmi
revin puţin
Lovit de vise mă
întorc acasă
Cu-o sticlă de coniac şi-un pic de vin
Şi elegant
căzutu-mi cap pe masă!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu