sâmbătă, 22 iulie 2017

Florin Dochia iese din decor cu “Cântece pentru Inanna” (recenzie)

Florin Dochia publică la Fundaţia Culturală „Libra” în anul 2016 volumul de poeme ”Cântece pentru Inanna” cu o versiune în limba engleză realizată de Adriana Bulz şi cu desene (aşa sunt numite în carte) de Daniela Rîndașu.
    Volumul are un motto interesant care aparţine autorului: ”în fond, nu există decât sex şi moarte, restul e decor,” şi este al nouăsprezecelea al autorului, din care unele sunt volume de eseuri şi critică literară.
    Cartea cuprinde 16 poeme, toate intitulate „Cântec pentru Inanna”, numerotate de la 1 la 16. Din primul cântec reţinem: ”dacă pasul tău ar fi şovăit puţin/fereastra mi s-ar fi deschis înaintea ta/arborele din faţa ei ar fi înflorit/iar fructele ţi-ar fi fost dăruite/ de prietenul meu şarpele/spre aleasă întrebuinţare”.
 Din cântecul următor se desprind două  versuri sugestiv delicate: ”oglindă aburită erai/înaintea gurii mele fierbinţi”.
    Poetul umple cântecul 3 cu versuri cuminţi, poate doar ultimele două versuri din prima strofă ”…îl aperi şi-i hrăneşti înverşunarea/ din prea mare mila ta” se aprind datorită conotaţiei mistice.
    Cântecul 4 cuprinde, după părerea mea, prea mulţi termeni tehnici: ”tunel aerodinamic”, ” cioburi de aer solid” şi expresii care nu au efecte poetice scontate: ”ţipătul tău e bomba cu efect extaziant” sau ”canale subterane pline cu lichid amniotic/ şi cutreierate de şobolanoizi electrici”.
    În cântecul 5, într-o paranteză, sunt două versuri excepţionale ”omul cu pistolul de aur ştie atât de multe/ dar el nu poate ieşi din afişul vechiului cinema”, iar poemul se încheie cu versurile: ”pântecul tău împăcat cu sine/ aşteaptă o furtună care nu mai vine”.
    Din cântecul 6, scris în ”chingile” rimei se desprinde distihul:”prind în palme jocul piersicii fierbinţi/ ai ascuns cu grijă-n sâmburi paradisul”…
    Cântecul 7 cuprinde din nou chestiuni tehnice: ”de o atât de înaltă tensiune/ ni s-au amestecat uleiul şi apa” şi se pot reţine versurile: ”nesomnul lui david visând la batșeba”, precum şi finalul poemului: ”Dumnezeu ne va ierta/ cum iartă El  pe toţi nefericiţii”.
Cântecul 8  începe în stilul lui Nichita Stănescu: ”ieri am ucis un zeu dintr-un singur gest/ azi inventez altul”.
    Din cântecul 9, după gustul meu, sunt de apreciat versurile: ”regale ne cheamnă la paradă/ va desface butoaiele cu vin şi va da drumul/ femeilor prin pieţe să ne dezbare/ de proastele obiceiuri ale câmpului de luptă”.
    Cântecul 10 începe foarte frumos: ”mă îmbrac în tine/ cum se-mbracă-n carne glonţul plecat dintr-un revolver îndrăgostit” şi se încheie aproape la fel de bine: ”hai să-mpingem universul peste margini/ să-l lăsăm să cadă-n chin şi-n vrajă” (eu aş fi încheiat poemul la aceste versuri).
Poemul 11 se încheie cu două versuri dramatice: ”ne iubim sub privirile nesăţioase/ ale unui orb pierdut pe mare”.
    În următoarele poeme nu am găsit lucruri interesante şi aş cita ultima strofă a cântecului 16: ”mi-e dor de tandra ta indiferenţă/ când iar în jurul nostru turnuri cad/ şi-n valuri se scufundă duc cu ele/mirarea mea de slobod înecat”.
    În toate cele 16 poeme se regăsesc locuri comune, sintagme uzate, dar versurile de impact salvează poemele, iar eu am încercat după gustul meu să scot în evidenţă aceste versuri, dintr-o carte de poeme de dragoste.

                                                                                  de Gelu DRAGOŞ


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu