ÎNVĂȚĂTURA DE DUMINICĂ

Spre pomenirea Ta

Apoi a luat pâine; şi, după ce a mulţumit lui Dumnezeu, a frânt-o şi le-a dat-o, zicând: „Acesta este trupul Meu care se dă pentru voi; să faceţi lucrul acesta spre pomenirea Mea.” (Luca 22:19)

Doamne Isuse, ne amintim de dragostea Ta fără hotar care te-a mânat să vii în lumea noastră lipsită de har ca să torni peste ea belşugul harului ceresc.

Tu, Dumnezeul de necuprins, Te-ai smerit în aşa fel încât să poţi fi cuprins de o iesle săracă numai ca să ne putem apropia de Tine şi să îţi privim frumuseţea şi slava. De la iesle la cruce ai strălucit peste întunericul acestei lumi păcătoase, dezvelindu-Ţi Fiinţa desăvârşită, chiar dacă era ascunsă într-un trup omenesc.

Tu ne-ai arătat modelul dragostei perfecte, de la Tine am învăţat ce este bunătatea, mila, credincioşia, Tu ne-ai insuflat nobleţea unui caracter desăvârşit şi ai stârnit în noi dorinţa după veşnicie.

La vremea sorocită în planul divin, Te-ai îndreptat spre cruce, aşa cum se duce un miel la tăiere. Nu Te-ai dat înapoi de la suferinţă, ai înfruntat batjocura şi nedreptatea cu bucuria că vei câştiga pentru veşnicie oameni care îţi vor purta cu cinste Numele.

Ţi-ai asumat purtarea pedepsei păcatelor noastre, călcând în teascul mâniei lui Dumnezeu, indiferent cât de mare a fost preţul care trebuia plătit.

Bătaia de joc, palmele, loviturile de bici care sfâşiau bucăţi de carne din trupul Tău, străpungerea mânilor şi picioarelor cu piroane, înfingerea suliţei în coasta Ta sfântă au fost suportate cu gândul că în acest fel vom fi scoşi de sub condamnare şi vom trăi împreună cu Tine.

Ne amintim că ai fost încercat de asemenea groază şi durere încât lacrimile s-au transformat în sânge. Ai fost părăsit de toţi şi ai rămas singur, numai Tu şi păcatele noastre.

Ne amintim că ai purtat crucea, pentru noi păcătoşii, ne amintim că ai căzut sub povara acesteia frânt de chinul suferinţelor pe care a trebuit să le înduri.

În acelaşi timp, ne amintim de strigătul victoriei rostit de pe cruce. Acesta a fost auzit pe pământ, în ceruri şi în infern. Inima Tatălui a fost împăcată, pe pământ a încolţit speranţa, iar în iad a pătruns groaza.

Te-au pus în mormânt, dar Te-ai ridicat odată cu roua ca să domneşti pentru totdeauna în ceruri.

Astăzi ești în cer ca Domn şi Mântuitor şi nimeni nu îţi poate sta împotrivă. Nu poţi fi biruit şi nimeni nu este mai presus de Tine.

Privim spre Fiinţa Ta cu mulţumire, recunoştinţă şi îmbrăcaţi cu smerenie, pentru că fără să merităm, ne-ai făcut parte de o mântuire aşa de mare.

Ne amintim, Doamne, şi nu putem uita niciodată că trăim datorită milei şi îndurării Tale de necuprins.

 Daniel Chereji