duminică, 11 februarie 2024

Roșia Montană, șarpele galben


                                                                        de Gheorghe Pârja

În ultimele zile s-au reluat discuțiile în jurul cazului Roșia Montană, un dosar complex, hărțuit politic, cu serioase implicații ale poftelor străine. Înainte de a scrie aceste rânduri despre un dosar incendiar, am răsfoit articole și documente care au consemnat la vedere povestea din jurul anticei așezări, dominată de duhul aurului. Mi-am dat seama că sunt multe necunoscute, iar cele care sunt au darul șiret al întortocherii. După cortină intuiesc, din lecturi, că s-au făcut pași bine supravegheați. Acolo sunt tainele care nu se ascund într-o cupă. Din Dosarul cu pricina, citit atent de confratele Ciprian Rus, reiese că este vorba despre o crasă lipsă de răspundere politică, dezinteres pe față pentru problemele de mediu într-o zonă istorică importantă a țării, corupție la nivel înalt, lăcomie, subminare a interesului public, cu consecințe grave. Toate forțele răului și-au dat interesul pentru a distruge nu doar vestigii unice ale României, ci și viitorul unei zone extinse din Munții Apuseni. Aurul și cianura le-au luat mințile.

Unii invocau bogăția subsolului, alții poluarea mediului. Și magnetul intereselor. Afacerea Roșia Montană are ca miză miliarde de dolari. O poveste extrem de controversată, desfășurată pe aproape trei decenii, cu multe personaje implicate, oameni de afaceri, politicieni, ONG-uri, care au avut de câștigat financiar sau politic. Invocând interesele României. O Românie mereu pierzătoare. Povestea se apropie de final. Când scriu aceste rânduri se așteaptă verdictul. România ar avea de pierdut câteva miliarde de dolari. Firesc, mă întreb, cum se întreabă mulți români, cine poartă vina acestui dezastru financiar? Mi se pare ciudat cum unii membri ai Guvernului anticipează că statul va pierde procesul cu compania canadiană. Statul va trebui să plătească daune către o societate privată.

Unii spun că, de fapt, povestea Roșia Montană nu a existat, ci a fost doar o aventură de bursă, din care s-a speculat masiv din poticnelile guvernanților. Nu a fost dezvoltată exploatarea minieră, nu a fost extras niciun gram de minereu, ci doar speculații cu bani mulți. Felul în care toate aceste forțe, unele dintre ele din tabere politice diametral opuse, au ajuns să-și dea mâna pentru a câștiga bani. Când a fost cumpărată o parte a societății românești, de la politică și administrație, ar fi putut da de gândit unor instituții ale statului. S-ar fi putut sesiza chiar Consiliul Suprem de Apărare a Țării, crede confratele Rus. Faptul că nimic nu s-a întâmplat ne dă de gândit.

Și, totuși, îmi aduc aminte că s-a auzit vocea societății civile, care a ținut partea cea bună despre Roșia Montană. Când s-a revoltat populația, oamenii politici s-au făcut că plouă. De această indolență, ori interese camuflate, a profitat Compania Gold Corporation. Nici înscrierea pe Lista Patrimoniului Mondial al UNESCO nu a fost nevinovată. Înscrierea a fost de mare ajutor companiei canadiene pentru a câștiga procesul. Care a mirosit că este rost de câștigat bani ușor de pe urma unui litigiu comercial, la un tribunal de arbitraj din străinătate. Ceea ce se întâmplă în aceste zile. Unii ziariști bine documentați spun că sunt indicii grave că guvernele României din ultima vreme ar fi mimat interesele țării în conflictul cu compania canadiană.

Nota de plată va fi trimisă României în aceste zile. Un om politic, cu un cinism revoltător, a ieșit la televizor și a făcut un calcul cât va plăti fiecare cetă­țean român pentru jaful străin. Cică 250 de dolari. Premierul Ciolacu are acum în mână un cartof fierbinte. Zadarnic aruncă vina pe predecesori, pentru ale căror uneltiri, trage el ponoasele. Acum, în campania electorală! Cei implicați în acest teatru al absurdului, pavat cu podele galbene, se rățoiesc unii la alții. Ai sentimentul că nu au știre că de vreo trei decenii un șarpe galben s-a prelins prin pridvoarele multor demnitari. Care se prefac că au trăit pe altă planetă. Se poate și așa în țara noastră scumpă și dragă! În ultimele zile s-au făcut multe comentarii pe această temă. Patimi mai vechi în haine noi, se pronunță nume de demnitari care și-au amestecat interesul cu fesul, s-au procurat puști de soc pentru a învinge adversarii politici, dar și cuțite ca în Noaptea Sfântului Bartolomeu.

Un fost premier o dă din colț în colț. Încercând să arunce vina pe succesorul său la Palatul Victoria. Se vorbește de două miliarde de dolari, alții au o sumă de trei ori mai umflată. Oricum, este o sumă mare pentru o țară care se împrumută ca să plătească inclusiv pensii speciale. Este vorba despre despăgubirile umilinței. Șarpele galben i-a hipnotizat pe mulți. Dosarul Roșia Montană în această variantă se va răsfrânge serios asupra multor personaje în cadrul alegerilor. Da, hârtia de turnesol în această agitată campanie electorală. Unii nu s-au sfiit să vorbească de trădare națională.

P.S. Până la încheierea acestui text verdictul Tribunalului de la Washington nu a sosit.

Foto: Agerpres

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu