Domnule redactor- șef Dragoș Gelu,

Vă înaintez spre reflecție și publicare materialul intitulat „Telemetria IA: Radiografia invizibilă și «Ochiul» care nu clipește niciodată”.

Nu este un simplu articol tehnic, ci un strigăt de alarmă asupra modului în care, în tăcere și fără voia noastră, intimitatea sufletului uman este „măsurată” și transformată în marfă digitală.

Într-o lume care ne scanează ezitarea, ne măsoară pulsul de la distanță și ne speculează disperarea prin algoritmi, tăcerea noastră devine complicitate.

Prin acest material, am încercat să scot la lumină mecanismele invizibile ale Telemetriei, acea „supraveghere permanentă, totală și ascunsă” care ne transformă pe nesimțite din oameni liberi în subiecți monitorizați constant.

Exemplele prezentate – de la „telemetria disperării” la scanarea emoțiilor prin voce – nu sunt doar dovezi tehnologice, ci răni aduse demnității umane în numele progresului digital.

Vă trimit aceste rânduri cu speranța că, prin publicarea lor, vom reuși să redăm omului contemporan vigilența digitală de care are nevoie pentru a supraviețui.

În „Epoca Viitorului Inteligenței Artificiale”, dacă pierdem controlul asupra propriei radiografii psihologice, riscăm să pierdem însăși esența libertății noastre.

Cu speranța unei colaborări care să pună omul înaintea algoritmului,

N. Grigorie Lăcrița

22.04.2026

                                                                  *****