luni, 31 martie 2025

„Experimentul Georgescu” merge bine la export!

 


„Experimentul Georgescu” merge bine la export! Marine Le Pen nu mai poate candida la președinția Franței!

Marine Le Pen și 8 eurodeputați au fost găsiți vinovați de deturnare de fonduri publice, luni, 31 martie, de Tribunalul din Paris. Astfel, lidera partidului de extremă dreapta din Franța nu va mai avea voie să candideze la Președinția Franței în următorii 5 ani.
La ora 12, ora României, președintele completului de judecată a început să citească sentința, care ar putea să o împiedice pe Le Pen să candideze la următoarele alegeri prezidențiale. Fiecare sentință va fi citită individual. Astfel, așteptarea continuă cu privire la o decizie legată de interdicția de a ocupa funcții publice, conform unei relatări în direct a The Guardian.
Le Pen, șefa formațiunii de extremă dreapta National Rally (RN), este pe primul loc în sondajele de opinie înainte de scrutinul din 2027.
Le Pen, RN și alte personalități ale partidului sunt acuzate că au deturnat peste 3 milioane de euro (3,3 milioane de dolari) din fondurile Parlamentului European pentru a plăti personalul din Franța.
Le Pen, care nu a vorbit cu reporterii la sosirea în instanță, a acuzat procurorii că îi caută „moartea politică”, susținând că există un complot pentru a ține pe RN departe de putere, care face ecou afirmațiilor făcute de președintele american Donald Trump cu privire la problemele sale juridice.
Inculpații susțin că banii au fost folosiți în mod legitim, iar acuzațiile definesc prea restrictiv ceea ce face un asistent parlamentar.
Procurorii au cerut ca Le Pen să aibă o interdicție imediată de cinci ani de a ocupa funcții publice în cazul în care este găsită vinovată, indiferent de orice proces de apel, folosind o măsură denumită „execuție provizorie”.
Cu toate acestea, un verdict definitiv de vinovăție cu o interdicție automată de cinci ani ar afecta-o pe Le Pen, în vârstă de 56 de ani, de trei ori candidată la președinție, care a declarat că 2027 va fi ultima sa candidatură pentru funcția supremă. Ea își va păstra locul în Parlament până la sfârșitul mandatului său.

C.L.

Handbalul feminin la înălțimea suporterilor Sălii sporturilor „Lascăr Pană” - 3 aprilie 2025, ora 18,oo

 


Scriitoarea Ligia DURUȘ, la dublă lansare!


 Un nou eveniment cultural organizat de Revista de Cultură „Nord Literar”, Biblioteca Județeană „Petre Dulfu” din Baia Mare și editurile Actaeon Books și Maria Montessori va avea loc miercuri 2 aprilie, începând cu ora 16.00.

Este vorba de o dublă lansare de carte: „Perspective parabolice ale puterii totalitare” și „Romanele strigătului înăbușit”, volume a căror autoare este prof. dr. Ligia Duruș.

Cele două volume vor fi prezentate de prof. dr. Delia Muntean, prof. dr. Daniela Sitar-Tăut, prof. univ. dr. Gheorghe Glodeanu, conf. univ. dr. Florian Roatiș.

Evenimentul se va desfășura în Sala de conferințe a Bibliotecii Județene „Petre Dulfu” și va fi moderat de către doamna dr. Dana Buzura-Gagniuc.

GDL

Poesis - In memorian NICHITA STĂNESCU

 


Luna în câmp                    

Cu mana stânga ti-am întors spre mine chipul,
sub cortul adormitilor gutui
si de-as putea sa-mi rup din ochii tai privirea,
vazduhul serii mi-ar parea caprui.

Mi s-ar parea ca deslusesc, prin crenge,
zvelti vanatori, în arcuitii lei
din goana calului, cum isi subtie arcul.
0, tinde-ti mana stânga catre ei

si stinge tu conturul lor de lemn subtire
pe care ramurile I-au aprins,
suind sub luna-n seve caii repezi
ce-au ratacit cu timpul, pe intins.

Eu te privesc în ochi si-n jur sa sterg copacii
In ochii tai cu luna ma rasfrang
... si ai putea, uitand, sa ne strivesti în gene
dar chipul ti-l intorn, pe bratul stâng.


Leoaica tânara iubirea                        

Leoaica tinara, iubirea
mi-ai sarit în fata.
Ma pindise-n incordare
mai demult.
Coltii albi mi i-a infipt în fata,
m-a muscat leoaica, azi, de fata.

Si deodata-n jurul meu, natura
se facu un cerc, de-a-dura,
când mai larg, când mai aproape,
ca o stringere de ape.
Si privirea-n sus tisni,
curcubeu taiat în doua,
si auzul o-ntilni
tocmai lânga ciorcarlii.

Mi-am dus mâna la sprinceana,
la timpla si la barbie,
dar mâna nu le mai stie.
Si aluneca-n nestire
pe-un desert în stralucire,
peste care trece-alene
o leoaica aramie
cu miscarile viclene,
inca-o vreme,
si-nca-o vreme...


Ce bine ca esti                        

E o întâmplare a fiintei mele
si atunci fericirea dinlauntrul meu
e mai puternica decât mine, decât oasele mele,
pe care mi le scrisnesti intr-o imbratisare
mereu dureroasa, minunata mereu.

Sa stam de vorba, sa vorbim, sa spunem cuvinte
lungi, sticloase, ca niste dalti ce despart
fluviul rece în delta fierbinte,
ziua de noapte, bazaltul de bazalt.

Du-ma, fericire, în sus, si izbeste-mi
timpla de stele, pâna când
lumea mea prelunga si în nesfirsire
se face coloana sau altceva
mult mai inalt si mult mai curând.

Ce bine ca esti, ce mirare ca sunt!
Doua cântece diferite, lovindu-se amestecindu-se,
doua culori ce nu s-au vazut niciodata,
una foarte de jos, intoarsa spre pamânt,
una foarte de sus, aproape rupta
în infrigurata, neasemuita lupta
a minunii ca esti, a-ntimplarii ca sunt.


Ploaie în luna lui Marte                        

Ploua infernal,
si noi ne iubeam prin mansarde.
Prin cerul ferestrei, oval,
norii curgeau în luna lui Marte.

Peretii odaii erau
nelinistiti, sub desene în creta.
Sufletele noastre dansau
nevazute-ntr-o lume concreta.

O sa te ploua pe aripi, spuneai,
ploua cu globuri pe glob si prin vreme.
Nu-i nimic, iti spuneam, Lorelei,
mie-mi ploua zborul, cu pene.

Si ma-naltam. Si nu mai stiam unde-mi
lasasem în lume odaia.
Tu ma strigai din urma: raspunde-mi, raspunde-mi,
cine-s mai frumosi: oamenii?... ploaia?...

Ploua infernal, ploaie de tot nebuneasca,
si noi ne iubeam prin mansarde.
N-as mai fi vrut sa se sfirseasca
niciodata-acea luna-a lui Marte.

Viata mea se ilumineaza                        

Parul tau e mai decolorat de soare,
regina mea de negru si de sare.
Tarmul s-a rupt de mare si te-a urmat
ca o umbra, ca un sarpe dezarmat.

Trec fantome-ale verii în declin,
corabiile sufletului meu marin.

Si viata mea se ilumineaza,
sub ochiul tau verde la amiaza,
cenusiu ca pamantul la amurg.
Oho, alerg si salt si curg.

Mai lasa-ma un minut.
Mai lasa-ma o secunda.
Mai lasa-ma o frunza, un fir de nisip.
Mai lasa-ma o briza, o unda.
Mai lasa-ma un anotimp, un an, un timp.


Poveste sentimentala                        

Pe urma ne vedeam din ce în ce mai des.
Eu stateam la o margine-a orei,
tu - la cealalta,
ca doua toarte de amfora.
Numai cuvintele zburau intre noi,
inainte si inapoi.
Virtejul lor putea fi aproape zarit,
si deodata,
îmi lasam un genunchi,
iar cotul mi-infigeam în pamânt,
numai ca sa privesc iarba-nclinata
de caderea vreunui cuvint,
ca pe sub laba unui leu alergind.
Cuvintele se roteau, se roteau intre noi,
inainte si inapoi,
si cu cât te iubeam mai mult, cu atât
repetau, intr-un virtej aproape vazut,
structura materiei, de la-nceput.

Catre Galateea                        

Iti stiu toate timpurile, toate miscarile, toate parfumurile
si umbra ta, si tacerile tale, si sanul tau
ce cutremur au si ce culoare anume,
si mersul tau, si melancolia ta, si sprancenele tale,
si bluza ta, si inelul tau, si secunda
si nu mai am rabdare si genunchiul mi-l pun în pietre
si ma rog de tine,
naste-ma.
Stiu tot ce e mai departe de tine,
atat de departe, incat nu mai exista aproape -
dupa-amiaza, dupa-orizontul, dincolo-de-marea...
si tot ce e dincolo de ele,
si atat de departe, incat nu mai are nici nume.
De aceea-mi indoi genunchiul si-l pun
pe genunchiul pietrelor, care-l ingana.
Si ma rog de tine,
naste-ma.
Stiu tot ceea ce tu nu stii niciodata, din tine.
Bataia inimii care urmeaza bataii ce-o auzi,
sfarsitul cuvantului a carui prima silaba tocmai o spui
copacii - umbre de lemn ale vinelor tale,
raurile - miscatoare umbre ale sangelui tau,
si pietrele, pietrele - umbre de piatra ale genunchiului meu,
pe carc mi-I plec în fata ta si ma rog de tine,
naste-ma. Naste-ma.


Muzica                        

Deodata au venit pe sub copaci.
Duceau cu ei o chitara
care lasa în seara
o umbra grea, triunghiulara.

Dupa aceea au inceput sa cânte
si melodia a intins spre tine
bratele ei reci.

Melodia intindea spre tine
bratele ei feline, bratele ei reci,
si n-am simtit când te-a-mbratisat
cu imbratisarea
pe care uneori ti-o da inserarea,
electric si-ntunecat.

Melodia ospata din tine
cum ospateaza dintr-o prada
o forfota de raci.
Deodata au plecat de sub copaci.
Duceau cu ei o chitara
cu o umbra grea, triunghiulara,
smulsa din seara, rupta din seara.

Când mi-am întors spre tine chipul
vazui doar un schelet ce-l lustruia
nisipul.

O, draga mea, iubita mea,
femeia mea,
bine-ai venit dintotdeauna.
Ti-am sarutat arcada, sternul,
osul suav ce-mpodobeste mâna,
scheletul clipei strabatind eternul...

În dulcele stil clasic                        

Ma invelesc de frig intr-o speranta
cum se-nveleste soba nou zidita
în reliefuri de faianta
cu focul pururi logodita.

Nu pune mana peste mine daca-i vara
caci n-ai sa intelegi nimic
stimata doamna-domnisoara
din frig.

Ci vino când nu merge nimeni
când nu avem picioare, vino
dar mai ales când voi fi orb,
lumino.

De dragoste                        

Ea sta plictisita si foarte frumoasa
parul ei negru este suparat
mâna ei luminoasa
demult m-a uitat, -
demult s-a uitat si pe sine
cum atirna pe ceafa scaunului.
Eu ma inec în lumine
si scrisnesc în crugul anului.
Ii arat dintii din gura,
dar ea stie ca eu nu rid,
dulcea luminii faptura
mie, pe mine ma infatiseaza pe când
ea sta plictisita si foarte frumoasa
si eu numai pentru ea traiesc
în lumea fioroasa
de sub ceresc.

A mea                        

Singurateca ea ma asteapta sa-i vin acasa,
In lipsa mea ea se gindeste numai la mine,
ea cea mai draga si cea mai aleasa
dintre roabele sublime.

Ei i se face rau de singuratate
ea sta si spala tot timpul podeaua
pâna o face de paisprezece carate
si tocmai sa calce pe dinsa licheaua.

Ea spala zidul casei cu mâna ei
si atirna pe dinsul tablouri
ca sa se bucure derbedeul, e-hei
cazut de la usa-n ecouri.

Ea isi asteapta barbatul betiv
Ca sa-i vina acasa
si degetele albe si le misca lasciv
pentru ceafa lui cea frumoasa.

Pregatindu-i-le de dezbatat
ea tine în boluri si zeama acra,
parul lung si negru si-l intinde de la usa spre pat
sa nu greseasca barbatul niciodata
drumul predestinat.

Tinerii                        

Se saruta, ah, se saruta, se saruta
tinerii pe strazi, în bistrouri, pe parapete,
se saruta intruna ca si cum ei insisi
n-ar fi decât niste terminatii
ale sarutului.
Se saruta, ah, se saruta printre masinile-n goana,
în statiile de metrou, în cinematografe,
în autobuze, se saruta cu disperare,
cu violenta, ca si cum
la capatul sarutului, la sfirsitul sarutului, dupa sarut
n-ar urma decât batrinetea proscrisa
si moartea.
Se saruta, ah, se saruta tinerii subtiri
si indragostiti,
Atât de subtiri, ca si cum
ar ignora existenta piinii pe lume.
Atât de indragostiti, ca si cum, ca si cum
ar ignora existenta insasi a lumii.
Se saruta, ah, se saruta ca si cum ar fi
în intuneric, în intunericul cel mai sigur,
ca si cum nu i-ar vedea nimeni,ca si cum
soarele ar urma sa rasara
luminos
abia
dupa ce gurile rupte de sarut si-nsingerate
n-ar mai fi în stare sa se sarute
decât cu dintii.


Estompare                        

Din ce în ce te stingi, te stergi
de peste sternul meu, faptura,
dira lucinda si, de melci,
tandra arsura.

Abia te tin intr-un cuvint,
ori în albastrul meu iris,
iarba-ncoltind dintr-un pamânt
de somn, de vis.

Daca-nchid ochiul, te strivesc în pleoape,
daca respir, te-mping în aer,
neoglindito peste ape
tu, dulce vaer.

Ah, vine norul si ma sterge
cu un burete foarte rece.
Ramin ce-am fost, un tron de rege
din care ai plecat de mult...

Semnificațiile zilei de 31 martie 2025

 


Evenime

nte

Ruinele bisericii medievale din Rodna, grav avariate în 31 martie 1241
1889: A fost inaugurat Turnul Eiffel, cea mai înaltă construcție din lume la acea vreme (324m) și percepută de către majoritatea populației orașului Paris ca fiind o "rușine" care ar trebui să rămână doar 20 de ani.

Nașteri

Decese


Sursa: Wikipedia