Şapte duşuri reci după duşul încins Trump-Iohannis

În general, această vizită a fost prezentată, pe bună dreptate, de către analiştii politici şi reporteri drept un succes. Eliminând exagerările, linguşelile unora sau altora, aşa stau lucrurile. Şi întrucât a fost subliniat tot ce era de subliniat şi chiar mai mult decât atât, dintre posibilele rezultate pozitive ale discuţiilor din Biroul Oval, mă voi rezuma în cele ce urmează să enumăr semnele de întrebare ale relaţiei româno-americane, care persistă şi după această vizită de lucru.

1.Este adevărat sau nu că preşedintele Klaus Iohannis nu a insistat în niciun fel pe tema ridicării vizelor pentru românii care doresc să meargă în Statele Unite ci, cel mult, a amintit în treacăt acest obiectiv naţional?

2.Fiind singura ţară NATO care a acceptat ca, începând din 2017, să alocăm doi la sută din PIB pentru înarmare, urmează ca în viitorii câţiva ani să cheltuim, prin procurarea de echipament militar preponderent din Statele Unite, circa 10 miliarde de euro. Un efort imens, recunoscut ca atare de Donald Trump. Numai că preşedintele Statelor Unite a făcut o remarcă ce ar trebui să ne pună pe gânduri. El a spus că le pretinde statelor membre NATO să plătească nu numai pentru viitor doi la sută din PIB, ci şi pentru trecut. Deci, retroactiv. I-a cerut acest lucru sau nu lui Klaus Iohannis în Biroul Oval?

3.Există o practică general acceptată, mai ales în industria de apărare, a operaţiunilor gen offset. Plătesc achiziţionarea de echipament militar unei societăţi din Statele Unite dar aceasta îşi asumă obligaţia să întoarcă banii respectivi în investiţii, în industria militară din statul care a făcut achiziţia. A fost discutat şi acest aspect în Biroul Oval? S-a stabilit ceva în acest sens?

4.Între investitorii prezenţi în România, Statele Unite ocupă abia locul 14. Este acesta un semn de parteneriat strategic? Se spune că investitorii americani nu vin, întrucât în România există corupţie. Cum se explică, în aceste condiţii, volumul uriaş de investiţii făcute de societăţi din Satetele Unite în state mult mai corupte decât România? S-a discutat şi s-a stabilit ceva în acest sens?

5.Partenerii americani, prin Chevron şi Exxon, se arată interesaţi de investiţii în domeniul exploatării resurselor energetice ale României. Se face frecvent afirmaţia că, prin aceste investiţii, România îşi va dobândi independenţa energetică. Cum aşa? S-a stabilit şi nu ştim noi vreo cotă din zăcămintele extrase, care va reveni României?

6.E clar că România este cea mai pro-americană ţară din Europa şi, la fel de clar, că armata noastră participă pe toate frontrurile deschise de SUA sau de NATO, făcând sacrificii financiare şi umane. E limpede deasemena că suntem dispuşi, cel puţin declarativ, să devenim un pol atlantic al UE. Cum se împacă asta cu angajamentele pe care ni le-am luat faţă de Germania? Este adevărat sau nu, că vizita lui Klaus Iohannis la Berlin era dinainte programată şi că nu este o consecinţă a dialogului din Biroul Oval?

7.Ce decizii a luat Donald Trump, dacă a luat, privind transformarea României din simplu teren geopolitic de luptă în jucător relevant în regiune?

Sunt şi eu încântat că Donald Trump l-a bătut amical pe umăr pe Klaus Iohannis. Mă întreb însă, dacă bătutul pe umăr ţine loc de foame şi dacă nu carecumva parteneriatul strategic consolidat cu România nu ar trebui să însemne şi declanşarea de către SUA a unui nou plan Marshall pentru Europa de Est în general şi pentru România în special.

Autor: Sorin Rosca Stanescu

Sursa: Sorin Rosca Stanescu Blog