Florin Dochia publică la Fundaţia Culturală „Libra” în anul
2016 volumul de poeme ”Cântece pentru Inanna” cu o versiune în limba engleză
realizată de Adriana Bulz şi cu desene (aşa sunt numite în carte) de Daniela
Rîndașu.
Volumul are un
motto interesant care aparţine autorului: ”în fond, nu există decât sex şi
moarte, restul e decor,” şi este al nouăsprezecelea al autorului, din care
unele sunt volume de eseuri şi critică literară.
Cartea cuprinde 16
poeme, toate intitulate „Cântec pentru Inanna”, numerotate de la 1 la 16. Din
primul cântec reţinem: ”dacă pasul tău ar fi şovăit puţin/fereastra mi s-ar fi
deschis înaintea ta/arborele din faţa ei ar fi înflorit/iar fructele ţi-ar fi
fost dăruite/ de prietenul meu şarpele/spre aleasă întrebuinţare”.
Din cântecul următor
se desprind două versuri sugestiv
delicate: ”oglindă aburită erai/înaintea gurii mele fierbinţi”.
Poetul umple
cântecul 3 cu versuri cuminţi, poate doar ultimele două versuri din prima
strofă ”…îl aperi şi-i hrăneşti înverşunarea/ din prea mare mila ta” se aprind
datorită conotaţiei mistice.
Cântecul 4
cuprinde, după părerea mea, prea mulţi termeni tehnici: ”tunel aerodinamic”, ”
cioburi de aer solid” şi expresii care nu au efecte poetice scontate: ”ţipătul
tău e bomba cu efect extaziant” sau ”canale subterane pline cu lichid amniotic/
şi cutreierate de şobolanoizi electrici”.
În cântecul 5,
într-o paranteză, sunt două versuri excepţionale ”omul cu pistolul de aur ştie
atât de multe/ dar el nu poate ieşi din afişul vechiului cinema”, iar poemul se
încheie cu versurile: ”pântecul tău împăcat cu sine/ aşteaptă o furtună care nu
mai vine”.
Din cântecul 6,
scris în ”chingile” rimei se desprinde distihul:”prind în palme jocul piersicii
fierbinţi/ ai ascuns cu grijă-n sâmburi paradisul”…
Cântecul 7
cuprinde din nou chestiuni tehnice: ”de o atât de înaltă tensiune/ ni s-au
amestecat uleiul şi apa” şi se pot reţine versurile: ”nesomnul lui david visând
la batșeba”, precum şi finalul
poemului: ”Dumnezeu ne va ierta/ cum iartă El
pe toţi nefericiţii”.
Cântecul 8 începe în
stilul lui Nichita Stănescu: ”ieri am ucis un zeu dintr-un singur gest/ azi
inventez altul”.
Din cântecul 9,
după gustul meu, sunt de apreciat versurile: ”regale ne cheamnă la paradă/ va
desface butoaiele cu vin şi va da drumul/ femeilor prin pieţe să ne dezbare/ de
proastele obiceiuri ale câmpului de luptă”.
Cântecul 10 începe
foarte frumos: ”mă îmbrac în tine/ cum se-mbracă-n carne glonţul plecat
dintr-un revolver îndrăgostit” şi se încheie aproape la fel de bine: ”hai
să-mpingem universul peste margini/ să-l lăsăm să cadă-n chin şi-n vrajă” (eu
aş fi încheiat poemul la aceste versuri).
Poemul 11 se încheie cu două versuri dramatice: ”ne iubim
sub privirile nesăţioase/ ale unui orb pierdut pe mare”.
În următoarele
poeme nu am găsit lucruri interesante şi aş cita ultima strofă a cântecului 16:
”mi-e dor de tandra ta indiferenţă/ când iar în jurul nostru turnuri cad/ şi-n
valuri se scufundă duc cu ele/mirarea mea de slobod înecat”.
În toate cele 16
poeme se regăsesc locuri comune, sintagme uzate, dar versurile de impact
salvează poemele, iar eu am încercat după gustul meu să scot în evidenţă aceste
versuri, dintr-o carte de poeme de dragoste.
de Gelu DRAGOŞ
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu