Poezii de Mihai EPLI

Scrum

Ţigară arsă e speranţa
Natura ce m-a iubit prin tine acum e scrum
Aştept să zâmbesc dar lacrimile-mi curg
Inund Universul prin aşteptarea ta

Totul e scrum în sufletu-mi vulcanic
Sînt solitar acum fumez melancolic
Acum ochii mei nu oglindesc prin ochii tăi -
A dispărut tot ceea ce a fost între noi...ironic
Zămbesc prin ură iubind sărutu-ţi tandru titanic
În jurul meu am creat lacunice albastre văi

Oglinda

Tristeţea sau bucuria
Lacune antitetice sînt în sufletul meu
Noaptea simt melancolia 
Când soarele răsare fericitea

E apatic ori vulcanic
Oglindă ce mă purifică -
Sentiment mort simt ce mă-ntunecă
Port în mine acum un suflet demiurgic

Sentiment enigmatic

Solitar 
Simt cum titanicul dor mă apasă
Involuntar
Aştept să te zăresc prin Luna Albastră

Noaptea
Stelele-mi alunecă pe chipul întristat
Jucăundirea lor creează lumină
În sufletum gol ce s-a cancerizat
Universul pare o aluzie solemnă
Un vis sihastru în care tu în ceaţă 
Rătăcită pari acum de ce dispari?

Solitar

în zadar
Împlu tot golul ce a creeat timpul
Ochi-ţi albaştri ce-au făurit totul
Azi noapte lipsesc din inima mea
Amintirea ta dispare ca din deşert nisipul
Acum mi-e dor... orevoir

Noaptea

Ignor lumina ce ne-a îmbrăţişat
Sînt licărul ce te-a purificat -
Acum suflet solitar

Cu drag pentru amica şi profesoara mea Crina Bud 
din partea autorului!