Poetul Gheorghe Ionel Boboacă se autodefinește prin patru versuri, ca mulți alți îndrăgostiți, de altfel. Doar muza diferă! Versurile lui și confesiunea lirică sunt de o sinceritate totală : „Că te iubesc o spun de fiecare dată,/ Când vii să mi te pierzi la piept,/ O spun din suflet, inima-i brăzdată/ De dragostea ce-o simte un poet.”
Pe lângă faptul că este îndrăgostit, poetul Gheorghe
Ionel Boboacă mai are în sufletul lui un of, dorul de România, de locurile
copilăriei, ceea ce-l face și mai sensibil și profund în gândire. În dragoste e
cu totul altfel, fiecare trăiește clipa prin mai multe nuanțe și moduri de a
iubi. Bărbații în general, devin puerili, nesăbuiți, se dăruiesc în așa fel încât
nu-și mai aparțin, în fapt, trăiesc pentru jumătatea lor. Ei sunt mai atrași de
obiective clare în relația cu femeia iubită iar dacă ele dau mai multă atenție
călătoriei împreună, bărbații sunt interesați de destinația finală: „Nu sunt frumos și nici bogat,/ Sufletul este-a
mea avere,/ În el frumoaso ai intrat/ Și acum îmi dai mereu putere.//Nu sunt
nici pe aproape/ De ceea ce ai merita,/ Dar sper ca timpul să mă-groape,/
Ținând la piept fotografia ta.” („Nu sunt”).
Volumul de poezii „(Re)descoperire”, editura
„eCreator” Baia Mare, director Ioan Romeo Roșiianu, colecția DEBUT, 2024,
coperta realizată de Florin Dochia, ilustrații aparținând pictoriței Carmen
Mihaela Coca, este o carte de poezii de dragoste cum rar am mai citit în ultima
vreme. Scrise de un bărbat care trăiește pentru această poveste de iubire:
„Despre acestea toate aș putea/ Să scriu poeme foarte multe,/ Prefer să las
iubirea-n lumea mea,/ Cu liniște și fapte pe tăcute.// O să trimit prin zbor
sărutul,/ Să îl primești în fiecare clipă,/ Chiar dacă ar înconjura pământul,/
Din iubire pentru tine cu săruturi fac risipă.” („Sărutul”).
Ernest Bernea afirma în „Meditaţii Filosofice” că: „Dragostea
aduce o schimbare calitativă în viaţa de toate zilele a omului, iar făptura
iubită devine un exemplar uman deosebit: totul e nou, totul e frumos, totul e
superior. Fiece ridicare de pleoapă, fiece zâmbet, fiece cuvânt, fiece mişcare
sau pas făcut, arată ceva tainic pus acolo de la început, care nu pot fi altfel,
adică mai frumoase decât sunt”. Fapt
valabil și adevărat și-n cazul lui Gheorghe Ionel Boboacă: „N-aș renunța
la tine deși cândva nu voi mai fi,/ Și n-o să încetez să te iubesc la fel ca
prima dată.// Chiar n-aș putea să las în urmă clipele frumoase,/ Și nici nu
le-aș schimba pentru nimic în lume,/ Sunt clipe în care sufletele noastre devin
mai luminoase,/ Și care pur și simplu poartă al iubirii nume.” („N-am să
încetez”).
Pentru poetul Gheorghe Ionel Boboacă femeia iubită
vine dintr-o altă lume, celestă, este dacă vreți „femeia Mesie”, „Steaua”
coborâtă din cer, femeia încununată cu 12 stele, care declanșează începutul
unor noi provocări sufletești, în care iubirea, echilibrul, dragostea, curajul,
inovația, dezvoltarea personală, prosperitatea primează: „Tu, coborâtă dintre
stele,/ Din întuneric m-ai salvat,/ Pătruns-ai lin în gândurile mele,/ Mi-ai
oferit ceva ce n-am visat.// Mi-ai dat o liniște în suflet,/ Pe care doar pe
buze încet un zâmbet,/ Apoi mi-ai dat dulce sărut.// Acest sărut îl simt
mereu,/ Nectarul buzelor ți-l simt,/ Simt cum miroși, parfumul tău,/
Îndrăgostit sunt iarăși, nu te mint.” („Lacrimi pe față”).
Iubirea este totală, inclusiv carnală, așa cum ne
putem da seama din poezia „Aștept”: „...Aștept momentul cu imensă nerăbdare,/
Aștept să-mi vii în brațe, să te strâng,/ Să te abandonezi, să-mi spui că nu
mai ai răbdare,/ După iubire, trupurile noastre plâng.// Aștept ca goală de
veșminte și secrete,/ Să-mi dai tot ce-nseamnă, dragoste curată,/ Picioarele să
îți sărut și palma mâinii drepte,/ Să stai așa intrată-n mine, noaptea toată.//
Aștept să simt acele picături sublime,/ Ce ne transpun cu totul în alte lumi,/
Plăcerea sufletelor noastre să se-mbine,/ Să ne iubim tăcuți, ca doi
îndrăgostiți nebuni”.
Este clar că noi, oamenii căutăm iubirea, dar oare
suntem pregătiți pentru ea? Greu de răspuns. Citindu-i întreg volumul de
poezii, îmi dau seama că Gheorghe Ionel Boboacă a luat iubirea fiindcă i s-a
dat această șansă, iar din acest punct de vedere este un norocos. Cum norocoși
sunt cei care lecturează poeziile de dragoste precum: „Stelei din adâncuri”,
„Ești tot”, „Gânduri”, „Fericirea”, „De unde vii”, „Veșnica dorință”, „Mereu
aceeași stea”, „Oază sufletului”, „Rămâi acolo”, Șoapte târzii”, Spre ceruri”,
„Frumoasa mea”, ș.a.
Poate că cel mai bine descrie poezia de debut a lui Gheorghe
Ionel Boboacă editorul și poetul Ioan Romeo Roșiianu, care, pe coperta de final
al volumului, afirmă: „O adâncă poezie a confesării emoției lirice din
perspectivă personală ne propune poetul Gheorghe Ionel Boboacă la debutul său,
o carte înveșmântată-n trăiri pline de sensuri ridicate la dimensiuni
planetare, perspectivă senzitivă ce-i îngăduie îndelungi introspecții, emoția
anterioarelor experimente existențiale și trăiri fiind unicul termen de
comparație acceptat ca fir roșu în scrierile sale.
Scriitura sa transcede fericit patosului și stării
de îndrăgostit, însă implicarea emoțională străbate vintre și cutremură trăiri,
o sinceritate capabilă să facă din lector complice, fiecare purtându-și desaga
cu împliniri sau neîmpliniri existențiale. (...) Cred cu tărie-n condeiul și
simțirea creatoare a poetului Gheorghe Ionel Boboacă, însă numai de el depinde
dacă-și va asuma până la finalul creației (de)plângerea și contemplarea,
letargia și revelația, sau dacă va decide să facă din propriile cuvinte scut
pentru sensibilități și vulnerabilități personale, vulnerabilități importante
la nivel personal, puțin (re)marcabile la nivel uman.”.
Alexandre Dumas spunea că „Există două feluri de a-ți
dovedi dragostea pentru o femeie, căsătorindu-te cu ea dacă este liberă și
respectând-o dacă nu este”. Poetul Gheorghe Ionel Boboacă a mai găsit o cale,
i-a dedicat o carte de poezie numai ei...
Gelu DRAGOȘ, UZPR
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu