Am văzut filmul Amsterdam (2022) la trecerea dintre ani, când toată lumea chiuia și mânca sarmale, petrecea în stil românesc, deșănțat, ca la PROtelevizion și alte posturi asemănătoare, un talmeș-balmeș ca la cumătra, cum zic țiganii, încercând pesemne să uite politica lui Șoșolacu și alți rătăciți aleși de o felie de mahala buimacă, să uite că votul popular a fost trădat, să uite că noul guvern, văzându-și sacii în căruță, își încalcă total toate promisiunile, cică le îngheață, că tot nu mai avem gheață, ca să mai scoată ceva bani de la populație, în timp ce bogații au rămas să fie ca și înainte, adică și mai bogați.
E și ideea din Amsterdam, care ne arată că bogații
fac din lumea în care trăim un talmeș-balmeș, conduc lumea din umbră, fac toate
jocurile. Aici ei ucid un general, care trebuia să fie prezent la o sărbătoare
a veteranilor de război, să țină o cuvântare. Generalul ar fi deconspirat un
mare complot, cu focarul în Germania hitleristă, ale cărei experiențe de
laborator ar fi dus la destrămarea Statelor Unite. Un complot șocant, al unei
mafii internaționale a bogaților, total crazy, pe care cred că nici regizorul
David O. Russell, care e și producătorul și scenaristul filmului, nu l-a
înțeles, de aceea l-a tratat en passant la finalul filmului (de aproape 3 ore,
cu reclame), când în locul generalului ucis, este invitat să vorbească alt
general, încă viu, Gil, prieten cu mortul, jucat de Robert de Niro.
E același haos ca și în guvernarea României, o
ceartă continuă, chiar și la trecerea dintre ani, orice știre ce apare acum,
peste o oră e contrazisă sau ridiculizată. Un guvern de paiațe bogate în
căutarea unui țap ispășitor!
Acțiunea filmului e plasată în anii 1930, dar
surprinde povestea a doi veterani prieteni, un evreu, Burt Berendsen (Christian
Bale), și un american de culoare, tot evreu, Harold Woodman (John Washington),
care luptă împreună, sunt răniți, internați, sunt îngrijiți de o frumoasă
asistentă medicală, Valerie (Margot Robbie), și se reîntâlnesc la Amsterdam,
oraș pe rol de oază, neutru în război, deasupra de spațiu și timp, unde arta
este regină. Acolo ei sunt martori la moartea, prin otrăvire, a generalului
Bill Meekins (cadavrul e filmat ca în Lecția de anatomie a lui Rembrandt), care
i-a condus în luptă și acum era invitatul de onoare al evenimentului veteranilor,
apoi sunt angajați și îndemnați de fiica lui (jucată de cântăreața Taylor
Swift!) să-l descopere pe ucigaș. Așa află că fratele lui Valerie, Tom (Rami
Malek), este unul dintre cei mai bogați oameni ai planetei, un fel de Musk,
care taie și spânzură, cu zâmbetul pe buze, care stă îngropat în bani, nici nu
știe cum îl mai cheamă, azi îl susține pe Trump, iar mâine îi este adversar.
Dominanta filmului este haosul, ca și istoria. Totul
e haotic, ca și jocul actorilor. Russell repetă aici stilul din American Hustle
/ Țeapă în stil american (2013), care este tot un film crazy, axat pe furturi
de tablouri, tot un talmeș-balmeș ca la cumătra! Și personajul principal este
interpretat de același Christian Bale, care și aici face un rol de Oscar. Peste
30 la sută din filmări sunt prim-planuri, în care personajele stau cu capul
într-o poziție incomodă, sucită, de parcă ar sta gata să cadă. Nici un personaj
nu-și păstrează echilibrul. Ba Valerie e somnambulă, mereu amețită, numai în
scena de dezmăț dansant arată ca o zână, își etalează senzaționala frumusețe.
Iar sărbătoarea propriu-zisă, organizată de Burt, este pe muchie de cuțit,
fiindcă se petrece un nou atentat, de data aceasta la viața lui Gil, care e pus
pe mari destăinuiri, arată cine l-a omorât pe Bill, prietenul lui, aceiași care
îl vor omorî și pe el. Dar cu toate acestea, nu se teme, nu fuge de la
microfon, fiindcă moare pentru America, țara lui Hopa Mitică, cade în cap și se
ridică („make again”)!
Însă această istorie a complotului statal nu este
tratată serios, de aceea nu se înțelege mai nimic. Cei trei prieteni, Burt,
Harold și Valerie, sunt pe rând martori, anchetatori și suspecți principali,
dar din haosul în care trăiesc, datorită și montajului întrerupt, care taie
orice situație, nu lasă să se termine nimic, în stilul lui Guy Ritchie, ajung
să scoată la lumină complotul antistatal, dar care, atunci când e să ne
lămurească, când acuza asupra bogaților este tranșantă, cade iar în ridicol, în
comedie. Burt, rănit în război, își pierduse un ochi, și are în loc un ochi de
sticlă. Mereu, în multe situații, dramatice mai ales, ochiul îi cade și e
nevoit să-l adune de pe jos. Nu e un ochi viu, altfel ar fi fost strivit între
degetele de la picioare ale unei eroine ca Beatrix Kiddo (Uma Thurman) în
secvența bătăii din rulotă, în Kill Bill, când îi scoate ochiul adversarei
sale, apoi îl strivește!
Și Tarantino tratează cele mai serioase momente din
filmele sale cu o poantă, cu mult umor. Într-un film realizat de Sergio Leone,
A fost odată în America (1984), se arată cum au devenit evreii mari mafioți ai
Americii. Așa și aici, Russell arată puterea de care dispuneau evreii în
perioadele antebelică și interbelică. Dar mai mult la nivelul replicii, lăsând
spectatorului misiunea să descopere o teorie a conspirației, decât să arate
conspirația proprou-zisă. Structura crazy se reflectă și în aglomerația de
staruri, care te fac să privești actorul cum joacă, nu ce spune și ce face
acolo, în acțiunea filmului (e o greșeală acest tip de distribuție la
înghesuială): Christian Bale, Margot Robbie, Andrea Riseborough, Anya Taylor
Joy, Chris Rock, Michael Shannon, Mike Myers, Zoe Saldana, Taylor Swift, Rami
Malek, Robert de Niro, în rolul generalului veteran de război. În roluri mici,
De Niro este imbatabil. Imaginile sepia creează o atmosferă de film noir, în
care misterul și suspansul sunt necesare și potrivite pentru o narațiune crazy,
ilogică.
Nu este un film pentru noaptea de Revelion, unde pe
Cinemaraton se transmitea a nu știu câta oară Astă seară dansăm în familie (1972), cu „nemuritorii” Dem
Rădulescu, Sebastian Papaiani, Stela Popescu, Vasilica Tastaman et co. Ce caută în acest film Ioana Bulcă, n-am
înțeles niciodată. Dar limbajul crazy este la noi proprietatea lui Geo
Saizescu.
Dr.
Grid Modorcea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu