Despre extrem de dubiosul personaj Călin Georgescu, fost aflător în treabă la ONU și la Clubul de la Roma, cel care tocmai a intrat ca independent (totuși, are în spate POT – Partidul Oamenilor Liberi) și – susține el – fără cheltuirea vreunui ban în turul doi al prezidențialelor, mai știam câte ceva din scremutele lui afirmații pe la televiziuni de mâna a doua. De fiecare dată el bătea mai mult sau mai puțin câmpii, căutând printre poticneli și suspensii să creeze impresia că ar fi nu doar în posesia unor mari secrete umane, ci chiar a unor miraculoase rețete divine, că adică el și numai el va putea salva această nație de la dezastrul provocat după înglobarea noastră (sic!) în NATO și Uniunea Europeană, dezastru alimentat, zice-se, prin necontenita îndepărtare de valorile tradiționale (doar acest pământ generos, fără Vest și Est) și, desigur, prin succesive cedări de suveranitate.
Cu toate
astea, pe-atunci izbutea, cu modestele lui mijloace moral-spirituale, să fie
suportabil, iar pentru unii români să prezinte niscaiva interes. Nu la fel a
fost văzut de fostul președinte Traian Băsescu, care – după cum relata recent
într-un interviu televizat – l-a mirosit de la prima întâlnire pe ins că-i un
șarlatan, așa că nu l-a acceptat de premier, deși propunerea venea de la un
apropiat ( nu i-a spus numele).
La
rândul lui, Mircea Geoană se arăta, acu câteva zile, uluit de schimbarea
radicală a prezidențiabilului Georgescu, căruia în urmă cu peste două decenii,
în calitate de ministru al Externelor, îi dăduse scrisori de acreditare la ONU,
tocmai fiindcă la acea vreme era proeuropean, deci prezenta încredere pentru
țară și oficialii ei.
Dar iată
că, după o ședere îndelungată în Viena și împrejurimi (unii vorbesc de două
decenii), necușerul Georgescu revine în România cu întreaga familie, se înscrie
ca independent în cursa pentru Cotroceni și termină turul întâi pe primul loc,
cu câteva procente peste catindații
cu un mare partid în spate (bunăoară Marcel Ciolacu), pe
care absolut toți (ne)pricepuții caselor de sondaje îi vedeau în finală.
N.B.:
Dorind să pară modești, ba chiar săraci (păi așa ceva nu strică niciunui
candidat, cu atât mai mult unuia cu hazoase ifose mesianice), doamna Georgescu
s-a apucat să le îndruge românilor, cu un mult necesar ton smerit, că ei ani la
rând au fost chiriași, de-abia acuma izbutind să-și cumpere o „căsuță”.
Neîncrezători, jurnaliștii de investigație le-au luat urma la Viena, unde – cu
ajutorul actelor – fac dovada că „sărmanii” soți Georgescu au cumpărat o primă
locuință cu sute de mii euro, pe care, după ceva timp, au vândut-o cu aproape
un milion, și că, repetând de câteva ori această operațiune, au pus la
teșcherea suficienți bani albi pentru zile negre. Sau poate că invers: bani
negri pentru zile albe...
Mă rog,
dacă asta ar fi singura minciună a lui Călin Georgescu, deși a noua poruncă din
Decalogul mozaic și creștin cere „Să
nu mărturisești strâmb împotriva/asupra aproapelui tău” (evident, interdicția
de-a minți intră tot aici), iar în Proverbe
12/22 se spun următoarele: „Buzele mincinoase sunt urâte Domnului, dar cei
ce lucrează cu adevăr, Îi sunt plăcuți”.
Dar ce te
faci când pretinsul salvator al românilor naivi și al fanatizaților de „nimbul”
misiunii sale (secta), ba se contrazice de la o zi la alta, ba pretinde că n-a
cheltuit niciun ban în campania electorală (da, alții au pompat zeci de
milioane), ba cere „boborului” să stea liniștit în casă, timp în care
neolegionarii se antrenează de zor în tabere și întocmesc liste cu dușmanii
interni (deocamdată cu jurnaliștii băgăreți), ba se laudă că va aduce
prosperitatea generală (un leu litrul de benzină!) prin nerespectarea în prima
fază, apoi prin dârza renegociere a tuturor angajamentelor României față de
NATO și UE, ba susține că este un desăvârșit patriot, urmașul în linie mistică
a lui Corneliu Zelea Codreanu, Ion Antonescu și Nicolae Ceaușescu, deși
declasificarea/desecretizarea documentelor CSAT (Consiliul Suprem de Apărare a
Țării) demonstrează legăturile lui cu Kremlinul, precum și implicarea sa și a
principalilor colaboratori, foști spioni și securiști, în războiul purtat de
actori statali (Rusia, China) împotriva României și a altor țări neprietene,
inclusiv împotriva Statelor Unite?!...
Din
totdeauna și pretutindeni în lume, astfel de fapte se cheamă trădare, iar trădarea nu poate să rămână
nepedepsită. Cu toate astea, C. Georgescu ține morțiș să fie primul om în
statul nostru eșuat (ce-au făcut în toți acești ani instituțiile de profil?),
vasăzică nu realizează că devenind președinte în aceste nefirești și nefericite
condiții, trădarea lui se transformă automat în înaltă trădare.
Sighetu
Marmației, George PETROVAI
5 dec. 2024
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu