Poesis - Ioan DRAGOȘ

 

Rația de răbdare lângă fâşia de nisip abia grăpată

„ai jucat un rol secundar
scrie ovidiu
rolul de cărăuș al cuvintelor
chiar şi ce ţi-a plăcut te-a îmbătrânit
ce păstrăm
ce aruncăm din ceea ce a fost
sau am fi putut deveni
ai fost martor la crimă
la care dintre ele
întrebi speriat
dar semnezi pradă realului
întrebările vin şi se duc
forțează stânjenitoarele limite
rația de răbdare
îngălbenite depărtări
părţile moi ale imaginaţiei
spaima victoriei miroase a cimbru
în fiecare dimineaţă
aceeaşi întrebare
şi o învălmășeală de uitări
de câte ori intrăm
pe fâşia de nisip abia grăpată
prin grădină
greierii ronţăie frica din ierburi
pe cărarea de fugă
furnici pornite în haită
să măsoare pământul
linia de partaj
versul ciudat al trecutului
sculați voi oropsiți ai vieţii
uşi umede
în faţa unor întâmplări interzise
la vârsta bolilor
cerneala devine tot mai simpatică
parabola tot mai străvezie
dovedeşte-ţi răbdarea”