Suntem buni de plată, vreo 30 de euro pe cap de
locuitor, pentru vaccinurile comandate și neplătite către celebra firmă Pfizer.
Și asta fără a calcula eventuale dobânzi și penalizări. Suntem toți incluși pe
lista de plata, cei din țară, cei plecați, copiii, bătrânii, decedați sau nu,
dar aflați pe listele AEP.
Ilie Bolojan, premierul de pe tobogan, se bucură în
sinea lui. Abia aștepta sentința executorie ca să poată plăti. Gândirea
liberală pe modelul Orban, Ludovic, nu Viktor și a fraților Micula, de a șterge
urmele jafului intern și internațional vor fi recompensate.
Se bucură și răsuflă ușurată și mătușa de la
Bruxelles, tanti Ursula von der Leyen că, în sfârșit, s-a făcut dreptate.
Oamenii aia de la Pfizer au fost corecți, au livrat serul magic, au făcut
cheltuieli, au plătit și comisioanele, cum să rămână fără bănuții munciți din
greu? Este drept, nu există încă dovezi că s-au plătit comisioane, la fel cum
nici „vaccinul” minune nu s-a arătat a fi fost vreun Greuceanu în lupta cu
Zmeul Covid 19.
„Dacă vă vaccinați, nu vă mai îmbolnăviți” s-a
transformat repede în „nu mai transmiteți virusul” și „v-ați îmbolnăvit
totuși”, în „faceți doar o formă ușoară”. Un contract în care distorsionarea
specificațiilor funcționale, așa cum fuseseră prezentate la lansarea
dispozitivului medical numit vaccin cu ARN mesager, poate fi numită
neconformitate tehnică, publicitate înșelătoare sau, pe scurt, neexecutare
contractuală.
Un contract în care „negociatorul”, în calitate de
mandatar sau, mai pompos spus, agent de negociere și semnare, a fost Comisia
Europeană, dar ponoasele au fost suportate individual de țările semnatare.
Mandatarul ar fi trebuit să negocieze contractele conform
instrucțiunilor statelor membre și să respecte termenii agreați, respectiv
preț, cantitate, calendar livrări. Așadar, tehnic și moral, țările membre ar fi
trebuit să fie la curent cu conținutul sms-urilor „pierdute” în negocierea
dintre „împuternicitul” mandatarului, tanti Von der Leyen și CEO-ul Pfizer,
Albert Bourla.
Dar care țări ? România lui Iohannis și Câțu,
înlocuiți după alegeri de pomină de alte două marionete sau Polonia care, și
ea, și-a înlocuit în 2023 un prim ministru conservator cu „pro-europeanul”
Donald Tusk, fost președinte al Consiliului European? O sarcină dificilă pentru
un prim ministru, să pună batista pe țambal, să șteargă urmele jafului pandemic
și să pregătească țara pentru viitoarea
rundă de spoliere.
Pentru că, odată ce țările semnatare ale
contractelor comerciale cu Pfizer acceptă sentințele tribunalului belgian și
plătesc, mandatarul și împuternicitul său sunt exonerați de răspundere. Restul
sunt doar niște speculații din partea unor „conspiraționiști” care văd în toată
povestea doar frica indusă de autorități, vaccinuri pe bani grei, reacții
adverse și comisioane la măști, izolete, carantine. Pe același model, urmează
armament pe împrumuturi care vor cocoșa țările de mâna a două din UE, dar care
vor reface, desigur, economiile zdruncinate ale unor țări de mâna întâi și, în
viitor, achiziția centralizată a gazelor…O tovărășie ideală între hoți și
proști. Ilie este la datorie.
Un prieten bun, vaccinat cu trei doze, îmi bate
obrazul și îmi reproșează că 30 de euro pe cap de locuitor furajat este o
nimica toată. Aparent are dreptate, o decizie luată în interesul poporului,
bine justificată, nu ar trebui să genereze atâtea discuții.
Dar a fost așa? Contează oare că, în cazul nostru,
nu noi i-am dat instrucțiunile mandatarului, ci el ni le-a impus, contează că
realitatea numărului de români care s-au vaccinat contrazicea stocurile și
comenzile de vaccinuri?
Oamenii aveau tot dreptul să se sperie, mai ales că
guvernul a făcut din pandemie un spectacol de „sunet și lumini” eficient, cu
saltimbanci și scamatori care ne descriau raiul dacă ne vaccinam și chinurile
iadului dacă „făceam pe deștepții”, cu măști, interdicții și program de
plimbare ca la închisoare, dar mai ales cu amenințarea pierderii locului de
muncă și excluderea socială dacă nu ne abonam la programul lor de vaccinare cu
cât mai multe doze.
Și totuși Putin și a sa „agresiune neprovocata”
împotriva Ucrainei au fost mai puternici ca vaccinul Pfizer. Au pus brusc capăt
pandemiei, dar noi am rămas buni de plată pentru că un ministru care nu cred că
știa pe ce scaun stă, Ioana Mihăilă și premierul Câțu nu au putut spune nu
chemării „sirenei” de la Bruxelles care ne îndemna să luăm, să mai luăm
vaccinuri, chiar dacă pandemia era pe sfârșite. Pedeapsa „sirenei” ar fi putut fi
cumplită pentru niște politicieni manipulați, fricoși și trădători. Au avut
cinci zile să arate că au sânge în instalație, dar s-au făcut că plouă…
În față sentinței executorii a tribunalului belgian,
Ilie Bolojan nu ezită. El, dacă are ordin, execută. După ce, cu chiu cu vai,
abia a introdus în buget Pachetul social, acum dă din colț în colț. Se grăbește
să negocieze plata, să o eșaloneze, dar nici un moment să folosească toate
căile legale pentru a demonstra că decizia de a refuza executarea contractului
era justificată de scăderea drastică a cererii și de sfârșitul urgenței
pandemice.
Contractul, formal, spunea altceva, negociat de
mandatar, dar nu în interesul parților pe care le reprezenta, ci al
furnizorului. El nu se putea rezilia unilateral fără penalități, nu există
opțiunea de ajustare liberă a cantităților deja comandate. Ca și când Pfizer ar
fi lucrat „pe stoc”. Singura opțiune reală pe care România o avea, era de a
face presiune în interiorul UE și de a se alinia cu alte state nemulțumite. A
ratat-o. Renegocierea s-a făcut totuși, nu individual, ci prin Comisia
Europeană, în numele tuturor statelor și tot în dezavantajul lor.
Acordul cu Pfizer a fost ajustat prin reducerea
volumelor pentru anii următori, eșalonarea livrărilor până în 2026 și conversia
vaccinurilor vechi în versiuni adaptate (boostere). Plată parțială chiar și
pentru dozele anulate, o așa numită taxă de „terminare”, era cireașa de pe
tort. România a ales însă calea dura, dar fără să studieze bine ce negociase
mandatarul în numele său și ce semnase ca primarul. Acum Bolojan se chinuie să
facă rost de bani și regretă că a cedat șantajului PSD. Spre ghinionul lui,
sentința executorie a venit prea târziu, altfel, adio ajutoare sociale și o
treime din datoria către Pfizer ar fi fost rezolvată.
Noi însă nu putem rămâne impasibili la eforturile
sale de a lua de la săraci și a da la bogați. Ca să-l ajutăm, îi sugerăm
următoarele surse la care sigur nu s-a gândit pentru a acoperi cei 30 de
arginți. Cel mai simplu ar fi să „bage cărbuni” și să colecteze ceva din TVA-ul
necolectat în 2025, pe care nu l-a prins în bugetul pe anul acesta. Nu poți
bugeta ceva ce nu vei colecta cu certitudine spune legea contabilității, dar
poți face un efort ca să reduci măcar 30 de euro din cei 480 euro pe cap de
locuitor, TVA necolectat.
Furtul generalizat din avuția țării, numit tehnic
evaziune fiscală, în care intră, este drept, și TVA-ul necolectat, dar și
efectele „optimizărilor fiscale” ale multinaționalelor, este mult mai mare. De
vreo trei ori, așa că, un pic de la TVA, un pic de la „prieteni” și nu mai este
nevoie să siluiești bugetul cum ai făcut-o cu magistrații ca să-ți arăți
mușchii și să-ti impresionezi victimele.
Sugestii mai avem, dar suntem siguri că nimeni din
actuala conducere și chiar din viitoarea, dacă tangoul coaliției continuă, nu
ar îndrăzni să se gândească măcar la reducerea ajutorului dat Ucrainei sau a
înarmării netransparente cu 30 de euro pe cap de locuitor.
Simbolic măcar, instituțiile de forță ale statului
ar trebui să determine cine a greșit. Cine a luat în loc să dea instrucțiuni
clare la întocmirea contractului, cine a greșit în derularea lui, estimând
eronat cantități necesare, comandând pe baza unui telefon de la Bruxelles și,
probabil pe baza unor promisiuni politice, ignorând clauze favorabile ca aceea
de a refuza ultima comandă în termen de 5 zile.
Voiculescu, Mihăilă, Orban, Câțu și, de ce nu
Iohannis, pentru că era guvernul lui. Rămânem și fără vaccinuri și cu banii
luați…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu