Între dealuri și izvoare este o casă,
Acolo o văd pe mama cum din mână,
Lucrul își lasă.
Se uită pe drum căci poștașul vine,
Se întreabă dacă are o scrisoare
De la cine?
Stă pe gânduri se gândește căci are
Un fecior plecat prin lume,
Și o doare!
Se-ntoarce apoi, își dă seama
Ieri a avut nu poate avea,
Dar cum e mama...
O! mamă îți este dor de mine,
Dar o să treacă aceste zile
Vin la tine.
Autor: Grigoraș Ciocan
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu