Fragment din cartea ”Sfaturi pentru mântuire”, autor Radu Botiş

CARTEA I - Lasã desertãciunile lumesti si vino dupã Iisus.
1."Cel ce vine dupã Mine,nu umblã în întuneric",zice Domnul..Sunt cuvintele prin care Domnul Iisus Hristos ne îndeamnã sã urmãm viata si faptele Sale,dacã dorim sã ne luminãm mintea noastrã si sã ne scãpãm de întunecimea inimii. Necesar este sã ne gîndim în permanentã la viata Domnului Iisus, iatã care ar trebui sã fie grija noastrã de cãpetenie.
2.Dumnezeiasca învãtãturã a Mântuitorului Iisus Hristos întrece toate învãtãturile sfintilor iar descoperirea acestei învãtãturi înseamnã aflarea manei celei ascunse(ceresti). Adesea cei ce ascultã cuvântul Evangheliei nu se trezesc din amortealã pentru cã nu au în ei duhul lui Iisus.
Doresti sã pricepi întru totul si sã gusti cuvintele Domnului? Strãduieste-te, în permanentã îndreaptã viata ta dupã a Lui.
3.Degeaba vorbesti frumos despre Sfânta Treime dacã în suflet nu ai smerenie,fiindcã fãrã aceasta niciodatã nu poti fi pe placul Sfintei Treimi.In adevãr,nu cuvintele mestesugite îl fac pe om drept si sfânt, ci numai viata curatã. Chiar dacã ai cunoaste pe de rost Sfânta Scripturã dimpreunã cu tot ce au scris înteleptii de pe pãmânt, fãrã de har si de milã, nu-ti foloseste la nimic.
Desertãciunea desertãciunilor,toate nu sunt decât desertãciune dacã nu existã iubirea de Dumnezeu si slujirea Lui.Cea mai mare întelepciune este sã mergi cãtre împãrãtia cerurilor netinând socotealã de ceea ce va spune lumea despre tine.
4.Umblarea dupã bogãtii trecãtoare si nãdãjduirea în ele este desertãciune.Desertãciune este si cãutarea de onoruri si dregãtorii(functii lumesti). Desertãciune este urmarea poftelor trupului si vânarea plãcerilor care,mai târziu,vor fi aspru pedepsite.Desertãciune este si multimea anilor vietii dacã nu i-ai trãit asa cum se cuvine,la viata viitoare negândindu-te.
5.Mereu sã-ti aduci aminte de cuvintele Inteleptului,care spune: "Ochiul nu se saturã de ceea ce vede, nici urechea nu se umple de ce aude". Asadar, deprinde-te în a-ti depãrta inima de lucrurile pãmântesti pentru a se împlini cu cele ceresti.
Cei care umblã în desfãtãri îsi pângãresc sufletul dar pierd si mila Domnului.
Fii smerit!
1.Din fire, orice om doreste sã stie cât mai multe: oare de ce folos este stiinta fãrã frica de Dumnezeu?
Un om fãrã de multã stiintã,dar smerit si care slujeste pe Domnul este cu mult mai presus decât un filozof mândru,care,nepurtând grija de sufletul sãu rãmâne ,spre propria pierzare,departe de Cel ce l-a creat.Cãci Dumnezeu va judeca pe fiecare dupã propriile fapte.
2.Stãpâneste-ti dorinta înflãcãratã de a sti toate câte sunt pe lumea aceasta,vei gãsi doar o mare risipã de vreme,desertãciune si neâmplinire.Multi oameni cu stiintã lumeascã sunt mândrii sã se arate lumii astfel,atoatestiutori.
Sunt multe lucruri în lumea aceasta,a cãror cunoastere este de prea putin folos sufletului,iar cine se îngrijeste de altceva decât de mântuirea lui,acela nu stie ce face.Vorbele goale nu saturã întru nimic sufletul,dar o viatã curatã alãturi de un cuget nepãtat,dau liniste inimii dar si o mare încredere în Dumnezeu.
3.Cu cât stii mai mult,cu atât vei fi mai aspru judecat,dacã nu ai dus o viatã curatã.
Nu te fãli cu arta si cu stiinta ta,oricât de mestesugite ar fi ele,ci teme-te mai curând de lumina lor.Dacã te socotesti cã sti multe,asta e putin lucru fatã de ceea ce încã nu sti.Nu fi mândru,ci mãrturiseste mai degrabã cã nu sti aproape nimic.Sã nu te crezi mai presus de semenul tãu.
Dacã vrei sã înveti sã sti ce îti este de folos,obisnuieste-te sã trãiesti modest dar curat sufleteste,cãci frica de Dumnezeu este începutul întelepciunii.
Adevãrata învãtãturã
1.Este cu adevãrat fericit cel ce a aflat adevãrul asa cum este el,iar nu în cuvinte mestesugite.Mintea si simturile noastre sunt slabe si gresesc de multe ori.Ce folos au certurile cu privire la lucrurile greu de înteles,cãci Dumnezeu la judecatã,nu va întreba de ce nu le-am luat în seamã.Este o mare nebunie sã nu te gândesti la ce îti este de folos si de trebuintã,cãci aceasta este pãgubitor.Intr-adevãr,avem ochi dar foarte adesea nu vedem.
2.Oare de ce ne pasã ce ne spune altul despre felul si chipul în care se judecã lucrurile?Cel cãruia îi vorbeste Cuvântul (Cel)Vesnic,acela cunoaste lumina.Toate vin de la acest Cuvânt atoatestãpânitor,el este începãtorul tuturor,el vorbeste înlauntrul nostru,fãrã de el nu poate fi întelepciune,nu poate fi judecatã dreaptã.
O!Adevãr al Domnului,fã-mã sã fiu una cu tine,vesnic sã te iubesc.Adesea mã trudesc sã citesc si sã înteleg,fãrã de El totul este în zadar.
3.Cu cât îti vei strânge mai mult puterile si te vei debarasa de poftele lumesti,cu atât sufletul tãu va fi mai întelept si se va ridica tot mai mult deoarece îsi primeste lumina de la Cel de Sus.Un suflet curat,nevinovat,hotãrât la lucruri bune,nu se rãtãceste niciodatã,chiar nici în mijlocul celor mai grele necazuri,pentru cã el pe toate le întocmeste spre lauda lui Dumnezeu,si se sileste sã se desãvârseascã tot mai mult.
Ce te necãjeste,ce te tulburã,dacã nu pornirile nestãpânite ale inimii tale?…
4.Omul bun si cu adevãrat evlavios îsi rânduieste înlãuntrul sãu mai dinainte tot ceea ce are de gând sã facã.El nu merge dupã poftele trupului,ci toate le trece prin dreapta lui judecatã.Zilnic sã ne întãrim si sã facem tot mai multe fapte bune.Cunoasterea de sine este o cale care te duce mult mai sigur la Dumnezeu în comparatie cu toate bogãtiile stiintei.Nu tãgãduiesc deloc folosul stiintei,dar adesea,multi rãtãcesc,truda lor lumeascã rãmânând zadarnicã.
5.La aspra judecatã vei fi întrebat dacã ai trãit ca un crestin adevãrat.Acolo nu se va tine seama de învãtatii lumii acesteia si care se fãleau cu multa învãtãturã lumeascã.Cândva s-a vorbit mult despre ei,au fost pe placul multora,dar despre toate acelea nu se va auzi nimic,dreapta judecatã va fi cu rãsplatã si fericire pentru sãvârsitorii binelui.
6.Cât de repede zboarã slava lumii acesteia.
Ce multi se pierd în lumea aceasta din pricina unei învãtãturi mincinoase si a uitãrii de Dumnezeu.Vor mai degrabã ca sã ajungã oameni mari în viata aceasta decât sã fie smeriti cu sufletul,iar pierzarea le este mare în desertãciunea lor.Mare va ajunge doar cel ce are dragoste si se crede mic pe sine,iar pentru unul ca acesta,toate onorurile lumii acesteia rãmân ca o nimicinicie.
Cel care face voia Domnului fãrã sã se gândeascã la sine,cu sigurantã cã a aflat adevãrata învãtãturã.
Fii cu bãgare de seamã
1.Nu trebuie sã crezi orice vorbã,nici nu trebuie sã te supui oricãrei porniri lãuntrice în viata aceasta,ci trebuie sã potrivesti toate lucrurile tale dupã voia lui Dumnezeu,cu întelepciune si cu multã bãgare de seamã.Cât de usor noi credem si spunem despre altii mai repede rãul decât binele;atât de slabi suntem si atât de departe de sãvârsirea binelui.
2.Este o mare întelepciune sã nu faci nimic în grabã,urmând cu încãpãtânare propriile tale simtãminte,ci cântãrind cumpãtat.Oricând primeste cu bucurie sfatul omului cu adevãrat întelept si cu mintea întreagã.
O viatã curatã face pe om întelept asa cum este voia Domnului,care Il încearcã de multe ori si în multe feluri întru desãvârsire.Cu cât vei fi mai smerit si mai supus înaintea lui Dumnezeu,cu atât vei avea mai multã întelepciune si mai multã pace în lucrurile tale.
Cum citesti Sfânta Scripturã?
1.In permanentã,în Sfânta Scripturã,trebuie sã cãutãm adevãrul,iar nu mestesugul vorbirii.Trebuie sã o citim cu acelasi duh cu care a fost scrisã,sã cercetãm în ea lucrurile de mult folos mai mult decât frumusetea limbii.Nu te gândi la cel care a scris,ci,fãrã sã te îngrijesti dacã este om mai mult sau mai putin învãtat,numai si numai dragostea de adevãr sã te facã sã citesti.
Gândeste-te la ceea ce este scris iar nu la cel care a scris.
2.Lumea trece,dar adevãrul Domnului rãmâne în veac.Dumnezeu ne-a vorbit în felurite chipuri,prin fel de fel de oameni.
In citirea Sfintei Scripturi,adeseori curiozitatea noastrã ne vatãmã,voind sã cerceteze si sã înteleagã ceea ce trebuie trecut cu vederea.
Dacã voiesti sã câstigi vreun folos,citeste cu smerenie,cu inima curatã si cu credintã;nu te mândri cu destoinicia ta.Intreabã acolo unde nu te pricepi,ascultã linistit sfaturile sfintilor si nu uita niciodatã hotãrârile bãtrânilor cãci ei nu au vorbit în zadar.
Pofte desarte
1.Atâta timp cât omul pofteste dupã lucruri desarte,nelinistea va cuprinde inima lui.Cel ce este mândru si cel zgârcit niciodatã nu vor putea fi linistiti,pe când cel smerit si cel sãrac cu duhul îsi vor duce viata în tihnã.
Omul care nu a omorât cu desãvârsire patimile dinlãuntrul sãu,acela va cãdea rob si celor mai mici încercãri care vor veni asupra lui.
Cel slab la suflet,cel îngreuiat cu lucrurile trupesti si pornit cãtre desfrânãri,cu mare greutate se poate dezlipi de poftele lumesti.Iatã de ce,când încearcã sã se debaraseze de ele,se întristeazã,iar dacã cineva ar încerca sã-l opreascã,mai tare se mânie.
2.Iar dacã a dobândit îndatã ceea ce îsi dorea,numaidecât mustrarea cugetului apasã asupra inimii lui pentru cã s-a lãsat în voia poruncilor pãtimase,care nu-i dau linistea pe care ar dori-o sufletul sãu.
Numai înfruntând poftele lumesti,iar nu devenind robul lor,vei afla pacea inimii tale. …Niciodatã nu va fi liniste în sufletul celor ce umblã în desfrânãri,nici în al celui ce se lasã ademenit de îndemnurile trupului;linistea este rãsplata celui care râvneste sã-si îmbogãteascã sufletul sãu.
Fugi de mândrie
1.Cel care îsi pune nãdejdea în oameni ori în alte fãpturi pãmântesti este un mare nesocotit!Nu trebuie sã-ti fie rusine a sluji altora,trecând ca un sãrac al lumii acesteia,pentru dragostea pe care o ai fatã de Iisus Hristos.Nu te încrede prea mult în tine,ci te lasã numai în seama lui Dumnezeu.Fã tot binele cât îti stã în putintã iar Domnul va sprijini bunãvointa ta.Nu te încrede nici în stiinta si nici în întelepciunea oamenilor,ci deschide-ti inima pentru a putea primi harul Domnului care ajutã pe cei smeriti si coboarã pe cei mândri.
2.Dacã esti bogat,nu te fãlii cu bogãtiile tale cele multe,nici cu prietenii tãi cei puternici;lauda ta sã fie numai întru numele Domnului,care ne dã de toate,si care,mai presus de orice,doreste sã se dea chiar pe Sine pentru noi.
Niciodatã sã nu te mândresti cu puterea ori cu frumusetea trupului deoarece o suferintã ce poate veni,îl stricã si îl vestejeste.Nu te minuna de priceperea si de multa stiintã pe care o ai,ca nu cumva sã mâhnesti pe Dumnezeu,Cel care ti-a hãrãzit toate bunãtãtile firii.
3.Nu te crede cã esti mai bun decât altii,ca nu cumva sã fi rãu privit de ochiul lui Dumnezeu care vede tot ce este înlãuntrul tãu.Nu te lãuda cã ai fãcut fapte bune pentru cã judecãtile Domnului nu sunt ca ale oamenilor;de multe ori cel ce place oamenilor,nu place lui Dumnezeu.Dacã ai fãcut vreo faptã bunã,gândeste-te cã altii au altele cu mult mai bune;asa sã faci,pentru a-ti putea pãstra smerenia.
Nimic nu vei pierde dacã te vei socoti mai prejos decât altii;mai mult rãu îti vei pricinui dacã vei crede despre tine cã esti mai bun decât oricare unul dintre semeni.Omul care este smerit se bucurã de mai multã pace lãuntricã.Mânia si pizma tulburã inima celui mândru.
Nu fi prea prietenos
1.Este mai întelept sã nu-ti spui tainele inimii tale la toatã lumea,ci numai omului întelept si temãtor de Dumnezeu.Nu alerga la cei tineri si usuratici la minte.Nu mãri pe cel bogat si nu te duce prea des la oamenii cu vazã mare.Mai degrabã îndreaptã-te cãtre cei de jos si nestiutori de stiintã lumeascã dar evlaviosi precum si cu obiceiuri frumoase,iarã vorbirea ,si aici,sã fie doar despre lucrurile care ajutã la desãvârsirea sufletului tãu.Mereu sã multumesti lui Dumnezeu pentru cele pline de credintã si de fapte bune.
Sã doresti lucrul acesta:sã fii prieten lui Dumnezeu si îngerilor Lui,si sã te feresti cât îti este cu putintã de ochii lumii.
2.Sã ai fatã de toatã lumea milã dar la prietenie sã fii zgârcit.Omul necunoscut are de multe ori nume bun dar când ajungi sã îl cunosti mai îndeaproape,vezi cã te-ai înselat.
Supunere si ascultare
1.Cu mult este mai bine sã trãiesti sub scutul altuia,sã fii supus si sã nu mergi înainte de capul tãu.Esti cu mult mai sigur când te supui decât când poruncesti.Multi se supun,însã mai mult de nevoie decât din iubire;dar acestia întotdeauna sunt amãrâti si cu murmurul pe buze.Totdeauna,sufletele lor sunt apãsate ca de o piatrã mare,cu atât mai mult cu cât,inimile lor rãmân mai învârtosate la numele lui Dumnezeu.
Oriunde vei merge nu vei gãsi odihnã pentru sufletul tãu decât ascultând cu omenie sfaturile celui mai mare!Multi au crezut cã vor fi cu mult mai buni dacã vor dobândi ranguri lumesti;dar amarnic s-au amãgit cu acest gând.
2.Fiecãruia îi place sã meargã într-acolo încotro îl duc gândurile sale si sã asculte doar de cei care gândesc la fel ca si ei.In momentul în care Dumnezeu devine stãpânul sufletelor noastre,vom lãsa la o parte patimile pentru a putea dobândi bunurile pãcii.Existã oare pe acest pãmânt omul acela atât de învãtat încât sã le stie pe toate?Nu te încrede prea mult în propria ta pãrere,ci pleacã-ti mai bine urechea la sfaturile cele de mult folos.
3.De multe ori am auzit vorbindu-se cã este mai bine sã primesti sfaturi decât sã dai.Se poate întâmpla ,ca pãrerea fiecãruia sã fie bunã;dar dacã nu vrei sã asculti de sfaturile altora nici mãcar atunci când prilejul si mintea limpede cee aceasta,ai un suflet îngâmfat si îndãrãtnic.
Sã nu vorbesti mai mult decât este necesar
1.Indepãrteazã-te cât poti de zarva lumii cãci este primejdios ca sã vorbesti despre lucrurile lumesti chiar si atunci când ai avea gând bun;mândria îti farmecã sufletul,îl robeste si în cele din urmã îl pângãreste iar astfel viata noastrã se îndepãrteazã de Dumnezeu.
2.Privegheazã si te roagã neâncetat ca sã nu-ti treacã vremea fãrã de folos.Dacã îti este îngãduit ori îti este de folos ca sã vorbesti,atunci sã vorbesti în asa fel încât sã fie pentru întãrirea sufletului.
Sfaturile bune,privitoare la suflet,date de cãtre oameni care fac voia lui Dumnezeu având gândul numai spre El,sunt de mare folos la desãvârsirea sufleteascã.
Tu doresti sã ai liniste sufleteascã?
1.Ne vom putea bucura de o adâncã liniste sufleteascã numai atunci când nu ne vom irosi vremea cu ceea ce fac sau spun altii,si care,defapt nu ne priveste pe noi.
Nu va putea avea o trainicã liniste sufleteascã acel care,fãrã de vreun rost,se amestecã în treburile altora,cel care se îngrijeste numai de cele trupesti,iar de cele dinlãuntrul sãu nu poartã de grijã?…
Fericiti cei sãraci cu duhul,fiindcã aceia au multã liniste sufleteascã.
2.Oare cum crezi cã s-au ridicat sfintii la o atât de mare desãvârsire si la atâta luminã sufleteascã?Numai pentru cã s-au strãduit sã omoare toate poftele desarte,sã se alipeascã de Dumnezeu cu toatã inima lor,si sã se îngrijeascã de ei însisi.
Noi suntem prea strânsi legati de patimi si prea preocupati de lucrurile cele trecãtoare.Rar putem birui rãul,dorinta de a face zilnic un pas mai departe înspre bine aproape cã nu o avem,asa cã prea adesea rãmânem reci.
3.Atunci când vom rãstigni poftele trupului si nu ne vom mai frãmânta sufletul cu griji desarte,vom gusta cu adevãrat din cele dumnezeiesti,deprinzându-ne sã gândim la Domnul.
Marea si singura piedicã ce stã împotriva noastrã este însãsi pornirea din noi cãtre desfrâu si cãtre lãcomie,fãrã ca sã ne strãduim câtusi de putin a porni pe drumul ce duce cãtre desãvârsire.
Dacã se întâmplã sã ne izbim de o cât de micã greutate,usor pierdem nãdejdea,alergând iarãsi cãtre lucrurile omenesti cele pierzãtoare.
4.Dacã vom fi neclintiti în mijlocul luptei,ca adevãrati ostasi,vom simti ajutorul Domnului pogorându-se din cer la noi,cãci El este gata întotdeauna sã punã umãrul la izbânda celor ce se luptã cu dreptate si nãdãjduiesc în El.Sã punem securea la rãdãcina pomului pentru dezlipirea de patimi,si astfel sufletul sã trãiascã în pace.
5.Câte putin de vom dezrãdãcina din pornirile noastre cãtre pãcat,vom apuca fãrã de gres pe drumul ce duce la desãvârsire.
Dacã de la început noi ne vom împotrivi ispitelor,atunci orice lucru îl vom face cu usurintã dar totodatã si cu bucurie.
6.Greu este sã te lasi de viata pe care ai dus-o pânã acum dar cu mult mai greu este sã lupti împotriva pornirilor tale.Dar dacã nu poti sã treci peste mãruntele piedici ale vietii,cum vei putea înfrânge durerile si chinurile cele cumplite?Gândind astfel,am credinta cã vei cãpãta o cu mult mai mare dorintã pentru desãvârsirea ta.
Rostul(folosul)necazurilor
1.Folositoare sunt necazurile si încercãrile pentru cã adesea ele îmbunãtãtesc inima omului fãcându-l sã stie cã el este un strãin si un cãlãtor pe pãmânt,si nu trebuie sã-si punã nãdejdea în nici o creaturã de pe acest pãmânt.Credinta permanentã trebuie sã rãmânã în Dumnezeu cãci lumea aceasta este plinã doar de rãutãti si de fãrãdelegi.
2.Când omul cu vointã hotãrâtã se întâmplã ca sã fie tulburat,ispitit ori chinuit de gânduri rele,atunci vede mai deslusit cât de necesar este sprijinul lui Dumnezeu si cât de hotãrâtor.
Tãria în ispite
1.Atâta timp cât trãim pe pãmânt nu suntem scutiti de mâhniri si de suferinte,asa cum se spune si în Cartea lui Iov:,,Viata omului pe pãmânt este o luptã’’.Fiecare,în permanentã trebuie sã fie pregãtit pentru a întâmpina ispitele ce l-ar putea împresura,sã fie veghetor si sã se roage pentru a nu lãsa loc ghearelor diavolului ce stã vesnic neadormit ci dã târcoale cãutând pe cine sã înghitã.
Nu este omul atât de pios si de desãvârsit ca sã nu aibã nici o ispitã,de aceea pregãtirea trebuie sã fie continuã pentru a fi biruitori prin Hristos.
2.Oricât de supãrãtoare si de chinuitoare ar fi ispitele,adesea ele sunt foarte folositoare omului deoarece,prin ispite,omul,biruindu-le,se întãreste…La fel,si sfintii,au trecut prin multe ispite,încercãri si suferinte,iar cei care nu s-au putut împotrivi acestoara,Dumnezeu I-a osândit.
3.Atâta timp cât trãieste pe acest pãmânt,omul nu va fi niciodatã la adãpost fatã de nevoi si ispite;purtãm în noi sãmânta desfrânãrii cu care ne-am nãscut.Mereu vom avea câte putin de suferit deoarece am pierdut încã de la început binele si fericirea.
4.Cel care înlãturã numai pricinile dinafarã si nu smulge de la rãdãcinã însãsi pricina rãului,nu face bine,cãci ispitele se întorc din nou asupra lui cu si mai multã tãrie.
Vei învinge mult mai sigur,putin câte putin,printr-o îndelungã rãbdare,sprijinitã pe ajutorul lui Dumnezeu.Sã primesti sfaturile când ai cãzut în ispitã,nu te purta aspru cu cel ispitit;mai bine sfãtuieste-l asa cum ai vrea sã te sfãtuiascã si pe tine altul.
5.Inceputul tuturor ispitelor este nestatornicia sufletului si prea putina încredere în Dumnezeu.Precum o corabie fãrã de cârmaci este împinsã de valuri la voia întâmplãrii,asa este si cu omul slab si schimbãtor,care pãrãseste hotãrârile sale,devenind tulburat de multele ispite.Fierul se încearcã(se cãleste)în foc iar omul în ispite si greutãti;ispita ne aratã cine suntem.Impotriveste-te rãului încã de la început;îndreptarea vine foarte târziu,atunci când rãul creste printr-o zãbavã prea lungã din partea omului.Cu cât întârzii si lâncezesti pentru a nu te lupta,cu atât mai mult slãbesti în fiecare zi,iar dusmanul(diavolul)se tot înãreste asupra ta.
6.Când ispitele se înmultesc asupra ta,nu pierde nãdejdea în Dumnezeu,ci roagã-te cu mai multã râvnã,cãci,dupã cuvântul Apostolului,El te va face sã tragi folos din ispita care te încearcã.Pleacã-ti sufletul sub mâna Domnului în toate ispitele,în toate greutãtile,cãci El va mântui si va înãlta pe cel smerit la suflet.
7.Doar în încercãri si în ispite vezi cu adevãrat puterea sufleteascã a omului.Plata este mare si fapta bunã îsi aduce roadele sale.Nu este prea greu sã fi evlavios si plin de credintã,dar,sã tii minte:cel ce este rãbdãtor în vremuri grele,acela va merge cu pasi repezi cãtre desãvârsire.
Unii se împotrivesc ispitelor celor grele,însã cad zilnic pradã multor ispite mãrunte;cine nu este în stare sã biruiascã pe cel slab,cum se va lupta cu cel tare ?!…
Nu judeca pe altii
1.Intoarce-ti privirea asupra ta însuti si fereste-te sã judeci faptele altora.Când judeci pe altii,te muncesti în zadar,adeseori te înseli si poti foarte usor sã gresesti,câtã vreme,judecându-te pe tine,totdeauna truda ta va aduce folos.
Adesea judecãm lucrurile dupã inima noastrã,cãci iubirea de sine cu usurintã înduplecã dreapta judecatã.
2.De cele mai multe ori suntem împinsi la rãu de imbolduri din afarã sau de porniri ascunse dinlãuntrul nostru.Unii,în tot ceea e fac nu urmãresc decât folosul lor iar câtã vreme lucrurile merg dupã voia lor se bucurã de multã liniste sufleteascã,insã când li se împotriveste cineva,de îndatã se tulburã si se întristeazã.
3.Obiceiul cel vechi este greu de renuntat la el;dacã tu te reazimi mai mult pe întelepciunea si pe judecata proprie decât pe exemplul de supunere pe care l-am primit ca pildã de la Mântuitorul,vei merge prea încet si prea târziu pe drumul cãtre desãvârsire.Dumnezeu doreste sã-I fim întru totul supusi,sã ne ridicãm prin iubire deasupra patimilor pãmântesti.
Fapte fãcute din iubire
1.De dragul nimãnui si pentru nimic în lume sã nu faci nici mãcar cel mai mic rãu.Uneori însã,ca sã ajuti pe cineva la nevoie,poti sã amâi sãvârsirea faptei bune.Ceea ce este fãcut fãrã de iubire nu aduce nici un folos;pe când,orice lucru,oricât de mic,oricât de neânsemnat ar fi el,dacã este fãcut din iubire atunci aduce si roade îmbelsugate,deoarece Dumnezeu se uitã mai mult la gândul cu care ai lucrat decât la propria ta faptã.
2.Doar cel ce este plin de iubire poate sã lucreze mult iar unul ca acesta tine seama mai mult de folosul lumii întregi decât de propria sa voie.Ceea ce spune lumea cã este iubirea,adesea nu este decât poftã lumeascã,fiindcã prea rar se întâmplã ca vreun imbold pornit dinlãuntrul nostru,nãdejdea în rãsplatã ori cãutarea dupã foloasele noastre sã nu fie amestecat în tot ceea ce facem.
3.Acela care este plin de iubirea adevãratã si desãvârsitã nu cautã dupã folosul propriu,ci singura lui grijã,în tot ceea ce face este pentru preamãrirea lui Dumnezeu.Unul ca acesta nu pizmuieste pe nimeni pentru cã nu umblã dupã mãriri desarte,nu se veseleste în inima sa,ci,dispretuind oricare alte bunuri,îsi va cãuta fericirea numai la Dumnezeu.
De am avea doar o scânteie de iubire adevãratã,am putea vedea cã toate lucrurile inimii acesteia nu sunt decât desertãciuni.
Rabdã greselile altuia
1.Aceea ce omul nu poate sã îndrepte nici de la sine si nici cu ajutorul altora,trebuie sã rabde fãrã de cârtire pânã când Bunul Dumnezeu va orândui lucrurile dupã sfânta Sa voie.Este mult mai bine sã te înveti a fi rãbdãtor,sã te rogi neâncetat pentru a primi ajutor sã poti trece cu usurintã peste toate greutãtile si încercãrile care vin asupra ta.
2.Dacã vreodatã ai dojenit pe cineva si nu s-a îndreptat,nu te lua la ceartã cu el,ci lasã totul în voia Domnului,pentru ca voia Lui sã se plineascã.Deprinde-te sã rabzi greselile si neputintele altora,oricum ar fi ele,cãci si tu ai multe greseli pe care le rabdã semenii tãi.Dacã pe tine însuti nu te poti îndrepta asa cum ar fi necesar,atunci cum vrei sã faci pe altul sã fie pe placul tãu?Lesne nouã ne place sã vedem pe altii în greselile lor,dar pe noi însine nu ne îndreptãm de greselile noastre.
3.Vrem sã dojenim aspru pe altii dar pe noi însine,nu.Foarte rar ne mãsurãm(cântãrim)si nouã si altora cu aceeasi mãsurã.Dacã toti ar fi desãvârsiti,ce ai mai putea rãbda de la altii pentru numele Domnului?
4.Dumnezeu a orânduit astfel lumea tocmai ca sã ne obisnuim sã ne purtãm sarcinile unii altora,cãci fiecare are sarcina lui;nimeni nu poate sã spunã cã nu are nevoie de ajutorul celuilalt.Nimeni nu este atât de întelept pentru a se putea îndrepta singur fãrã de Dumnezeu.
Trebuie sã suferim unii pentru altii,sã ne mângâiem si sã ne ajutãm la nevoie,sã ne învãtãm între noi povãtuindu-ne unii pe altii.
Viata în mãnãstire
1.Trebuie sã te obisnuiesti cu lepãdarea dorintelor tale dacã vrei sã pãstrezi linistea si buna întelegere cu cealaltã lume.Nu este deloc usor a-ti duce viata într-o mãnãstire ori într-o obste religioasã,fãrã sã murmuri vreodatã,ci sã rãmâi credincios pânã la moarte.Fericit este acel care,dupã ce a dus o viatã curatã,a ajuns cu bine la sfârsitul ei.Dacã vrei sã te întãresti si sã sporesti în fapte bune,socoteste-te cã esti un cãlãtor si un strãin pe pãmânt.
2.Haina si pãrul folosesc prea putin;lepãdarea obiceiurilor lumesti si rãstignirea desãvârsitã a poftelor trupului,acestea fac pe adevãratul monah.Acela care cautã în mãnãstire altceva,iar nu pe Domnul si mântuirea sufletului sãu,acela nu va gãsi decât amãrãciune si tânguire.Cel care nu se trudeste sã fie aici cel mai mic si supus tuturor,acela nu poate sã aibã o liniste trainicã.
3.Tu ai venit aici ca sã slujesti,iar nu ca sã poruncesti;sã sti cã esti chemat sã rabzi si sã muncesti,nu sã pierzi vremea zilnic în multã vorbã si trândãvie.
Aici în mãnãstire,oamenii se încearcã precum aurul în cuptor.Aici nimeni nu poate ca sã trãiascã dacã nu se smereste din toatã inima sa pentru numele Domnului.
Pe urmele sfintilor
1.Gândeste-te bine la viata Sfintilor Pãrinti în care a strãlucit desãvârsirea vietii crestinesti si vei putea vedea cât de putin facem noi;aproape nimic.Oare am putea sã asemãnãm viata noastrã cu a lor?Sfintii si prietenii lui Iisus au slujit Domnului flãmânzi si însetati,goi si înfrigurati,în trudã si în silnicie,în post si în priveghere,în rugãciuni si gânduri cãtre Dumnezeu;prigoniti si ocãrâti de nenumãrate ori.
2.Multe necazuri au pãtimit Apostolii,Mucenicii,Mãrturisitorii,Fecioarele,precum si toti cei care au dorit sã meargã pe urmele lui Hristos.,,Si-au urât sufletele lor în lumea aceasta,pentru ca sã-l dobândeascã în cea vesnicã’’.Câtã lepãdare de sine si câte chinuri trupesti au arãtat sfintii în pustiu.Prin ce ispite grele si nesfârsite au trecut!De câte ori i-a chinuit vrãsmasul,de câte ori au ridicat rugãciuni fierbinti cãtre Domnul!Câte înfrânãri grele au sãvârsit!Ce sârguintã,ce cãldurã mare au arãtat pentru desãvârsire lor sufleteascã?Ce crâncenã luptã au dus împotriva patimilor trupului!Ziua munceau din greu iar noaptea si-o petreceau în rugãciune si chiar muncind;neâncetat cu rugãciunea în inimã.
3.Mereu se indeledniceau cu lucruri de folos.Ei si-au pãrãsit averile,mãririle lumesti,rangurile,prietenii,rudeniile,nedorind lucruri pãmântesti.Erau sãraci în cele pãmântesti însã erau bogati în daruri sufletesti si în fapte bune.
4.Ei erau strãini pe lume însã au fost prieteni apropiati,mereu având în preajma lor pe Dumnezeu.Au trãit în adevãratã smerenie,în supunere,în rãbdare,iar cu fiecare zi cresteau în desãvârsire,fiind tot mai plãcuti Domnului;au slujit ca pildã tuturor acelora care au stiut sã ducã o adevãratã viatã crestineascã.
5.Ce râvnã mare au avut monahii la început si câtã sârguintã la rugãciune si fapte bune.Ceea ce a rãmas de la ei ne mãrturiseste si astãzi desãvârsirea si suferinta acestor oameni care,luptându-se cu mult curaj au trecut peste tot ce rea lumesc.
Sã dea Dumnezeu ca dupã ce am aflat despre aceste pilde de sfintenie,niciodatã sã nu lãsãm sã se stingã în noi dorinta fierbinte de a face tot mai multe fapte bune.
Cu ce te îndeletnicesti?
1.Viata unui adevãrat crestin trebuie sã fie înarmatã cu multimea faptelor bune.Oriunde am fi,în orice moment trebuie sã ne întãrim pentru a râvni spre mai multe fapte bune,si sã zicem:,,Ajutã-mi Doamne,în curajul meu cel sfânt sã rãmân în slujba Ta;învredniceste-mã faptelor celor bune,cã n-am fãcut pânã astãzi nici un bine".
2.Hotãrârea pe care am luat-o este mãsura sporului nostru în faptele cele bune.Dacã cel ce vre sã fie neclintit în hotãrârea sa,adeseori se lasã târât în ceea ce este rãu,atunci hotãrârea lui este sovãielnicã.De multe ori uitãm de hotãrârea pe care am luat-o;oamenii întelepti îsi leagã hotãrârile lor mai mult de darul lui Dumnezeu decât de întelepciunea lor,si orice ar face,numai în El îsi pun nãdejdea.
Omul cere dar Dumnezeu este cel care dã,iar omul nu poate hotãrî la aceasta.
3.Dacã am lãsa la o parte îndeletnicirile noastre de fiecare zi care nu au nimic de a face cu sufletul,si sã urmãm cu adevãrat calea ce duce cãtre Domnul,am deprinde un bun obicei la care nu am renunta pânã la apusul zilelor noastre.
4.Dacã nu poti sã tii întotdeauna strânse puterile sufletului,fã aceasta mãcar o datã pe zi,dimineata ori seara.Dimineata hotãrãste-te sã faci o faptã bunã iar seara cereteazã-ti purtarea din timpul zilei,vorbele,faptele,gândurile tale,cãci prin acestea se întâmplã sã superi adeseori pe Dumnezeu dar si pe aproapele.Asemenea unui ostas viteaz,trebuie sã te înarmezi împotriva loviturilor diavolului.Infrâneazã lãcomia,cãci atunci vei potoli usor toate celelalte pofte ale trupului;nu te lenevi,citeste,scrie,roagã-te,cerceteazã ori munceste cu mâinile spre folosul tuturor.
5.Nu lucra în fata lumii lucrul care ar trebui fãcut acasã la tine.Este bine sã împãrtim îndeletnicirile noastre dupã împrejurãri;unele îndeletniciri se potrivesc pentru zilele de sãrbãtoare,altele pentru zilele den timpul sãptãmânii.Unele ne sunt de folos la vreme de ispitã,altele în timp de liniste si de odihnã;unele gânduri ne plac la tristete,altele la bucurie.
6.La sfintele sãrbãtori trebuie sã împrospãtãm bunele îndeletniciri si sã cerem cu mai multã cãldurã ajutorul sfintilor.In fiecare sãrbãtoare sã ne hotãrâm sã trãim asa cum se cuvine,precum ar trebui sã iesim din aceastã lume si sã intrãm la sãrbãtoarea cea vesnicã.Asa cã este necesar sã ne pregãtim cu multã grijã,printr-o viatã plinã de râvnã,pãzindu-ne pentru a ne putea lua rãsplata pentru toate ostenelile noastre din aceastã viatã.
7.Dacã s-ar întâmpla sã întârzie vremea plãtii,sã ne gândim cã totusi nu suntem destul de bine pregãtiti,cã nu suntem vrednici de mãrirea ce ni se va arãta;asadar sã ne strãduim îndoit pentru a iesi cu bine din viata aceasta.
Fericitã este sluga pe care,când va veni Stãpânul sãu,o va gãsi priveghind,zice Sfântul Evanghelist Luca.Adevãr zic vouã,peste toate avutiile o va pune pe dânsa.
Iti place singurãtatea si tãcerea?
1.Cautã vremea potrivitã ca sã te gândesti la tine însuti si sã-ti îndreptezi mintea cãtre binefacerile lui Dumnezeu.Citeste totdeauna cãrti care îti îmbunãtãtesc inima iarã nu de cele care o stricã.Fugi de vorbele desarte si de plimbãrile nefolositoare,închide-ti urechile la zarva fãrã de rost a lumii cãci numai atunci vei avea destulã vreme ca sã cugeti cum trebuie.Si sfintii au fugit de prea multa legãturã cu lumea voind mai bine sã trãiascã în tãcere,cât mai aproape de Dumnezeu.
2.Un întelept din vremea veche spunea:,,De câte ori mã duc în adunãrile lumii,de atâtea ori mã întorc acasã mai mic de cum am plecat".Asa se întâmplã adeseori si cu noi,este mult mai usor sã taci decât sã vorbesti fãrã a gresi.Cu mult mai usor este sã stai închis în casã decât sã te pãzesti pe tine însuti,curat,în mijlocul lumii.
Cel ce voieste sã meargã cãtre o adevãratã viatã sufleteascã,trebuie sã fugã de zarva lumii pentru a putea rãmâne impreunã cu Iisus.Doar cel care stie sã se supunã poate,cu sigurantã,sãporunceascã.
3.Nimeni nu se poate bucura din toatã inima sa ,dacã nu are în el totodatã si mãrturia cugetului celui bun.Credinta cea neclintitã a sfintilor a fost sprijinitã pe frica de Dumnezeu,oricât de mare era strãlucirea vietii lor,oricât de multe erau darurile lor;ei niciodatã nu îsi împutinau smerenia si vegherea.
Indrãzneala celor nelegiuiti izvorãste din mândrie si din îngâmfare,ducând la pierzanie.
4.Adeseori,cei care erau cei mai buni în ochii lumii,au ajuns în cele mai mari nenorociri datoritã prea multei încrederi în ei însisi.Pentru multi este de folos ca sã fie adeseori ispititi si sã sufere lovituri,ca nu cumva,fiind prea linistiti în inimile lor,sã se îngâmfe si sã umble dupã desfãtãri trupesti.Cât de curat ar fi cugetul dacã omul nu ar umbla dupã plãcerile trecãtoare si dacã nu s-ar gândi niciodatã la nimicinicii ale lumii acestea trecãtoare.
5.De mângâierea cereascã nimeni nu este vrednic dacã nu se va deprinde cu pocãinta.Dacã vrei sã-ti înfrânezi cu adevãrat inima,atunci intrã în odãita ta,înlãturã zgomotul lumii;dupã cum este scris:,,Din asternutul tãu,inima sã-ti fie bunã de pocãintã’’.Aici în odãita ta vei gãsi tot ceea ce ai pierdut adeseori în lume iar dacã o vei pãzi cu credintã,ea va deveni pentru tine cel mai scump prieten dar si mângâierea ta cea mai dulce.
6.In tãcere si în liniste,omul evlavios merge cãtre desãvârsire si poate pãtrunde cu mult mai usor tainele Scripturii.Aici acesta gãseste izvorul lacrimilor care-l spalã si îl curãtã de Întinãciunea patimilor si a pãcatelor,iar cu cât se depãrteazã mai mult de tumultul lumii,cu atât se apropie mai mult de Creatorul sãu.De cel ce se desparte de prieteni si de cunoscuti,de acela se va apropia mai mult Dumnezeu cu sfintii sãi îngeri.Este cu mult mai de folos ca sã stai închis în casã gândindu-te la mântuirea sufletului tãu decâ sã participi la lucruri fãrã sens,uitându-ti astfel chemarea pe care tu o ai.
7.Pentru ce doresti sã obti lucruri ce nu îti sunt îngãduite?…Lumea trece iar împreunã cu ea se duc si plãcerile ei.De câte ori iesi la plãcer lumesti,te înorci acasã având cugetul neâmpãcat si inima plinã de frãmântãri. …Asa sunt plãcerile lumesti:te momesc încet cu dulceata lor trecãtoare pentru ca mai apoi sã te umplã de venin pricinuitor de moarte.
8.Poti vedea în altã parte ce nu ai aici?…Iatã cerul,pãmântul precum si tot ce ne înconjoarã;ridicã-ti ochii cãtre Dumnezeu si roagã-l sã-ti ierte gresalele si nepãsarea ta.Lasã lucrurile desarte pe seama oamenilor pãcãtosi,tu nu te îngriji decât de ceea ce îti cere Dumnezeu.
Infrâneazã-ti inima
1.Dacã doresti sã mergi cãtre desãvârsire,rãmâi sub scutul lui Dumnezeu,pune capãt poftelor printr-o purtare asprã.Infrâneazã-ti inima si vei dobândi adevãrata evlavie;înfrânarea îti aduce binele pe care l-ai pierdut când te-ai lãsat în voia imboldurilor rele ale trupului.
2.Datoritã usurintei inimii noastre si a netinerii seama pentru a nu repeta greselile pe care le-am fãcut,adeseori vedem cu usurintã toate acestea în loc sã plângem si sã ne tânguim.Nu poate fi mântuire nici bucurie statornicã decât în teama de Dumnezeu si în cugetul bun.Cu adevãrat este fericit cel care poate sã îndepãrteze din inima lui tot ce este rãu.Fericit este cel care poate sã lepede tot ce îi întineazã si îi îngreuiazã cugetul. ….
Luptã cu bãrbãtie si vei deveni biruitor iar dacã te vei obisnui sã lasi la o parte lumea cu deprinderile cele ce întineazã,vei ajunge sã mergi pe calea cea bunã.
3.Nu te îngriji de treburile altuia si nu te amesteca în lucrurile oamenilor mari.Ochiul tãu sã fie atintit numai asupra ta,si înainte de a-ti mustra prietenii,sã ai grijã de tine însuti.Dacã nu ai întotdeauna sprijinul oamenilor,nu te întrista;mai degrabã poti sã fi mâhnit cã nu te porti bine si nu trãiesti cu întelepciune,asa cum se cuvine sã trãiascã un servitor al Domnului si un adevãrat crestin.
Este mult mai folositor si mult mai sigur sã nu ai multe mângâieri în viata aceasta cãci în cea viitoare cu mult mai de pret va fi.
4.Când omul este pãtruns de înfrânare desãvârsitã atunci toatã lumea îi este amarã si greoaie.Omul drept totdeauna are de ce sã fie mâhnit si de ce sã se plângã,fie cã s-ar gândi la el însusi sau la altii;el stie bine cã aici pe pãmânt nimic nu este fãrã necazuri,si cu cât se cerceteazã mai mult,cu atât si durerea inimii lui se mãreste.Pricina adevãratei mâhniri si a întristãrii adânci sunt pãcatele si greselile în care ne-am îngropat atât de adânc încât foarte rar ne mai aducem aminte de lucrurile ceresti.
5.Dacã te-ai gândi de mai multe ori la moarte decât la lungimea vietii,fãrã îndoialã vei depune mai multã stãruintã pentru a te îndrepta.De ti-ai aduce totdeauna aminte de chinurile iadului cred cã ai suferi mai cu bunãvointã munca si durerea pe pãmânt.
6.De multe ori neputinta sufletului face ca trupul sã se plângã pentru lucruri fãrã de rost.Roagã-te cu smerenie Domnului pentru a primi duhul înfrânãrii,zicând asemenea profetului:,,Hrãneste-mã Doamne cu pâinea lacrimilor si mã adapã din paharul plângerii’’.
Nimicinicia omeneascã
1.In orice loc ai fi,în orice parte vei merge,vei fi un nenorocit dacã nu te vei întoarece la Domnul.De ce te necãjesti când nu îti merg treburile asa cum doresti tu?Nimeni nu este în clipa de fatã fãrã necazuri si fãrã de neplãceri.Impãcarea este pentru cel care stie sã rabde toate,pentru numele Domnului.
2.Multi sunt cei care zic în slãbiciunea si în întunecimea inimii lor:,,Ce viatã îndestulatã si fericitã au altii."Dar gândeste-te în schimb la bunurile ceresti si vei vedea cã toate bunurile pãmântesti nu pretuiesc nimic,sunt nestatornice fiind mai mult o sarcinã care te îngruiazã deoarece nu le poti duce fãrã de grijã si fãrã fricã.
Fericirea omului nu stã în multimea bunurilor lumesti,cãci multã nimicnicie este în viata aceasta pãmânteascã.Cu cât cineva voieste sã meargã înainte pe drumul ce duce cãtre desãvârsire,cu atât mai amarã i se pare viata aceasta fiindcã atunci simte el cel mai bine si simte cel mai limpede cât de neputincioasã si de stricãcioasã este firea omeneascã.
Mâncarea,bãutura,somnul,odihna,munca si privegherea,lucruri de care are nevoie trupul,sun întradevãr o mare nimicnicie si un mare necaz pe capul omului evlavios si care doreste sã se debaraseze de legãturile trupesti pentru a renunta la pãcat.
3.Omul lãuntric este mult încercat în lumea aceasta de nevoile trupului;de aceea profetul se ruga fierbinte:,,Doamne,scapã-mã din nevoile mele".Vai de cel care nu îsi cunoaste nimicinicia lui,si vai,de o mie de ori de cel cãruia îi place aceastã nimicinicie si aceastã viatã trecãtoare.Sunt multi cei care,cu toate cã trãiesc muncind din greu,atât de mult s-au lipit de lume încât niciodatã nu si-ar mai aduce aminte de Dumnezeu dacã viata pãmânteascã ar fi vesnicã.
4.Vai tie suflet nesãbuit si necredincios cã mult te-ai afundat în lucrurile pãmântesti si în poftele trupului!Nu te gândesti cã vei privi cu durere la sfârsitul zilelor tale vãzându-ti inima plinã de rãutãti si de fãrãdelegi?Pe când sfintii lui Dumnezeu,prieteni credinciosi ai lui Iisus Hristos au dispretuit poftele trupului si desfãtãrile lumesti;toatã nãdejdea lor,toate dorintele lor le aveau îndreptate cãtre bunurile cele vesnice.Intreaga lor fire se înãlta cãtre bunurile nevãzute care nu pier niciodatã pentru ca inima lor sã nu se abatã la cele pãmântesti.
5.Iubite frate,nu pierde nãdejdea în desãvârsirea vietii sufletesti si nu amâna de la o zi la alta împlinirea hotãrârii tale.Scoalã-te degrabã si spune:,,Iatã vremea de lucru,a sosit timpul de luptã,iatã vremea când trebuie sã mã îndrept".Când viata îti pare mai grea atunci ai cel mai bun prilej pentru a te gândi la îndreptare iar dacã nu te vei strãdui cu toate puterile tale,atunci nu vei putea birui pãcatul.Câtã vreme avem acest trup neputincios nu vom putea fi scutiti de încercãri,de amãrãciune sau de durere.
Trebuie sã rabzi pânã în sfârsit si sã astepti mila de la Dumnezeu pânã când trece fãrãdelegea si pânã când cel din moarte ajunge la viatã.
6.Cât de mare este slãbiciunea ce îl împinge pe bietul om cãtre pãcat.Azi ti-ai mãrturisit pãcatele iar mâine iarãsi le sãvârsesti;te hotãrãsti sã fi cu bãgare de seamã dar nu trece un ceas mãcar si iarãsi ajungi sã faci ca si mai înainte.Trebuie sã ne smerim si niciodatã sã nu ne mândrim când vedem cât de slabi si de nestatornici suntem.Intr-o clipã poti pierde prin nebãgare de seamã tot ce ai dobândit prin mila Domnului cu atâta trudã.
7.Vai de noi cã suntem asa de nepãsãtori;negresit este nevoie sã învãtãm sã ne îndreptãm pentru bune deprinderi si atunci vom vedea dacã mai avem nãdejde de îndreptare si de spor în fapte bune.
Sã îti aduci aminte cã trebuie sã mori
1.Fãrã sã îti dai seama ajungi la sfârsitul vietii;azi esti,mâine nu mai esti iar dupã ce ai fost îngropat aluneci încet,încet în uitare pentru cei pe care i-ai avut în jurul tãu.
In tot ceea ce faci si ce gândesti trebuie sã lucrezi în asa fel încât sã fi pregãtit în permanentã pentru înâlnlira ce Dreptul Judecãtor.Când esti împãcat în inima ta,atunci nu îti mai este fricã de moarte,iar dacã astãzi nu esti pregãtit vei mai apuca oare sã fii mâine,cãci de ziua ce vine nu poti sã te încredintezi dacã o vei apuca.
2.Ce te face fericit cã vei trãi mult?O viatã lungã nu îti ajutã întotdeauna pentru îndreptare,de multe ori întâmlându-se ca sã mai adaugi pãcate la cele pe care le mai ai.
Ferice de cel care este gata în ceasul mortii si de cel care se gãteste în fiecare zi de moarte pentru cã trebuie sã fim pregãtiti si sã slujim asemenea slugilor celor credincioase.
3.Dimineata gândeste-te cã poate nu vei ajunge pânã seara;iar seara sã nu socotesti cã vei vedea ziua de mâine.Intotdeauna sã fii pregãtit ca sã trãiesti în asa fel,încât moartea sã nu vinã niciodatã pe neasteptate;cãci Fiul Omului va veni în ceasul în care nici nu te gândesti
4.Cât de fericit si de întelept este cel care se sileste sã trãiascã în asa fel în aceastã viatã,cum doreste sã fie pregãtit în ceasul mortii.Nimic nu poate sã îti dea curaj când te vei despãrti de lumea aceasta,decât înfrânarea poftelor trupesti,dorinta de a merge pe drumul desãvârsirii,dragostea de orânduialã,cãinta adâncã,lepãdarea de sine alãturi de tãria în ispite si în nenorociri;toate pentru dragostea pe care trebuie sã o avem fatã de Iisus Hristos.
5.Nu te baza pe prieteni ori pe cei apropiati ai tãi,nu amâna îndreptarea ta cãci lumea te va uita mult mai repede.Este bine sã te îngrijesti acum cât mai este vreme pentru a sãvârsi faptele bune,decât sã nãdãjduiesti în ajutorul altora;dacã tu însuti nu ai grijã de tine,cine se va îngriji de sufletul tãu dupã moarte?
6.Va veni vremea când vei cere sã mai trãiesti mãcar o zi,un ceas mãcar,pentru a-ti curãtii sufletul;de ce mare primejdie,de ce teamã îngrozitoare te-ai putea scãpa când te-ai gândi cu fricã si mare cutremur la moarte.Acum este vremea sã te trudesti pentru a începe o viatã cu Hristos,înfrâneazã-ti trupul prin pocãintã si astfel vei avea nãdejde la viata viitoare.
7.Nesocotit ce esti!Cum crezi cã vei trãi multã vreme atâta timp cât nu esti sigur de ziua de mâine.Câti s-au amãgit asemenea tie,dar fãrã de veste le-a sosit ceasul mortii.Nu ai auzit vorbindu-se cum unul a fost omorât de sabie,altul s-a înecat,a pierit în foc sau a murit ucis de glont?Asadar,toate se sfârsesc în momentul când vine moartea,cã viata omului trece ca o umbrã.
8.Cât încã mai este vreme fi harnic,munceste si strânge-ti comoarã în ceruri,neângrijindu-te decât de lucrurile Domnului.Fã-ti acum prieteni,cinstind pe sfinti si urmând faptele lor,încât,dupã ce vei isprãvi viata aceasta de aici de pe pãmânt sã poti fi sigur cã vei fi primit în corturile vesniciei.
9.Trãieste pe pãmânt ca un cãlãtor si ca un strãin pentru care lucrurile lumesti nu sunt de nici un pret.Pãstreazã-ti sufletul curat si întotdeauna îndreptat cãtre Domnul pentru cã nimic nu este trainic aici pe pãmânt;zilnic sã se ridice la ceruri durerile,lacrimile si rugãciunile tale,ca odatã plecat din viata aceasta sã poti ajunge fericit în mâinile Domnului.
Judecata si pedeapsa pãcãtosilor
1.In momentul în care începi un lucru,gîndeste-te mereu cum îl vei sfârsi dar si cum vei fi aflat la ziua judecãtii înaintea Dreptului Judecãtor,de ochiul cãruia nimeni nu se poate ascunde,cãci atunci,înaintea Lui nimenea nu se poate ascunde,fiecare fiind judecat dupã faptele pe care le-a fãcut.
Cum de ai iutat atât de mult de tine însuti încât nu te mai gândesti la ziua în care nimeni nu va mai putea sã-si cearã iertare sau sã fie apãrat de altul,ci fiecare abia de îsi va putea duce povara sa. …Acum lacrimile tale sunt bine vãzute iar strigãtele tale acum sunt ascultate,durerea ta acum este primitã si acum poate sã-ti curãteascã sufletul.
2.Aici pe pãmânt este un mare foc ce poate mântui pe omul care,fiind necinstit de altul,nu se gândeste la ocara sa,ci la pãcatul aceluia care-l ocãreste,pe cel ce se roagã pentru cei care îl blestemã iertându-i din adâncul inimii,pe cel care,când a gresit cumva fatã de altii este totdeauna gatã sã îsi cearã iertare;pe cel care mai bine se îndurã spre altii decât sã se mânie,pe cel ce se poartã rãu cu sine însusi trudindu-se ca sã îsi înfrâneze trupul sãu.
Cu mult este mai bine sã te cureti de toate pãcatele tale în viata aceasta,decât sã te lasi în nãdejdea rugãciunilor celor care vor rãmânea în urma ta.
3.Pururea focul va arde pãcatele tale,dar cu cât mai mult îti vei ocroti trupul,cu atât mai mult vei umbla dupã poftele lumesti iar pedeapsa pe care o vei avea,cu atât mai mult va fi mai îngrozitoare si te vei face mai vinovat.Cu cât vei pãcãtui mai mult,cu atât vei fi mai aspru pedepsit;acolo desfrânatii si cei ce au fãcut numai rele vor fi chinuti si vor îndura mult.
4.Pãcatele,fiecare vor avea pedeapsa meritatã…,acolo cei mândri se vor rusina iar cei zgârciti vor ajunge în cea mai cruntã sãrãcie,acolo un ceas de chin va fi mult mai îngrozitor decât muti ani de cãintã aici pe pãmânt.Aici de multe ori omul se poate odihni,dincolo nu este odihnã si nici mângâiere pentru cei vinovati.
Ingrijeste-te acum cât poti de mult si te pocãieste de toate pãcatele tale pentru a te putea bucura în ziua judecãtii de fericirea sfintilor.Atunci,cei drepti vor sta fãrã sfialã înaintea celor care i-au nedreptãtit si i-au asuprit.Atunci,cel smerit si cel sãrman vor cãpãta curaj iar cel mândru se va cutremura.
5.Abia atunci se va vedea cã,pe drept cuvânt afost întelept cel nebun(socotit)dupã Hristos.Atunci,cel care a rãbdat necazuri,va fi lãudat si toatã nedreptatea va înceta,dreptii se vor bucura iar necredinciosii vor încremeni de durere,trupul care în viata pãmânteascã s-a înfrânat,se va veseli mai mult.Imbrãcãmintea celor sãrmani va strãluci atunci.
6.Gândul bun si curat îti va aduce atunci mai multã bucurie decât învãtãtura lumii acesteia;amintirea unei rugãciuni fãcute în viata aceasta,atunci va cântãri cu mult mai mult aducând multã mângâiere.Mai mult vor pretui atunci faptele crestinesti decât cele mai mestesugite cuvântãri;deci,obisnuieste-te si rabdã necazurile pentru a putea ajunge în viata viitoare un învingãtor alãturi de modelul demn de urmat-Iisus Hristos.
7.Dacã pânã acum ai trãit numai în pãcate,de ce folos îti vor fi toate acestea când te gândesti cã ceasul mortii va veni pe neasteptate?Cel ce iubeste pe Dumnezeu din toatã inima sa,nu se înfricoseazã de moarte,nici de chinuri,nici de judecatã,nici de iad,pentru cã adevãrata iubire ne aduce îndrãznealã cãtre Domnul;nu este de mirare cã cel ce este robul pãcatului,acela se teme mai mult de moarte si de judecatã.Dacã iubirea de Dumnezeu nu te depãrteazã de pãcat,cel putin teama de muncile iadului sã te înfricoseze si sã te opreascã de la rele.Cel ce nu are fricã de Dumnezeu,orcât s-ar trudi,nu poate sãvârsi fapte bune,usor el va cãdea în mâinile diavolului.
Cãtre o altã viatã
1.Fii sârguincios si privegheazã a rãmâne în slujba Domnului,mergi pe drumul desãvârsirii pentru a primi plata ostenelii tale.Dacã vei lucra cu râvnã si cu credintã,Dumnezeu te va rãsplãti revãrsând asupra ta darurile sale.Sã ai nãdejde neclintitã cã vei ajunge la mântuire,sã nu te încrezi prea mult în tine însuti pentru ca nu cumva sã cazi în trândãvie iar mai apoi sã cazi în primejdiosul pãcat al mândriei.
2.Intr-o zi,pe când era în Sfânta Bisericã,un om cuprins de îngrijorare,sovãind,plin de teamã si deznãdejde,îngenunchind înaintea altarului pentru a se ruga,a spus în inima sa:,,Dacã as sti cã voi putea sã rãmân tot asa de bun pânã la sfârsit"!De îndatã a auzit un glas care i-a rãspuns:,,Si dacã ai sti,oare te vei bucura de mai multã pace lãuntricã?
Mângâiat de cele auzite dar si întãrit,se lãsã în voia Domnului,si atunci nelinistea i se ridicã de pe suflet.Acum nu mai dorea sã stie ce îi va aduce viitorul,ci se trudea din toate puterile sã cunoascã voia lui Dumnezeu si sã facã doar fapte bune stiind cã acesta este cel mai important lucru pe care îl are de fãcut.
3.,,Nãdãjduieste în Dumnezeu si fã binele,trãieste în pace pe pãmânt si sufletul tãu se va umple de bunãtãti",zice Prorocul.Un lucru îi opreste pe multi sã meargã spre desãvârsire si sã-si îndrepteze viata:-frica de greutãti si lupta împotriva lor însisi.Omul cu atât poate sã sporeascã si sã se facã mai desãvârsit,cu cât a putut sã se înfrâneze si sã-si rãstigneascã poftele trupului.
4.Este adevãrat cã nu toti pot sã lupte la fel împotriva poftelor trupesti,sã le învingã definitiv.Cu toate acestea un om plin de râvnã fierbinte,va merge mult mai repede cãtre desãvârsire cãlcând atâtãrile trupului.Douã lucruri ne ajutã mai cu seamã la desãvârsirea vietii:mai întâi hotãrârea neclintitã de a rupe cu firea stricatã dar si strãdania de a face cât mai multe fapte bune care ne sunt atât de necesare.De aceea,grãbeste-te dragul meu de înlãturã si biruieste toate pãcatele,acestea putând sã-ti aducã mari nenorociri.
5.Când vezi ori auzi ceva bun,sileste-te sã faci si tu la fel;cum ochiul tãu vede greselile celorlalti la fel si ochiul altuia vede greselile tale.Ce poate fi mai frumos si mai plãcut decât sã vezi pe servul Domnului evlavios,plin de râvnã spunând lucruri duhovnicesti,pãzitor credincios al tuturor bunelor orânduieli.
Ce mare pagubã este sã nu îti împlinesti datoria pentru care ai fost chemat si sã lasi inima sã alunece cãtre lucrurile care nu îti sunt îngãduite si fãrã de vreun folos.
6.Iubitul meu,adu-ti aminte de cele pe care le-ai fãgãduit înaintea Domnului,adu-ti aminte cã Iisus cel rãstignit este lângã tine în permanentã;gândeste-te la viata ta si vei vedea cã pânã acum te-ai strãduit atât de putin sã faci bine.
Adevãratul crestin care se obisnuieste sã se gândeascã adânc,pios la viata sfântã si la patimile Mântuitorului nostru,va gãsi din belsug tot ce îi este de folos.
7.Adevãratul crestin primeste bucuros tot ce i se porunceste supunându-se fãrã sã murmure.Lenesul si cel nepãsãtor are necazuri peste necazuri,nenorociri peste nenorociri,neavând nici o mângâiere sufleteascã.Cel care se abate de la datoria sa,usor se îndreaptã spre curse îngrozitoare si niciodatã unul ca acesta nu va putea fi multumit cu ceea ce are.
8.Oare cum pot unii monahi sã pãzeascã o asa de asprã orânduialã acolo în sfintele mãnãstiri?Rar ies ei din mãnãstire,trãiesc singuri,mãnâncã putin,muncesc din greu,vorbesc putin,privegheazã îndelung,se trezesc înainte de ivirea zorilor,se roagã îndelung cãtre Bunul Dumnezeu,si toate le pãstreazã în bunã rânduialã.
Mediteazã dragul meu la toti acesti monahi si cuvioase monahii care,ziua si noaptea aduc laudã Celui Prea Inalt;când toti acestia se roagã,tu te lenevesti neluând seama la toate acestea.
9.In toatã viata ta laudã mereu pe Domnul,hrãneste sufletul tãu numai cu îndeletniciri duhovnicesti cãci vei fi cu mult mai fericit si dorul pentru vesnicie va fi cel mai de seamã lucru pentru tine,niciodatã nu conteni la aceasta.
10.Când omul nu îsi cautã fericirea si împlinirea în lucruri pãmântesti,abia atunci începe sã guste pe deplin binecuvântarea ce vine de la Dumnezeu,abia atunci devine cu adevãrat multumit.
11.Omule,sã îti aduci aminte cã sfârsitul vietii tale se apropie si vremea pe care ai pierdut-o,niciodatã nu o vei mai întâlni.
Faptele bune sunt roadele unei îndelungate îngrijiri si a multor strãdanii;când începe sã rãceascã dragostea pentru Iisus,începi si tu sã cazi în negura pãcatelor,dar dacã rãmâi statornic în iubirea fatã de El,vei dobândi tot mai multã liniste sufleteascã,munca îti va fi cu mult mai usoarã.Cel care este plin de iubire si de râvnã duhovniceascã poartã mult mai usor povara slãbiciunilor si a tuturor încercãrilor venite asupra sa.
Cine nu înlãturã greselile cele mai mici,va cãdea în altele mai mari;vegheazã asupra ta însuti,mustrã-te de faptele rele si te îndeamnã întotdeauna spre mai bine.Cu cât vei fi mai hotãrât sã înfãptuiesti binele în aceastã viatã,cu atât vei ajunge mai repede la biruintã.