SATUL, AUTOR EMANUEL POPE
Și aș vrea ca apele din jurul meu
și dorurile toate
să tacă doar o clipă
să iau iar drumul obosit
spre dealul dintre case.
.
De-acolo-n vale să privesc
să-mi mângâi încă o dată satu’
un nobil cavaler ținându-și scutul greu
strălucitor în aurul amiezii.
.
Las poarta curții larg deschisă
și-n ochiul ei zâmbind cu trudă
rămâne un timp să mă petreacă
bătrîna casă-n prispă rezemată.
.
Mă recunoaște ulița și nu mă latră câinii
– nebunul trece iarăși pe la gardul lor-
sunt eu așa cum am trăit o viață
doar pașii nu mă mai cunosc
grăbiți acum să alerge-n altă parte.
.
din ”Elegii de la capătul pământului” (2016)
Preluare http://centruldepromovareaculturiibaia-mare.hopernicus.falezedepiatra.net/2016/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu