Dar acuma, după trei înfrângeri consecutive (alegerile
europarlamentare și cele două tururi ale prezidențialelor), conjugate cu
căderea Cabinetului Dăncilă, „ciuma roșie” pesedistă (mai sunt și alte ciume
roșii, inclusiv pe dreapta eșichierului politrucianist!) a fost trimisă în
opoziție de tabăra iohanniano-orbaniană. Însă nu cu scopul acordării necesarului
timp de reflecție asupra gravele erori comise și a recreației întru
reorganizare pe baze (mai) democratice, ci pentru continuarea ofensivei până la
totala distrugere a acestei formațiuni. Cică numai astfel (a se citi „în
absența unei opoziții consistente și a unei nediletante alternative la guvernare”)
țara va putea fi redresată de triada „liberală” Orban-Cîțu-Turcan & comp.
și va cunoaște o posibilă/probabilă prosperitate!
Ei bine, fiind în clipa de față îndeplinite toate condițiile
nu prea cețosului țel iohanniano-liberalo-europeano-globalist, inclusiv prin
votul exercitat timp de trei zile consecutive de către diasporeni, eu spun că
aceștia (sau, mă rog, partea cea mai necosmopolită a acestora) se pot repatria
cu cățel și cu purcel, pentru a contribui cu fapte (muncă, investiții, idei,
achitarea taxelor și impozitelor), nu doar prin vorbe și proteste, la
reclădirea materială și la consolidarea moral-spirituală a românismului în
chiar bătătura acestuia.
Adică taman cum procedau iugoslavii (sârbii, croații,
slovenii, bosniecii, muntenegrenii, macedonienii) înainte de căderea
bolșevismului moscovit și din „sateliții” acestuia, respectiv cum continuă să
procedeze ungurii, cehii, polonezii sau bulgarii mult mai integrați decât noi
în Europa neunită. Dovadă nu numai că ungurii îi sfidează tot acuși-acuși pe
scorțoșii de la eurobutoane și că polonezii nu mai au nevoie de vize pentru a
intra pe teritoriul Statelor Unite, dar că până și bulgarii ne-au luat-o
binișor înainte în ceea ce privește nivelul general de trai, infrastructura
(Sofia, de pildă, are parte de-o impecabilă șosea de centură) și sporita
încredere a oficialilor europeni în ei, fapt ilustrat prin renunțarea în acest
an la Mecanismul de Cooperare și Verificare (MCV). Așa că în continuare plătesc
tribut MCV-ist la Poarta bruxelleză doar românii...
Păi da, căci pentru ceva semnificativ în plan național
este mare nevoie nu numai de adevărați politicieni (în trei decenii, România
postdecembristă a avortat o întreagă armată de politruci găunoși și corupți,
dar n-a zămislit nici măcar un om de stat!), ci, în proporții aproximativ
egale, mai trebuie muncă de calitate din partea tuturor cetățenilor valizi ai
acestei țări și un lobby îndrăcit întru promovarea imaginii noastre reale în
străinătate, îndeosebi în marile cancelarii politice ale lumii.
Apropo, cam câți români știu că Ungaria, un stat cât
jumătate România (la populație, pentru că la întindere este cu ceva peste o
treime), alocă anual pentru lobby de câteva ori mai mulți bani ca țara
noastră?...
Un exemplu mult mai elocvent în acest sens, la urma urmei
sensul în care trebuie să gândească și să acționeze diasporenii noștri, ni-l
oferă formidabilul proces de modernizare al Japoniei din anul 1867, anul
încheierii îndelungatei perioade feudale a shogunatului
și al restaurării guvernării luminate a împăratului Meiji. În câțiva ani
Japonia s-a modernizat și a ajuns în fruntea țărilor dezvoltate nu doar prin
înțelepciunea consilierilor unui împărat de...15 ani, ci și prin extraordinara
voință a acestui popor nepereche de-a se impune la modul cu adevărat imperial
între poparele lumii (atenție, voința unei națiuni se fundamentează pe
credință, educație, tradiții și
dragostea de glia-mamă!), respectiv prin faptul că japonezii care studiau sau
își completau studiile în străinătate, de regulă în Statele Unite, în fond se
comportau ca niște abili spioni: își însușeau cele mai noi cunoștințe americane
și occidentale, pe care de îndată ori le comunicau autorităților, ori le
implementau la revenirea în țară.
După recenta schimbare a macazului politic, o schimbare
pe gustul democraților (!) interni și
externi, câți dintre diasporeni își vor demonstra dragostea de patria-mamă prin
străduința de-a reveni cu întreaga lor experiență și – eventual – cu niscaiva
gologani pentru investiții?!
Sighetu Marmației, George PETROVAI
5 dec. 2019
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu