Începând cu anul 2008, o modă de-a dreptul tembelă s-a răspândit și pe la
noi: aceea a născutului acasă. Acum nu neg faptul că așa se naște de când
lumea, doar că oamenii de-acum, modificați de societatea noastră, nu mai sunt
sub niciun fel ca cei de dinainte. În trecut, până la vârsta maturității
intervenea o selecție naturală, astfel încât femeile mature erau chiar cele mai
puternice exemplare, pentru care nașterea nu reprezenta o problemă. Lumea de
azi, tributară tratamentelor care împiedică selecția naturală, are nevoie de
infinit mai multă nevoie de asistență medicală decât cea din trecut. Asta e
realitatea.
Nașterea oricum e un proces complicat.
Chiar și înainte, femeile erau asistate de moașe, care deprinseseră acțiunile
necesar a fi efectuate în cazul procesului de naștere. După ce asistaseră la
zeci sau sute de nașteri, moașele erau aproape de nivelul unui doctor
neonatolog de azi(excluzând pasrea de cezariană), cunoscând toate complicațiile
și toate manevrele necesare scoaterii copilului.
Vă povestesc toate aceste elemente
pentru a înțelege că nici înainte nașterea nu era un proces pe care-l făceau
femeile acasă, „în timpul liber”. Cu atât mai mult acum, treaba se complică
întrucât femeile nici nu au cunoștințele de bază. Desigur, cele care au noroc,
după ce au născut acasă, bravează. Doar că sunt anumite complicații care se pot
dovedi fatale și care, în cazul nașterii asistate, pot fi evitate.
Problema pe care și-ar pune-o orice om
normal este de ce-ai face o asemenea nebunie în condițiile în care serviciile
medicale le poți accesa gratis? Hai să fim serioși, nu ești lăsată fără
asistență dacă te duci să naști la spital! Și-atunci de ce o asemenea nebunie?
Ei bine, moda a ajuns accidental la noi, venind din … din SUA. De fapt, care
era problema? Lipsite de asigurări de sănătate, femeile americane vedeau o
adevărată provocare financiară în a naște la spital. Te duceai acolo, primeai
asistență, dar după naștere te trezeai acasă cu o factură de toată frumusețea. La
ce să te aștepți într-o țară în care o operație de apendicită depășește 50
000$?
Așa a apărut „mișcarea pentru născutul
acasă”. Brusc televiziunile americane au început să prezinte cât de cool e să
naști acasă, mii de influenceri au început să aducă argumente aberante de genul
„copilul face cunoștință prima dată cu casa, nu cu spitalul”. De parcă boțul
ăla mic ar ști unde se află! Și uite-așa, o propagandă care era destinată doar
SUA – căci acolo era problema – a ajuns să se răspândească inclusiv la noi. Îmi
spunea un doctor că prin 2009 sau 2010 chiar s-au confruntat cu un vârf al
fenomenului, în care eroinele veneau cu ambulanța, speriate de amploarea
durerilor. Deh, să naști acasă e o provocare, dar să mai naști singură și prima
dată e o nebunie.
V-aș ruga să nu contrapuneți exemplului
pe care l-am dat oribilitățile care se întâmplă în România lui Iohannis, în
care zici mulțumesc dacă ai intrat în spital și ai ieșit cât de cât întreg.
Situația din perioada descrisă era infinit mai bună decât cea de-acum!
Să trecem însă mai departe. O nouă modă
e promovată violent: fenomenul „tiny house”. E o adevărată nebunie, o retorică
tembelă care ne demonstrează că e mai cool să trăiești precum șobolanul în
gaură, într-un spațiu care ajunge efectiv să te strângă. Dacă până acum
progresismul clama confortul, propaganda „tiny house” îți „demonstrează” că e
extrem de confortabil să gătești deasupra WC-ului și să dormi în mixul de
mirosuri pe care doar cei care stau stau într-o asemenea gaură de șobolani îl
realizează. Nu mai vorbesc de cât de comod poate fi să dormi pe o saltea, iar
la maxim 50 cm deasupra ta să ai acoperișul care vara radiază căldură, iar
iarna frig. Trai neneacă! Pe lângă numita „tiny house”, o garsonieră e un
adevărat palat, în care te lăfăi precum un pașă. Cam din același scenariu e și
povestea cu rulotele. Într-adevăr, se prezintă prin reportaje rulote de zeci de
mii de dolari, având chipurile, toate dotările. Nimeni însă nu se întreabă de
ce ai da zeci de mii de dolari pe un rahat de autobuz pe care-l conduci greu și
pe care-l poți parca doar la campinguri situate lângă autostradă, când de banii
ăia te cazezi în concediile din toată viața care-ți rămâne la orice hotel
decent, în care oricum ți se face curat ziilnic în cameră și ți se
schimbă așternuturile și prosoapele. De ce ai fi atât de dobitoc?
Întreaga „mișcare” e necesară deoarece e
o teribilă criză a locuințelor în SUA. Sub jugul prețurilor mari sau a gradelor
de îndatorare ucigătoare, SUA s-a transformat într-o națiune de boschetari. Și
când ajungi să treci de la casă la o rulotă infectă sau la o magazie aruncată
undeva pe marginea șanțului, frustrarea e pe măsură. Astfel, în afara
ajutoarelor de hrană prin care obezii își pot permite să înfulece mixurile
chimice vândute pe post de mâncare delicioasă, ratații de-acolo primesc și
furaj propagandistic sub forma prezentării „avantajului” de a locui în coteț.
Și uite-așa, viața la rulotă sau într-o polată cu pereți incerți ocupând o
suprafață de 4 metri pătrați devine brusc o treabă „în trend”. Păi dacă și
bogații se dau în bărci să locuiască la rulotă, săracii ce să mai ceară? Că
doar au aceleași condiții.
Și uite-așa, din nou, prostimea de pe la
noi e lovită acum de „frumusețea” locuitului într-un spațiu în care s-ar putea
ca nici câinele meu să nu se simtă confortabil. Dar, ce să faci?, mândria de a
fi ecologist cool se plătește cu suferințe. Oarecum similar celei de a fi o
mămică preocupată în primul rând ca bebelușul să se nască în „căsuța lui”.
Ce-s toate acestea? Evident, scheme
propagandistice. Uite-așa ne confruntăm cu o demență în creștere. Pe vremea
comunismului, când apărea o problemă, sistemul o nega. Și după ce o nega, o și
interzicea. N-aveai voie să spui că nu e mâncare în magazine că era jale!
Veneau securiștii și te luau noaptea de-acasă și, dacă aveai noroc, te alegeai
doar cu o bătaie crâncenă pe care ți-o aplicau niște devianți de prin beciurile
Securității. Acum e diferit! Propaganda nu neagă, ci îți spune că așa e cool,
așa e modern, așa e progresist. Tu nu te chinuiești ușurându-te într-o mizerie
de WC cu compost, situat „optim” sub tocătorul de la bucătărie, ci ești
responsabil, îți pasă de mediu, ești un deschizător de drumuri care,
suplimentar, descoperă fericirea și confortul pe care le obții trăind într-un
spațiu de furnică sau precum melcul cu casa la spinare. Nu e oare tragic
să vezi cum hălci întregi îndobitocite înghit furajul propagandistic pe
nemestecate? Asta-i lumea de azi! Minunata lume nouă.
Autor: Dan Diaconu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu