Un doctor de gardă la Spital era,
Primește un telefon ce nu-l astepta,
Se vedea că avea o mare supărare:
-Nu știu ce să mă mai fac cu-al tău tată
Nu mă pot înțălege cu el ca altădată,
Tu să cumperi două valize când vii acasă,
Dacă mă iubesti și de mine îți mai pasă.
Mâinile îi tremură, mâncarea cade pe jos,
Farfuria se sparge pe covorul frumos
În WeCeu murdărește el peste tot
Crede-mă bărbate așa eu nu mai pot.
Să-l ducem la azil nu cu noi în casă,
Că eu nu mai pot, puterile mă lasă,
Acolo primește tratament,o să-i fie bine
Voi mai avea și eu timp să fiu cu tine.
-Bine, stai tu liniștită vin imediat,
Nu două valize, ci trei a cumpărat
Când l-a văzut soția intrând în casă
Credea că de dânsa încă îi mai pasă:
-Pe părinți i-am pierdut când eram mic
De la ei nu mi-a rămas mie nimic,
Casa și șura, toate ce noi am avut
Într-o noapte focul scrum ni le-a făcut.
El mi-a fost tată și mamă, el m-a crescut,
M-a dus la școală, mi-a dat tot ce n-am avut,
Și acum să-l scot din casa mea în drum?!
Pregătește valizele că tu te duci acum...
La bătrân îi curgeau lacrimi pe față:
-Vino, vino băiete să te strâng în brață
Tu m-ai salvat, eu te voi iubi mereu
Ai un suflet bun să fii a lui Dumnezeu!
(din viitorul volum de poezii,, Călător sunt pe pământ").
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu