Scăpările educaţiei

Examenele de evaluare şcolară sînt prea complicate, nu e de mirare că doar un sfert dintre note sînt de trecere şi că elevii copiază – cu tot cu camerele video. Pur şi simplu, sînt oprite pentru zece minute, ca să iasă bine şcoala! Materia trebuie simplificată, coborîtă la nivelul adolescentului cu nivel mediu de inteligenţă şi putere de asimilare.

La evaluarea şi bacalaureatul 2017, foile de examen au inclus spre analiză texte greoaie, complicate sub formă de poezie sau proză, scrise de Ion Vinea, Adrian Maniu, Magda Isanos sau Mihail Drumeş. Elevii au avut dificultăţi să înţeleagă sensurile figurate ale cuvintelor şi propoziţiilor. Toate mesajele sînt triste, melacolice, te fac să clatini capul, vai-vai!, starea de nefericire şi stres te învăluie. Poetul aşteaptă un semn „de dincolo de palidul hotar” (după moartea iubitei sau a soţiei), apoi apare expresia „înserări triste ca boli nesfîrşite” şi repetiţia de trei ori a invocaţiei „sufletul meu … totu-i sfîrşit”, ca trăsătură a genului liric pe care elevul trebuie să o observe. Magda Isanos apare la evaluarea naţională pentru clasa a VIII-a cu un fragment de poezie despre ploaie, una dintre expresiile folosite fiind „nu era nimic trist”, iar într-un alt vers florile sînt „palide”. Arta poetică este ascunsă sub cuvinte sumbre, descrie stări anxioase, în culori închise. Profesorii care au ales aceste texte au probabil argumentele lor, doresc să-i testeze pe elevi să descopere mesajul metaforic şi să observe că există o estetică a ariilor stranii. Poezia conţine mereu un element delirant, repetitiv, iar frumuseţea nu lipseşte dacă poetul înfloreşte cuvintele, astfel ca cititorul să înţeleagă mai mult decît spune versul luat cuvînt cu cuvînt. Elevii sînt îndemnaţi să citească aceste poezii formate din vorbe simple, ce transmit însă un conţinut psihic, din care rămîne clipa inefabilă. Prin urmare, poeziile lirice sînt mai dificil de înţeles şi doar cei mai buni elevi vor sesiza nuanţele şi mesajul de dincolo de epică. Cerinţele examenului depăşesc puterea acestora de înţelegere.

Adolescenţii răspund la pretenţiile exagerate ale examenului, se străduiesc să numească sinonime, să explice rolul cratimei, să construiască o expresie cu un cuvînt dat de text, să observe dimensiunea temporală a poeziei, să remarce trăsăturile genului epic sau liric, să precizeze motivele şi temele literare, să găsească figuri de stil, iar în cele din urmă, ca să demonstreze că a înţeles ceva, va scrie un eseu de 100 de cuvinte despre ideile şi mijloacele artistice din poem. Grea misie!

Mai abordabil este textul jurnalistic „Cel mai rapid om de pe pămînt”, elevii de-a VIII-a avînd de extras informaţiile principale – dovadă că pot să citească un articol de ziar, fie şi editorial. La bac, elevii au scris un  eseu despre rolul educativ al filmelor, al comunicării, sau al muzicii, subiect mai simplu şi nu prea – apar şi „perle” de gîndire involuntar hazlie.

Examenul mai cere 600 de cuvinte despre personaje din proze de Marin Preda, Ioan Slavici sau Liviu Rebreanu, în funcţie de profilul liceului. Ştim că elevii nu citesc aceste cărţi, li se par neactuale – mai degrabă ar citi Harry Potter. După ce au demonstrat că înţeleg poezia tristă, sînt obligaţi să-i convingă pe profesori că nu le este străină tema realistă a banilor şi a pămîntului. Dacă observă cauzele, înşiră argumentele şi trag concluziile, primesc 30 de puncte pe acest al treilea subiect. Dacă fac mai mult de trei greşeli de gramatică şi lexic, se scad două puncte. Grila este îngăduitoare, poţi să scrii „noştrii” (în loc de noştri), sau „să fi” (în loc de să fii), vor fi depunctaţi cu doar două puncte dintr-o sută.

Cerem prea mult de la elevi, de aceea 75% dintre ei fie nu se prezintă la examen, fie nu iau notă de trecere, rămînînd cu impresia că poezia şi matematica sînt de neînţeles. În realitate, sistemul educativ e de slabă calitate şi nu se centrează pe elev. Dovadă: dacă un părinte cere o copie după foaia de examen a fiului său, n-o primeşte, e secretă!

Autor: Nicolae Goja

Sursa: Graiul Maramureşului