Volumul de memorialistică intitulat
”Lumina rădăcinilor din pământ ”, semnat de scriitoarea Livia Anton, se deschide
cu un aforism de Dalai Lama:” ,Atunci
când crezi că totul merge pe dos, în viaţa ta încearcă să pătrundă o minune.
”
Incă din titlu autobiografia autoarei
se deschide cu o metaforă, ce ne amintește de înțelepciunea străbunilor de sub
brazdele patriei.
Cartea este compusă dintr-un evantai de
povestiri, amintiri despre oamenii apropiați și de nepoți.Autoarea pentru a
accentua atmosfera relatată în cuvinte calde, introduce și fotografii în texte
cu scopul ca relatările să fie mai autentice și reale.
Bucătăria de vară a autoarei devine un
micro univers în care se desfșoară multe evenimente plăcute, Prozatoarea
dezvoltătablouri în plan baroc, povestirile sunt învăluitoare de senzații,
argumentele intrigă și fotografiile alăturate.Emoțiile sunt mari atunci când
interlocutoarea care vine aduce și o surpriză:” Datorită conjuncturii,
revederea mea cu distinsa doamnă Carmen Aldea Vlad, în altă zi, m-a bucurat
nespus de mult.Venise pentru nepotul meu. Ȋi compusese o baladă, intitulată
,,Balada românilor prin lume-mprăştiaţi” însoţită de următorul acrostih:
,,Copil deştept cu ochi frumoşi,
cu un angelic glas
La
vârsta ta, coşi şi descoşi noi taine,
pas cu pas!
Aşa
a fost să ne-ntâlnim,prin muzică şi vers
Un
pui de om, cu-ai lui cei dragi,şi al meu UNIVERS.
De
la-nceput, am înţeles,al cerului demers
Impactul
meu, GHID SPIRITUAL, cu-n pui,fenomenal!
Un
singur vis,ca peste ani,când sper să fiu pe-aproape
P.S. Să mă găsesc printre-ai tăi <FANI>
La coadă, la autografe!”
Atmosfera
de toamnă din ”Gând din gând ” dezvoltă nostalgii, iar portretele lirice sunt irepetabile.Prozatoarea intuiește o notă
caracterologică a personajelor pe care le întâlnește și pe baza lor, redă
tablouri cu iz de poezie:” Gând din gând,
Floare din floare,
Iubire cu iubire
Din suflet fericire!
Zâmbet curat
Mereu admirat,
Sub pomi de tei
Ȋmbrăţişările ei! ”
Apar
personaje, precum profesorul de istorie mergând cu masca pe figură, era în
perioada pandemiei,Izbitoare este realitatea redată reportericesc, Culoarea
stilistică este la Livia Anton nuanța psihologică.Portretele pe care le redă,
mai ales cele din copilărie, sunt fotografii de caracter.Părinții frecventează
cinematograful în dorința lor de cunoaștere într-un regim dictatorial.Chipul
literar al personajelor, dar și Biserica cu hramul Sfântul Ilie, devine personaj.Excepțională
este aici, redarea unei nunți cu emoțiile mirilor și al părinților.Optica
prozatoarei este barocă, ea vede tot și uriaș, asociativ și transfigurează
liniile drepte, ca într-un caleidoscop de metamorfoze necontenite.” Spre
Biserica cu Hramul Sf.Ilie a mers tot alaiul de nuntaşi în frunte cu muzica. Pe
uliţa satului, oamenii ieşeau la porţi să vadă mireasa. Vornicul îi
cinstea cu vinul din ploscă.
După
cununia religioasă a însurăţeilor,la uşa Bisericii,naşa aşeza colacul pe capul
miresei împărţindu-l.
După
cununie,lângă biserică, nuntaşii, împreună cu mireasa şi ginerica au întins o
horă mare. Mireasa arunca buchetul floral.Dacă buchetul era prins de o fată de
măritat,asta însemna că în anul care urma va avea nunta.
Muzica se auzea în tot satul, veselia şi voia
bună se citeau pe feţele tuturor. Veselia continua la Căminul Cultural, cu
bucate alese ( mizilicul se alcătuia din salată de Boeuf, salam,caş, măsline,
caltaboş), supa de găină cu tăiţei de casă, sarmale, friptură de porc şi puré
de cartofi, cozonac.”
Fiecare
povestire este un strigăt de dor și de întoarcere la origini și în timp.Sunt în
textele autoarei elogii în manieră barocă, cu biografie și portrete, sunt
strigăte imagistice de adorație.Pe care le descoperim și în versurile atașate
prozei.Textele din acest volum îmi aduc aminte de unele ”Tablete ” ale lui
Arghezi.Stilicește, prozatoarea nu pare a veni cu o idee retorică inedită.Dânsa
este, un imagist, scoțând efectul din asociativitatea arbitrară pentru ochiul
învățat cu observația, o analistă gongorică, înserând câte o metaforă
integrală.
Exaltarea
necondiționată a limbii române produce fragmente de poeme memorabile, care dă,
în fond, sunetul inedit al”Luminii rădăcinilor din pământ. ”În evantaiul de
povestiri din această carte descoperim și multă nostalgie sociologică.Autoarea
este o imagistă autentică, ale cărui ecouri venite dintr-un impalpabil
continent sufletesc, ne dau câteva dintre frumoasele și emoționantele memorii
din literatura română de azi.
Al.Florin
Țene
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu