Intoxicarea
României
Da, stimabililor şi
nestimabililor, măicuţa România este tot mai intoxicată, ca atare tot mai
suferindă de la o zi la alta. Iar odată cu ea se duc şi fiii ei cei mai
vrednici, care ţinând morţiş să-i uşureze suferinţa după slabele lor puteri
politico-financiare (nu şi moral-spirituale), mor cu zile asistând neputincioşi
la cumplita ei agonie.
În tot acest timp, care se
cheamă atrocele sfert de veac postdecembrist, ciocoii mari şi mici mai tare se
îngraşă, căci pentru alde ăştia – avortoni prin naştere, hoţi prin vocaţie şi
ticăloşi prin crez – existenţa este totuna cu traiul fără simţire şi gândire,
adică musai cu lanţ de aur la gât de taur, cu maşini bengoase şi case făţoase.
Pentru ei, cei care-şi
permit vacanţe de lux cu purcoaiele de bani şutiţi cu legea-n mână, de unde
revin la afacerile lor curat murdare doar cu ceva mai tuciurii la piele, dar
mult mai negri la suflet, pentru ei, deci, ar fi floare la ureche să se
stabilească oriunde-n lumea asta, şi la
dracu-n praznic. Dar ţi-ai găsit să le facă un asemenea pustiu de bine
milioanelor de români aduşi la o atare disperare, încât mamele cu copiii în
braţe se aruncă în faţa trenului, când România continuă să fie ţara tuturor
posibilităţilor pentru tâlharii interni şi externi!
Da, România este grav
intoxicată prin politicile à rebours
îndreptate împotriva ei şi a românilor (vezi inumanul experiment Codex Alimentarius), prin starea critică
a sistemului sanitar şi cea sfidător-înfloritoare a reţelei farmaceutice (în 25
de ani numărul farmaciilor a crescut de aproape 20 de ori!), prin nocivitatea
alimentelor străine din supermagazine şi a informaţiilor împroşcate pe piaţă
întru ascunderea sau distorsionarea adevărului, prin fraternizarea ipocriziei
politicianiste cu cea păstorească, prin spectaculoasa prăbuşire a şcolii şi
educaţiei, pe scurt, prin tot mai îngrijorătoarea stare de sănătate biologică
şi moral-spirituală a Naţiunii.
Toate statele din Uniunea
Europeană şi din lumea întreagă caută prin mijloacele ce le stau la îndemână să
asigure fericirea tuturor cetăţenilor (asta-i adevărata democraţie!) printr-o
valorificare superioară a resurselor naţionale, aceasta fiind la urma-urmei
însăşi raţiunea lor istorică de a exista. Numai România, codaşă între ţările
din UE îşi permite să dea cu piciorul la (încă) însemnatele ei resurse umane şi
geografice: lasă inteligenţa românească să-i îmbuibe pe cei putrezi de bogaţi,
lasă în paragină milioane de hectare (pământ bun de uns pe pâine), la comandă
străină, dar minţind că sunt nerentabile, guvernanţii ei de nimic au închis
până şi acele rare mine (sunt doar câteva pe planetă) în care aurul se găseşte
în stare nativă şi, desigur, face pe dracu-n patru să-i scoată din puşcării pe
tâlharii cu ştaif, ca aceştia să se poată bucura până la adânci bătrâneţi de
averile şterpelite, altfel spus, face tot ce-i stă în puteri să dispară de pe
feţele milioanelor de români luminosul zâmbet al împăcării lor cu Dumnezeu, cu
viaţa şi cu semenii.
N.B.În urmă cu ceva timp am citit pe internet că în Buthan, micuţul
stat de la poalele Himalayei, există un minister al fericirii cetăţenilor.
Normal, având în vedere că Buthanul este supranumit Regatul fericirii. Doamne,
la ce distanţă în timp şi spaţiu este România de aşa ceva!...
Sighetu Marmaţiei, George
PETROVAI
17 nov. 2015
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu