E ora 8:00 dimineața. Intru la clasă cu laptopul, catalogul electronic și o cafea băută pe jumătate pe fugă. Clasa a VII-a. 29 de elevi. Patru dintre ei deja filmează ceva pentru TikTok înainte să intru pe ușă. Doi poartă căști într-o ureche. Unul doarme cu capul pe bancă. Alții țipă unii la alții peste muzica dată încet de pe un telefon ascuns în penar.
„Bună dimineața!”, spun apăsat.
Răspund câțiva. Restul continuă conversațiile.
Le cer să pună telefoanele în ghiozdane. Trei se conformează. Un elev îmi spune direct: „N-aveți voie să-mi luați telefonul, am citit regulamentul.” Și are dreptate parțial. După ultimele modificări și interpretări ale regulamentelor, fiecare intervenție trebuie făcută cu grijă milimetrică, ca nu cumva să apară o reclamație, o filmare scoasă din context sau o postare virală despre „profesorul abuziv”.
Încep ora. Încerc să explic lecția. Din spate se aud râsete. Un elev imită vocea mea. Altul aruncă o hârtie mototolită. Îi atrag atenția. Ridică din umeri: „Glumeam și eu.”
În banca din mijloc, o fată chiar încearcă să fie atentă. Scrie conștiincios. Dar la fiecare două minute se întoarce speriată când începe scandalul în spate.
Continui lecția. Un elev refuză să deschidă caietul. Îmi spune relaxat: „Oricum nu mă mai interesează școala. Mă fac influencer.” Clasa râde. Alți doi îl aplaudă.
Îi explic calm că are absențe multe, că riscă scăderea notei la purtare și probleme serioase la final de an. Îmi răspunde fără emoție: „Și ce-mi faceți?”
Aici e întrebarea pe care mulți părinți și oameni din afara sistemului nu o înțeleg.
Ce să îi fac?
Nu am voie să îl scot din clasă decât în condiții extrem de stricte. Dacă ridic tonul, risc reclamație. Dacă îl filmează colegii și apare doar reacția mea pe internet, eu devin problema. Dacă îi confisc telefonul, urmează...
Sursa: Opinii
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu