luni, 13 septembrie 2021

Poetul Vasile Dan Marchiș este publicat cu 3 poezii în recentul număr/septembrie 2021 al revistei de mare prestigiu CONVORBIRI LITERARE

 


Toată stima și considerația mea comitetului de redacție al acestei reviste, format din personalități din elita literară a țării. Menționez faptul că această publicație mi-a încadrat 2 poezii și în numărul din februarie 2021. VeDeM

Postez mai jos poeziile mele publicate în faimoasa revistă:

ACEASTĂ DĂRUIRE NU-I UN SIMPLU JOC
Pentru că s-a făcut în aceeași măsură părtașul tuturor
celor buni cum și celor răi,
bogaților și săracilor,
bolnavilor sau celor sănătoși,
celor cumpătați cât și celor hapsâni
timpul,
e oprit și dus pentru răstignire cum Iisus pe Golgota.
Pe nenumărații săi umeri de secunde ,minute, ore, zile,
timpul ne ridică drept cruci vii pe toți pământenii.
Existăm pe umerii timpului drept cruci vii
în drum spre această răstignire,
cum unele substantive pe lista suplimentară a gramaticii
doar ca elemente de chin…
Ce-am putea face să ne creadă timpul altceva?
Care dintre noi cei peste 7 miliarde de pământeni
putem spune că nu suntem cruci vii
pe umerii timpului ce urcă spre răstignire, Everestul?
El nu se oprește pentru nimic ci urcă mereu
să nu fie învinuit de ceva…
Să nu fie întrebat:
”Cine e mai greu pe umerii tăi, ”Timp prea darnic”?
Bolnavii sau cei sănătoși?
Bogatul sau săracul?
Cel cumpătat sau cel hapsân?”
Această dăruire a timpului
nu-i un simplu joc
ci e seva tinereții tuturora
adunată la un loc…
COPILAȘUL ȘI CÂINELE
Nu-i timp de analizat iubirea față de cineva,
amploarea facerilor de bine, pedepsele,
aprecierile, binecuvântările,
laudele sau mustrările care trebuie date cuiva.
Veniți să căutăm pretutindeni
un copilaș și un câine
care au ieșit în lume pe o poartă lăsată descuiată.
Această întâmplare nu-i un simplu joc
e seva inocenței lumii
adunată la un loc…
Între copilaș și câinele ce pășesc atât de aproape
pe trotuar nestingheriți
nu încape un cuvânt.
Între ei nu-i loc de ceva mai sfânt...
Nu-i loc nici de o virgulă
care să le separe inocența...
Inocența câinelui dresat să apere tot ce are în lumea lui-
copilașul ce-și etalează
dicționarul de zâmbete vocale de la a la u:
a, ă, e ,i. î , â,o, u,
la care câinele în duet cu copilașul
învață omenește al inocenței alfabet de zâmbete ...
Cum să intervină trecătorii fie și cu o șoaptă
sau cu o mirare la vedere
care să nu pară suspectă
pe lângă cel mai mare câine care
încadrează cel mai mic copilaș ieșit în lume...
Mergând așa pe trotuar ei par
o lume atât de mica
față de lumea nostră atât de mare,
separate doar de mirări sub acoperire...
Nu ajung toți ochii lumii pentru a realiza pe deplin
o mirare integrală legat de
inocența celui mai mare câine dresat
pe lângă cel mai mic copilaș,
ieșiți în lume singuri după voia lor...
Dar cine ar cuteza să-i abordeze într-un fel,
fie și cu un zâmbet care să nu pară suspect
care să nu pară a trădare, a semn de răpire...
Se încearcă a se realiza o mirare deplină
nu cu ochii ci cu gândurile
față de cum își îndeplinește câinele canonul
față de acest copilaș-
canonul istoriei inocenței
cu sau fără acoperire.
Când lumea care pare că vrea să întrebe:
”Cu cine a ieșit în lume acest copilaș?”,
câinele prin privirea sa universală
dă de înțeles că vrea să spună
”Nu se vede? Eu sunt călăuza inocenței
care nu poate fi răpită!”
Atunci prin instinctul patern si antic
al omului modern neîmplinit
ce amână ceasul judecății
s-a auzit glasul tatălui copilului:
”Aici sunt!”
Câinele privind acum
nu spre copilaș ci spre mai marele său stăpân
pare a spune:
”Nu mi-am făcut din lume gânduri,
de aceea micul meu stăpân e teafăr lângă tine!”
DE RESTUL SENTIMENTELOR
Când mă gândeam
ce mai am de făcut
la ceas de seară târzie
muza m-a interceptat astfel:
Dacă pentru sentimentele pe care
i le-ai creat lui Dumnezeu
n-ai cerut nimic material
cum ceri cu bani marfă din magazin
ci ai cerut ceva pentru suflet
Domnul a fost de acord cu cererea ta
ca să-ți ofere aceste poezii …
Dar mi-a zis să te întreb
ce să-ți dea
de restul sentimentelor ?
Mai neobișnuită ca oricând
precum o foaie de hârtie goală
muza aștepta de la mine un răspuns
Atunci am grăit muzei:
Spune-i Tatălui Ceresc să-mi dea
viață de restul sentimentelor!
VASILE DAN MARCHIȘ

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu