A murit poetul George TEI

 

Cu profundă durere vă anunțam că, Ion Gheorghe, cunoscut de mulți dintre voi sub numele de George Tei, s-a stins din viață în această dimineață.

A fost nu doar un om de o sensibilitate rară și un poet apreciat, ci și un suflet cald, generos și profund dedicat cuvântului scris.

Lasă în urmă o operă care va continua să inspire și să miște inimi, dar și un gol imens în sufletele celor care l-au cunoscut și i-au iubit versurile.

În aceste momente grele, vă rugăm să ne acordați răgazul și intimitatea pentru a ne aduna ca familie și a-l plânge pe cel care a însemnat atât de mult pentru noi.

Vom reveni în curând cu detalii legate de înmormântare și de modul în care cei care l-au cunoscut sau i-au iubit scrierile îi vor putea aduce un ultim omagiu. Să-i fie zborul lin spre veșnicie!

Sursa: pagina POETULUI Tei George

IN MEMORIAM

GEORGE TEI

PASĂREA DE FOC

Din asfinţit se naşte o pasăre de foc

Şi mă înalţ de-acuma şi, parcă, mă sufoc

Şi se întoarce roata cu liniştea în sus

Şi simt cum creşte-n mine o coastă-a lui Iisus

Mă las rotit spre dealuri..., spre vale niciodat'.

De când mă ştiu primit-am, dar şi mai mult am dat

Din viaţa mea, atâta cât pot să vă mai las -

Şi amintiri, şi temeri, şi, poate, înc-un glas...

Oceane de cuvinte s-au ridicat, dar pier

Topite sub omătul unui postum Prier,

Că multe dintre ele, gândite la pahar,

S-au rătăcit în gândul acelor fără Har.

Şi trec pe lângă alte asemenea poveri

Uitând că ochii lumii sunt, încă, prea severi

Şi las să treacă umbra aceluiaşi apus,

Să uit că, într-o vreme, destinul m-a supus

Dar simt cum creşte-n mine o coastă-a lui Iisus

Şi se întoarce roata cu liniştea în sus,

Şi mă înalţ de-acuma şi, parcă, mă sufoc;

Din asfinţit se naşte o pasăre de foc...

AUTOR GEORGE TEI

Am gândit să ies din viața literară

 

Am gândit să ies din viața literară... Sunt un luptător! Până acum, am demonstrat că pot "lupta" cu maeștrii poeziei de azi. Dar sunt scârbit de ceea ce se întâmplă. Nu spun mai mult...Voi posta numai anunțuri pentru și despre revistă.

De mâine, intrăm în luna Martie și la începutul lunii Aprilie va fi tipărită revista "Contrast literar". Se pare că nu am făcut bine, luând decizia ca revista să apară înainte de Crăciun și nu în Ianuarie când trebuia să o tipărim.

Între timp, am avut "contre" cu unii colaboratori ai revistei, dintre cei care au trimis materiale pentru numărul 12 al revistei.

Cineva îmi spunea că nu am voie să îi umblu în text (mă refer la corectarea materialului), deși trebuiau făcute corecturile, chiar i-am arătat greșelile din text, trimițându-i-le pe mail. M-a întrebat: "Dar, la editură, nu se corectează?". I-am explicat că această "operație" fac, dar nu mă lasă!...

Altcineva spunea că nu îi place gerunziul în poezie, deși, în situația dată, trebuia introdus în corectura pe care i-o făcusem pe text.

Un altul spunea că îi schimb sensul ideii dacă îi fac corecturi.

Altcineva m-a pus într-o situație neplăcută, pentru Domnia sa, atunci când am cerut să trimită materialele corectate, cu diacritice.

Mi-a spus: "Dacă vi le trimit așa, să-mi plătiți drepturi de autor!".

Am dat un răspuns simplu, așa cum sunt ca om...

- Când ați trimis materialul, v-am spus că nu avem bani să plătim, dar vă trimitem câte două exemplare prin Fan Curier, transportul suportat de editură, ceea ce reprezintă bani. De fapt a mai publicat poezie într-un număr anterior

Publicarea materialului acestui autor rămas în "coadă de pește".

Nu pentru a mă lăuda, sau pentru a mă învinui, îi rog pe aceia cărora le-am corectat creațiile, să spună dacă le-am schimbat sensul poeziilor, al prozelor...

MĂ ROG, SĂ AVEȚI SĂNĂTATE ȘI ZILE FRUMOASE!

George TEI

Minutul de poezie - George TEI

Rondel devreme - târziu

Mi-ai fi adus devreme un zambet de fecioara,

Scapat din vama iernii ca ultimul pacat

Si ti-as fi pus tarziul sub clopote de vara,

Ai fi trait prezentul cu singurul pirat.

Si ti-as fi spus pe urma ca marea e amara,

Mi-ai fi raspuns: adio, am sufletul curat!

Mi-ai fi adus devreme un zambet de fecioara,

Scapat din vama iernii ca ultimul pacat.

Ne vom iubi cu gandul. Si-n trecerea usoara

A zilelor in care inscrisul sigilat

Mai poate sa ne lege de unica vioara

Te voi ruga: revino, nimic nu s-a-ntamplat,

Sa imi aduci devreme un zambet de fecioara!...

Moment poetic cu George TEI

 IDEE

Nu mă cobor în drumurile voastre -
Sunt prea sărac, dar vă privesc de sus
Cum se rotesc luminile albastre
Şi mi se-ntinde mâna lui Iisus.

Îmi pare că, de-aici, mă văd mai bine
Cum, înecat în mările amare,
Revin să îmi îngrop întâia rană -
Ultim impuls căzut spre înserare.

Şi nostalgia vremilor cu lună
Mă trec peste acele nopţi târzii
În care îmi rupeam câte o strună 
Când aplecarea nopţii către zi

Îmi deschidea ideile fugare
C-un ultim vis lăsat ca amanet.
Din tot ce am trecut peste mirare 
Mi-a mai rămas un ultim, fals, sonet.

Dar nu mă sperii... Tainele pe care 
Le ştie lumea toată, nu Destinul, 
Mi se agaţă de o întrebare,
Intrând pe poarta nopţii, mărind chinul...

Redevenind poetul de-altă dată
Cobor încă o treaptă să-mi revin
Şi mă întreb: nu este prea ciudată
Ideea asta rătăcită-n vin?

George Tei un virtuoz al sonetului fără vârstă!

Am primit zilele trecute un pachet de cărți din partea poetului George Tei. Surpriza plăcută a fost mare pentru că de ceva vreme nu am mai citit din producția literară a maestrului de sonete, care locuiește periodic la București și în Canada. Pe George Tei l-am cunoscut prima data, pe la începutul anului 1997, când împreună cu poetul Dumitru Cerna am organizat cunoscutul festival de poezie ”Orfeu”, sub egida municipalității locale. Atunci, un poet necunoscut pentru noi ne-a trimis un vraf de manuscrise cu poezii, care ne-au cucerit imediat inimile. Poetul se numea George Tei și scria cele mai frumoase sonete din literatura noastră contemporană, rivalizând cu Vasile Voiculescu și Horia Bădescu. Ne-au impresionat foarte mult acele poeme că le-am publicat imediat în ”Caietul cu poeți”, iar criticul Petru Poantă i-a scris o recenzie elogioasă în ”Dicționarul cu poeți”. În cadrul festivalului l-am cunoscut pe George Tei, un bunic ca și vârstă, dar cu suflet zglobiu de nepot. Avea părul alb încârlionțat și barba sură și declama cu fervoare impresionatele sale sonete. Așa că mare mi-a fost curiozitatea să deschid noul său volum de versuri ”Culorile sonetului” (Ed. Topoexim, București) și m-a lovit imediat un parfum liric ce-mi amintea de poezia interbelică de calitate, ducându-mă cu gândul la un Ion Barbu.

Incantația poetului e singulară, spre o epocă de restaurare a valorii lirice: ”Dă-mi, Doamne, iarăși, literă de aur!/Am să o ard, desi nu are vină”. George Tei este conștient de valoarea demersului său liric: ”Spre dincolo, în insomnia rece./Chiar de-mi va fi închis, în zori, lăcatul/Urmez un drum ce nu mă rătăcește!…”. Poetul este un înfrigurat căutător al absolutului: ”Nu caut zborul unui dor ce vine,/Nu-mi amintesc de când ne-am despărțit;/Neînceputul, iată s-a lățit,/Numai, doar, umbra tremură în mine.” Și totuși ”imposibila reîntoarcere eliadiană” îl macină pe poet: ”În toamna asta plouă printre rânduri/Și te întorci la prima rătăcire”. Până la urmă poetul e un suflet neliniștit căutător de lumină, pentru a se odihni la hotarul absolutului. ”Nu mai am timp de remușcări. Oricum, se scutură devreme/Lumina asta ce mai geme/Pe alte drumuri, către zări”. Tehnica sonetului o stăpânește cu virtuozitate George Tei și reușește în canoanele impuse de gen să zburde liber ca Albatrosul lui Baudelaire, nu pe puntea corabiei, ci în văzduhul liber spre un cer al poeziei autentice. George Tei e un autor de poezie fără vârstă. Nu poate fi încadrat într-o epopee generațională, de altfel ca toți poeții născuți și nu făcuți. Poetul transpune liric metafora unei vieți care nu vrea să aibă început și sfârșit, ci doar frământările unei esențe tari. Îl aștept pe George Tei la Cluj-Napoca, poate la o nouă ediție a Festivalului de poezie Orfeu. De ce nu!?

Ionuț Țene

Cărţi deosebite primite la redacţie

Deşi la distanţă temporală importantă, am intrat în posesia volumului de versuri „Lacrima Sfinxului”, Editura Proema Baia Mare. Autor poetul şi editorialistul Gheorghe Pârja. Despre acesta, Horia Bădescu afirmă: „Gheorghe Pârja e o bucată de Deseşti, un bulgăre de humă purtat la înaltele şcoli ale poeziei şi întors la vatră să contemple, din prispa casei părinteşti, spectacolul fascinant al universului şi, mai ales, paradoxala minune numită om, vieţuind între misterul impenetrabil şi tăcerea ţărănimii pe care se consumă alungarea din Paradis.”, iar despre cartea Domniei sale „Lacrima Sfinxului” spune: „(...) această carte frumoasă, scrisă stilistic, la două mâini, dar unitară tocmai prin imposibilitatea de a fi altceva decât eşti, un om şi un poet al pământului vieţuind între Dumnezeu şi satul său, această elegie îngânată bărbăteşte, cu sufletul spălat de apa amară a asfinţitului şi ochii în zările care-au fost şi-n cerul care va să vină.”

Ce-a de-a doua carte primită, „Pelerinul – Mărturisirea unui pelerin despre lucrarea plină de har a rugăciunii lui Iisus Hristos sau a inimii”, Editura Ceconi Baia Mare, 2016, este o ediţie îngrijită de drd. Dorin Rareş Tămaş şi conţine mai multe povestiri religioase a unui pelerin fără adăpost care, are ca avere o traistă cu posmagi, iar la sân Sfânta Biblie. Este o carte de mărturisiri şi fapte creştineşti deosebite, care ne face să ridicăm mai des ochii înspre Cer.

Recent s-a lansat la Muzeul de istorie, director Tiberiu Alexa, cartea „Augustin Cozmuţa – Incursiuni în arta plastică”, Editura Gutinul Baia Mare, 2016. Volumul îngrijit de soţia regretatului autor, Elena Cozmuţa, se dedică împlinirii a 120 de ani de la întemeierea Coloniei de Pictură de la Baia Mare şi reprezintă o oglindă a activităţii pictorilor băimăreni. Câteva titluri din Microeseurile Domniei sale: „Un pictor octogenar – Iosif Balla”; „Un pictor băimărean – Traian Hrişcă”; „Frumosul şi urâtul vieţii”; „Traian Moldovan – În Arca de la Arad”; „Despre artist pe ocolite”.

Poetul bucureştean George Tei, venit în urbea noastră la invitaţia poetului Ioan Romeo Roşiianu ne supune atenţiei două volume de poezii. Primul titlu este „Remember”, Editura LifeArt Drăgăneşti Olt, 2016, lector de carte este Liliana Ghiţă Boian, iar cartea cuprinde un număr de 91 de minunate rondeluri, amintindu-ne de Macedonski. Cel de-al doilea volum de poeme, „Rătăcit în sentimente”, Editura Detectiv Literar Bucureşti, 2016, are o prefaţă semnată de Eugen Cristea, care vorbeşte în termeni laudativi despre poet: „Omul Tei este un rebel. Un rebel printre poeţi, culmea, neavând la prima vedere, nimic care să-l caracterizeze drept un revoluţionar în cel mai aspru sens al cuvântului. Dimpotrivă! Personaj liniştit, chiar prea calm uneori, de o modestie aproape deranjantă, având în permanenţă asupra sa vorbele alese şi, mai ales, cele de duh.”

Şi ultima carte, dar nu cea de pe urmă, este „Scrisori despre demoni şi sfinţi”, Editura Ethnologica, Baia Mare, 2016, a poetului şi omului de televiziune Ioan Romeo Roşiianu. Editor dr. Ştefan Mariş, lector Virginia Paraschiv, redactor de carte Nicolae Scheianu. Volumul cuprinde un număr de 50 de scrisori scrise cu patos, cu suflet, cu inima. Aceste „scrisori” (...) „sunt poeme de substanță și cu impact liric evident, care-l impun pe I.R. Roşiianu ca pe o voce ieșită din corul mare al cântăreților de strană”(Nicu Scheianu).

La final vă propun scrisoarea-poem:

Scrisoare despre oameni şi fluturi

IUBITO, ţi-am mai spus că oamenii sunt ca şi

fluturii efemeri şi frumoşi

unii zboară mai sus alţii mai jos unii mai mult

alţii mai prost

n-are rost să-i compari între ei când poţi să-i priveşti

şi să mergi mai departe

ţi-am mai spus că până şi-n viaţa mea am ajuns

personaj negativ atunci când ai înmceput să fii geloasă

pe metaforele mele

atunci am înţeles că după ce am câştigat

toate bătăliile duse cu mine am început să pierd

după ce te-am întâlnit pe tine.

(Mai ştii când ţi-am spus că e mai important să ai 7 ani

de acasă decât 5 de facultate?!)

Iubito, mor constelaţii absurde în zările reci

şi noi ne certăm încă degeaba

împărţim amintiri ca soţii geloşi la notar

scaunul de la mama

am plecat de la tineatunci când mi-ai zis să plec

deşi cu urechea sufletului te auzeam cum mă rugai

să stau lângă tine

am coborât în strada pustie şi rece .şi printre picurii

ploii vedeam umbrele noastre topindu-se pe asfaltul crăpat

vedeam în întuneric, Iubito, cum vremea noastră

trecea

cum ne risipeam singura viaţă avută şi cum lăsam

timpul să-şi facă milă de noi.

(Mai ştii că ţi-am zis că vii de nicăieri şi că tot într-acolo

şi pleci?!)

Iubito, eu ţi-am zis că-s capabil să iubesc oamenii

pentru ceea ce sunt nu pentru ceea ce au sau îmi dau

eu pot să iubesc necondiţionat omul şi liniştea

zborul fluturelui pot să-l las să-mi încânte retina

zgomotul îl pot opri la urechea inimii ca să se poată

odihni ultima speranţă din gând

pot, Iubito, să ating cerul cu mâna şi mai pot să

smulg o stea şi s-o ascund în surâsul tău şoptit.

(Mai ştii că ţi-am spus că niciodată n-am să înlocuiesc un

suflet frumos cu un trup frumos?!)

O dată cu primele fire de păr alb am început să-mi

doresc numai linişte, Iubito,

nu mai vreau decât să-mi retrăiesc amintirile şi să-

mi fac şiraguri din simţiri.

                                          Gelu Dragoş

Fotografia zilei - Scriitorii Ioan Romeo ROŞIIANU, Diana Sava DĂRĂNUŢA,Marian ILEA şi George TEI

Foto: Informaţia Zilei de MAramureş

Caravana culturală s-a simţit ca acasă în oraşul Ulmeni

                                   de Gelu DRAGOŞ

 În 9 august,  scriitorii de la Caravana culturală (după ce cu o seară înainte au citit la Baia Mare la invitaţia scriitorului Ioan Romeo Roşiianu), au ajuns la Centrul de Cultură și Artă din Ulmeni, la invitaţia  Ginei Călăuz - city managerul oraşului de pe Someş şi prin complicitatea vechilor prieteni Vasile Morar din Chelinţa şi Puiu Răducan din Olăneşti.

Întâlnirea a avut loc la ora 16.00, pe o vreme superbă de cuptor iar oaspeţii au fost întâmpinaţi de gazde cu pâine şi sare precum şi cu vestita pălincă cu multe grade şi producătoare de veselie şi voie bună.

Din partea oaspeţilor au fost prezenţi: Marian Bărăscu, unul dintre organizatori, poet, dramaturg, preşedintele Asociaţiei”Rusidava culturală”, membru al Ligii Scriitorilor din România; Puiu Răducan, un prieten al Ulmeniului, poet, critic literar, director la editura „Mircea cel Bătrân; Constantin Triţă, poet din Slatina, Piatra-Olt; Liliana Bojan Terziu, poet şi critic literar; George Tei din Bucureşti, un “poet sensibil” după cum Domnia sa mărturisea; fermecătoarea Silvana Andrada din capitală, poet şi solistă; Sava “Show” Răgăţeanu, interpret de romanțe, muzică ușoară, colaborator la radio și televiziunea română; Gabriela Zidaru, poet, membru al Ligii Scriitorilor Români; Nicolae Nistor, poet, membru în consiliul director al „Societăţii culturale Anton Pann” și membru în „Uniunea Scriitorilor Europeni din Moldova”; Lydya Nasassy (USA) profesor de dans “zumba”; Tanţi Triţă, animator cultural şi critic literar; Zenovia Zamfir, scriitor, reprezentant al Bibliotecii Judeţene “Antim Ivireanul” şi al “Ligii Femeilor Creştin-Ortodoxe” Râmnicu-Vâlcea; Radu Mihăilescu, poet, membru la „Societăţii culturale Anton Pann”.

Gazdele au fost prezentate de către romancierul Milian Oros, vicepreşedintele Ligii Scriitorilor, filiala Maramureş. Au fost la această sărbătoare a poeziei, prozei şi muzicii următorii: scriitoarea Florica Bud, membră a Uniunii Scriitorilor din România şi preşedintele Cenaclului Scriitorilor din Maramureş;  poetul Vasile Morar, membru al U.S.R. şi L.S.R.; Georgeta Robu Cedică, strănepoata lui George Pop de Băseşti, animator cultural; prozatoarea Olimpia Mureşan, membră L.S.R; poetul Gelu Dragoş, membru al Cenaclului Scriitorilor MM şi al L.S.R; poeta Emilia Coralia Pop din Baia Mare, membră a Cenaclului Scriitorilor MM; inimoasa bibliotecară Angela Morar, artistul plastic Doris Călăuz, profesoarele Simona Lupşe şi Lavinia Mateaş, ing. Marcel Hiriş, viceprimarul oraşului Ulmeni, domnul Mircea Covaciu, Attila Molnar, Ghiţă Moldovan iar ambienul muzical a fost asigurat de d-na inf. Maria Conţ.

Cuvântul de început l-a avut doamna Gina Călăuz care ne-a rugat să ţinem un moment de reculegere în memoria lui Octavian Butuza şi Victor Becheanu.Spicuim din speech-ul dânsei: “Onoraţi oaspeţi, bine aţi sosit în oraşul Ulmeni. Mă bucur că aţi răspuns afirmativ iar dacă ne întâlnim azi împreună înseamnă că avem dragoste, mai mare sau mai mică, pentru carte, pentru frumos. Sper de asemenea, să putem colabora mulţi ani de acum înainte. Timp de patru ore, brandul cultural al Maramureşului este oraşul Ulmeni. Daţi-mi voie să declar deschisă cea de-a IV-a sesiune a Caravanei culturale!”.

Scriitorul Marian Bărăscu îi mulţumeşte antevorbitoarei şi îşi exprimă gratitudinea  pentru vizita organizată de ospitalierele gazde la Cheile Ţicăului, un loc mirific, precum şi vizitarea unor obiective turistice precum biserica de lemn dar şi cea nouă din Ulmeni. Are cuvântul viceprimarul Mircea Covaciu, Vasile Morar, Florica Bud, după care se propune, de comun accord, să citească câte un membru din fiecare “tabără”. Atmosfera se încinge în sens pozitiv. La ea aducându-şi contribuţia şi scriitorul şi editorul George Terziu de la Satu Mare, sosit pe neaşteptate la Ulmeni, dar şi Silvana Andrada şi Sava Răgăţeanu, cel care a şi încheiat manifestare cu melodii dragi tuturor.

În partea a doua a manifestării se dau replici la ce citesc unii sau alţii iar după aproximativ patru ore de literatură şi muzică, la final, sunt răsplătiţi cu diplome din partea Asociaţiei” ”Rusidava culturală” de către Marian Bărăscu: d-na Gina Călăuz, poetul Vasile Morar, prozatorul Milian Oros, viceprimarul

Mircea Covaciu. Se fac schimb de cărţi, de email-uri, nr. de telefoane, oaspeţii donând cu autograf bibliotecii din localitate volumele:”Trecerea prin iubire” de George Tei; “Patimi și iubiri de Constantin Triță; “ Îngerul timpului” de Nicolae Nistor; “Pe un petic de cer” de Marian Bărăscu;”Dreptul la nefericire” de Liliana Boian Terziu;”Clipe de iubire pentru cei uitați” de Zenovia Zamfir şi nu în ultimul rand “Odihna din nesomn” de  Puiu Răducan.

Spre seară urmează o agapă, aşa cum a fost şi întâlnirea cu scriitorii olteni, care au următoarea destinaţie în cadrul caravanei comuna Floreşti, judeţul Cluj.