Rușine, UDMR!

 

 De ce este nevoie de un ministru al Culturii în persoana academicianului Ioan‑Aurel Pop

Fără cultură națională, o națiune și o țară sunt supuse dispariției istorice. Poate nu întâmplător, în fruntea acestui minister al Culturii de o importanță primordială s‑au pus tot felul de analfabeți funcționali și oameni în afara culturii. Cu obstinație, clasa conducătoare, supra-pusă de corupție deasupra poporului român, a numit la Cultură doar oameni fără cultură și fără simțământ patriotic, tocmai pentru a distruge fibra și ființa națională a poporului român. România trebuie să depășească paradigma „Ministerul Culturii — Cenușăreasa bugetară a României”. Clasa politică așa‑zis „proeuropeană” a susținut doar miniștri ai Culturii de la UDMR care au ignorat interesul spiritual și cultural românesc. Astfel, o înregistrare audio a umplut paharul răbdării românilor, în care ministrul Culturii, András Demeter, folosește expresii grosolane la adresa „interesului național” — spunând „îmi bag p… în interesul național, pentru că eu sunt ungur” — și a reaprins o dispută publică cu valențe politice, etnice și instituționale. Demnitarul nu neagă existența înregistrării, calificând‑o însă drept o „anecdotă” din 2011–2012, ceea ce nu atenuează impactul unei formule care, rostită de un reprezentant al statului, are efecte simbolice și practice. Înregistrarea ar fi fost realizată într‑o discuție legată de achiziția Radio Chișinău de către Radio România, tranzacție care a făcut obiectul unei anchete privind un posibil prejudiciu. Afirmația vulgară, justificată etnic („pentru că eu sunt ungur”), a declanșat reacții dure în spațiul public și parlamentar. Deputatul Mihail Neamțu (AUR), președintele Comisiei pentru cultură din Camera Deputaților, a cerut corect demisia imediată a ministrului, calificând declarațiile drept inacceptabile și subliniind necesitatea responsabilității politice pentru un oficial care adresează o insultă interesului național.

Rolul unui ministru impune reținere și respect pentru normele publice și valorile culturii naționale. Să respecte România, nu să o jignească grosolan. Rușine conducerii UDMR care a propus un astfel de specimen în fruntea Culturii. Chiar dacă Demeter susține că a acționat ulterior în interesul României și invocă realizările sale culturale, o astfel de frază din partea unui demnitar erodează încrederea în instituții și alimentează tensiuni interetnice folositoare Rusiei sau Ucrainei. Mai mult, folosirea argumentului etnic pentru a justifica disprețul față de „interesul național” ridică întrebări privind echilibrul între reprezentarea minorităților și obligația față de stat. Pe lângă polemica imediată, cazul redeschide discuția despre parcursul profesional al lui András István Demeter. Criticii notează că, din 1990 până în prezent, Demeter a ocupat numeroase poziții în diverse instituții ale statului, ajungând recent să dețină simultan mai multe funcții de conducere în aceeași instituție. Aceste observații sunt folosite pentru a sublinia o problemă mai largă: concentrarea puterii, politizarea posturilor culturale și permeabilitatea mecanismelor de responsabilizare. De asemenea, în mediile critice circulă afirmații și reproșuri privind gesturi simbolice din anii ’90 — inclusiv relatări despre un incident din 1990 în care ar fi călcat în picioare tricolorul românesc la Târgu-Mureș. Pe de altă parte datorită acestro miniștri grobieni, subfinanțarea Culturii în ultimii 20 de ani a slăbit ființa națională și a făcut ca intelectualii de valoare să părăsească țara. Poate asta s‑a urmărit, prin subfinanțare și prin menținerea unui membru UDMR în fruntea Culturii române? Incidentul cu Demeter depășește simpla ofensă verbală. Acesta jignește adânc tot poporul român. Avem acum și un test pentru cultura responsabilității în administrația publică românească. Reacțiile parlamentare — precum cererea de demisie a deputatului Mihail Neamțu — și atenția publică impun un răspuns instituțional ferm, transparent și proporțional. Este nevoie, în sfârșit, ca după atâția ani în care UDMR a condus ministerul, la conducerea acestei instituții să fie un etnic român, un om de valoare și cu respirație culturală românească. Demisia lui András Demeter nu este suficientă pentru spălarea obrazului jignit al tuturor românilor. Să răspundă și penal. Guvernul României trebuie să schimbe paradigma și să considere Ministerul Culturii drept unul dintre cele mai importante ministere ale țării, care să aloce sume bugetare suficiente pentru renașterea națională și spirituală a poporului român umilit de grobianism, politică și ignoranță.

Propun, în fruntea acestui minister, pe academicianul Ioan‑Aurel Pop, fost președinte al Academiei Române și fost rector al UBB, singura personalitate a poporului român care astăzi ar putea ridica din „cenușa mizeriei politicianiste și a ignoranței” cultura română. Este singura voce autentică care va reuși să unească energiile naționale și să ridice cultura română la nivelul valoric și axiologic din perioada interbelică sau de pe vremea lui Titu Maiorescu. În ultima vreme, pozițiile lui Ioan‑Aurel Pop în favoarea unor poeți interbelici și a personalităților sacrificate de comuniști în temnițe au primit recunoașterea și recunoștința românilor. Ioan‑Aurel Pop a dovedit că are caracter și nu se lasă frânt de legi „antiromânești” votate de aproape toate partidele în parlament, cu o ignoranță crasă față de trecutul istoric care uimește și jignește. Cu Ioan‑Aurel Pop ca ministru al Culturii, România se va regenera spiritual și cultural, premisă a renașterii politice și economice. Va fi un ministru paideic pe linia noiciană, de ființare culturală. E singurul care va avea sprijinul oamenilor de cultură din țară pentru a finanța și sprijini cultura. Fără cultură, poporul român dispare. Ioan‑Aurel Pop întrunește suma energiilor culturale și intelectuale ale românilor pentru a începe renașterea și regenerarea națională a României în Europa și în lume. Acum și pentru viitorul unei națiuni române demne și culte în fruntea Europei.

Ionuț Țene