Fotografia zilei - În pandemie

 

Bogdan Alexandru Duca: 2020, 2021, 2022, 2023…

În anul 2020 am avut o reacție dementă globală: o dictatură sanitară absurdă, irațională, dar invocând la fiecare pas ”știința”, a fost transformată în medicamentul preventiv pentru o viroză mai puternică.

În anul 2021, una din marile escrocherii ale istoriei, a ”vaccinurilor”, a tras linia la pandemie. Tunuri de sute de miliarde de euro au fost date pentru a face un vaccin care de la doza a doua în sus este tocmai bun ca să fie nevoie să faci și doza a treia, care doză a treia nu te protejează deplin decât dacă o faci pe a patra.

În 2022, pandemia a fost ”închisă” (deși majoritatea am făcut și continuăm să facem viroze puternice- din care ne revenim uneori după luni de zile- eu sunt încă răgușit și cu accese violente de tuse după 2 luni de la viroză).

În același timp, o ”pandemie” a ”morților subite” a lovit întreaga lume și, ca o coincidență, chiar pe campionii. dozelor multiple de vaccin băgate în venă. Oricum, pare să prefere pe campionii ipohondriei din anii 2020 și 2021, care și-au distrus sistemul imunitar și sănătatea cu singurul scop de a își proteja viețile.

Dar 2022 ne-a mai adus încă o frică: războiul.

Exact ca în scena biblică a călăreților apocalipsei, după Boală a venit Războiul. Dar ca și în cazul pandemiei de Covid, ce nu poate fi comparată cu vreuna din pandemiile serioase ce au lovit umanitatea în istorie, nici acest război nu poate fi comparat cu războaiele de altădată.

Un război banal, care se purta din 2014, când regimul naționalist de la Kiev a început confruntările cu forțele separatiste din Donbas, a devenit, mediatic, ”marele eveniment”.

Și nu orice ”mare eveniment” ci un soi de ciocnire între forțele Vestului ”civilizat” și ”democratic” cu Estul ”tiranic” și ”barbar”.

În fapt, dincolo de propagandă, există un adevăr: Ucraina a devenit tabla de șah pe care se desfășoară războiul Vestului împotriva Federației Ruse.

Nu mai e niciun secret faptul că SUA și NATO susțin cu toate resursele regimul de la Kiev cu singurul scop de a măcina cât pot de mult puterea Rusiei.

Armata ucraineană și mai ales trupele neonaziste din așa numitele ”gărzi naționale” ucrainene au fost antrenate și sunt antrenate de țările NATO. Primesc arme, primesc muniție, primesc tehnică militară, primesc informații militare, primesc alimente, primesc resurse și bani din statele NATO.

Întreaga Ucraină este în momentul de față o țară cu facturile plătite de către SUA și NATO. De fapt nu mai este o țară, ci expresia voinței NATO de a înfrânge Rusia.

 Însă cu toate acestea, retorica propagandei NATO, retorică care încă prinde, este de-a dreptul fascinantă în stupizenia și cinismul ei.

Potrivit acestei retorici propagandistice, Vestul luptă pentru pace și pentru că își dorește pacea, alimentează mașina de război ucraineană până nu va mai rămâne niciun ucrainean în picioare…

Mai mult decât atât, apelând la stupizenia naturală a maselor, propaganda face uitat faptul că nu Rusia ci Vestul a purtat războaie, a invadat țări, a răsturnat regimuri, pentru a își apăra interesele.

Curios, societatea românească s-a descoperit foarte pacifistă și îngrozită că e posibil un război în Ucraina, parcă ignorând cu desăvârșire faptul că, doar în ultimii 21 de ani, armata română (da, chiar ea) a fost în războaie de invadare, de ocupare, de intimidare, de impunere a unor ideologii prin diverse state și regiuni ale lumii.

Oripilați de invadatorii ruși din Ucraina, românii au uitat de invadatorii români din Afganistan, Irak, Sahel, de faptul că bugetul de stat a plătit salarii nesimțite și acum plătește pensii nesimțite de ”veterani” unor mercenari criminali care, sub steagul României și al NATO, au oprimat popoare.

E drept, dubla măsură este o caracteristică comună a întâlnirii prostimii cu propaganda…

Însă e bine să aducem aminte, măcar așa, de ”amuzament” istoric, că armata română a fost mai implicată în ultimii 20 de ani în războaie, decât a fost ….armata rusă.

Și că fiecare român a plătit și plătește din buzunarul său pentru acțiunile criminale/eroice (totul depinde de perspectiva propagandei) ale armatei române în țări care nu aveau altă vină decât că încurcau interesele geopolitice ale SUA.

Războiul din Ucraina nu e cu nimic mai spectaculos decât cel din Irak. Chiar din contra, am putea spune. Dar războiul din Ucraina va forța la sfârșitul său, schimbarea geopolitică a lumii așa cum este ea acum.

Nu voi repeta considerațiile mele cu privire la soarta deja previzibilă a României în contextul acestei schimbări. Am încredere că poporul meu de caca (de la ”canibali” și ”cameleoni”) după ce va găsi niște țapi ispășitori să îi omoare, se vor transforma în filo-ruși pasionali. A mai făcut-o în istorie și are deja un talent aparte în a se adapta.

Însă anul 2023 va fi un an lung, un an în care războiul mondial din Ucraina se va purta cu încetineala ce îl caracterizează, costând pe toți. E drept, mai ales pe ucraineni, dar….

Adevărata problemă a României este însă cancerul intern.

Pe plan intern lucrurile sunt deja într-o situație foarte stranie.

România este o țară terminată. Statul român e în pragul colapsului și doar inerția împiedică anarhia deplină.

Am văzut toți rezultatele preliminare ale recensământului. E vorba de fapt de un eșec al statului de a convinge proprii cetățeni de a mai avea încredere în el prin a își da câteva informații.

Nu e primul eșec al statului: campania de vaccinare a fost semnalul că doar o mână de oameni, și aceia ipohondri, mai au cu adevărat încredere în statul român.

Dar nici rezultatele de le avem ale recensământului nu pot să nu sperie. România se stinge și îmbătrânește. Sau, mă rog, se nepalizează. Sau vietnamizează.

Țara rămâne la limită urbană (or urbanizarea e criteriul esențial pentru civilizație din Antichitate până în zilele noastre).

La capitolul educație, pătura cu educație universitară (și aia cu plagiaturile și standardele foarte scăzute) este una fragilă. Doar 16% absolvenți de studii superioare în România, arată faptul că resursele intelectuale ale țării sunt epuizate.

Nimeni nu mai are încredere în nimeni.

Bisericile pierd credincioși, indiferent de confesiune. Singura Biserică care câștigă credincioși este tocmai cea mai nonconformistă și anti-ierarhică: cultul penticostal.

Numărul ateilor și agnosticilor a crescut de aproape 4 ori în zece ani….

De altfel vedem peste tot că toți românii așteaptă să se întâmple ceva. Poate o schimbare de sus, radicală, poate o revoluție, poate o lovitură de stat, poate ….orice. Dar toți simțim că am ajuns într-o fundătură și că toată societatea se descurcă inert.

Poate la anul, poate peste încă un an, cel mult doi, ceva se va întâmpla. De ce? Pentru că pur și simplu nu mai poate merge așa.

 

Autor: Bogdan Alexandru Duca

Sursa: https://bogdanduca.org/

[Europe Direct Maramures] Rapoartele privind progresele înregistrate: în 2020, nivelul emisiilor a scăzut cu 31% față de 1990, 76% din veniturile ETS fiind utilizate pentru tranziția verde

 Retransmitere de la Reprezentanta CE in Romania

Acțiunile UE în domeniul climei: rapoartele privind progresele înregistrate arată că, în 2020, nivelul emisiilor a scăzut cu 31 % față de 1990, 76 % din veniturile ETS fiind utilizate pentru tranziția verde. Odată cu Raportul anual privind starea uniunii energetice, Comisia a adoptat ieri, 26 octombrie, și trei rapoarte privind progresele înregistrate în 2020 în politica UE în domeniul climei: 

 

1)      Raportul intermediar privind acțiunile UE în domeniul climei arată că, în comparație cu 2019, emisiile de gaze cu efect de seră ale UE27 au scăzut în 2020 cu aproape 10 %, o scădere fără precedent a emisiilor datorată pandemiei de COVID-19, scăderea totală a emisiilor ajungând astfel la 31 % față de 1990, care este anul de referință pentru obiectivele pe termen lung ale UE în materie de climă.

 

 

2)      Raportul anual privind piața carbonului arată că EU ETS rămâne un sistem solid, rezistând încetinirii creșterii economice cauzate de pandemie. După o scădere inițială, prețurile carbonului au crescut din nou, iar nivelul de conformitate în ciclul 2020 a rămas ridicat în mod constant. Normele privind piețele financiare reprezintă o garanție importantă a integrității și transparenței pieței carbonului din UE și cadrul stabilit a funcționat bine. Începând din 2018, prețul certificatelor EU ETS a crescut, ceea ce a dus la o creștere a veniturilor obținute din licitații de la 3,2 miliarde EUR în 2013 la 14,4 miliarde EUR în 2020, toate aceste venituri fiind direcționate către statele membre. În 2020, 76 % din aceste venituri au fost utilizate, sau s-a planificat să fie utilizate, în scopuri legate de climă și energie. 

 

3)      Potrivit raportului privind calitatea carburanților, sunt necesare măsuri suplimentare pentru a îndeplini obiectivul de reducere a intensității gazelor cu efect de seră (GES) a carburanților utilizați pentru transporturi cu minimum 6 % până în 2020 comparativ cu 2010, obiectiv stabilit în Directiva privind calitatea carburanților.

 --

Dr.ing. Radu BIG
Director executiv CDIMM Maramures (CEO)
Coordonator Centrul EUROPE DIRECT Maramures
tel: +40 262 224870
fax: +40 262 222409
mobil: +40 744 398063

Versurile lui Zaharia Mihail-Robert propovăduiesc Iubirea Universală!

 

Demult nu am mai întâlnit un poet atât de incisiv ca Zaharia Mihail-Robert, la care cuvintele sunt directe, tăioase, dar şi meditative, declanşatoare de idei  filosofice. Astăzi am să fac vorbire despre volumul de poezie „Pasteluri şi cugetări”, autor Zaharia Mihail-Robert, colecţia Poesis, Editura „eCreator” Baia Mare, 2020.

A fi poet nu înseamnă o profesie, nu este o meserie ci o necesitate personală, un talant pe care îl ai sau nu. Poezia se regăseşte în tine, oriunde ţi-ar umbla paşii şi gîndurile: „Tu ştii ce este suferinţa?/Tu ştii ce este întunericul?/Eu nu am cerut să fiu poet, şi nici nu am vrut, eu m-am/născut cu un demon ce-mi umblă prin vintre de mic, ielele/îmi cântau din faşă imnuri despre rosturi ale vieţii când tu/încă nu le desluşeai.//(...)Tu ştii de ce scriu eu? Scriu pentru că acest demon nu mă/lasă, eu sunt posedat, nebun şi dus în ceruri ce ţie îţi sunt/necunoscute...nu te petrec nici diavoli şi nici îngeri de foc/ce te îndeamnă în versuri şi nu-ţi dau pace.//Eu nu sunt poet, doar scriu...m-am născut cu un stigmat de durere şi de vedere a tot ce nu se vede de către ochiul/ordinar, eu văd tot şi totuşi nimeni nu vede...” („Nu-ţi doresc să fii poet!”).

O definiţie curată a poeziei sau ce înseamnă pentru Zaharia Mihail-Robert poezia, o întâlnim în poemul cu acelaşi nume: „Poezia este o întindere străvezie, o mare de vise albastre în/care eu mă scufund încet, mă pierd de mine însumi.../înconjurat de ape negre lunec uşor în adâncul ei abisal şi/întunecat...//Acolo pe fundul ei mă voi aşterne cuminte în nisipul rece/aşteptându-mi sfârşitul nesfârşit...”.

Anotimpul renaşterii este prezent în prima poezia a prezentului volum, un poem-scrisoare, în care poetul îşi cheamă iubita într-un ţinut mirific, cu maci şi lalele:  „Simfonie de primăvară cu maci şi lalele...”: „Iubito, au înflorit cireşii şi ne plouă cu lalele!.../Iubito, au înflorit cireşii şi a început să plouă cu lalele, ieşi/afară, ieşi minune, inima să te-ncunune sub un cer de/viorele, hai înalţ-un zmeu albastru spre înaltul inimii mele,/hai, cată-mă în curcubeie, în avânt de rândunele, cată-mă în/vis şi-n stele!//(...) Azi au înflorit cireşii şi a început să plouă cu lalele, hai,/micuţo, haide, vino în raiul inimii mele, printre sfinţii de/iasomie şi arhangheli de cleştar, dumnezeu să ni se-nchine/pe al crinilor altar şi la poale să ne-ntindă un covor roşu de/maci, tu în fluturi să te-mbraci, într-o zi nemuritoare un/sărut purtat în vânt viaţa-n vene să-mi strecoare./Haide, vino, vino-ndată, a-nflorit laleaua toată şi/neaşteaptă nemurirea...”.

Prozo-poemele lui Zaharia Mihail-Robert surprind şi prin abordarea  condiţiei efemere a omului  în această lume: „Au înebunit nebunii, eu nu pot să mai iubesc...mă ucide-a/lor privire şi mă-ntoarce în mormânt, un mormânt de/pustiire ce-i  pustiu de-acest pământ...//Eu nu vreau să mori, iubire! Vino! Sapă şi mă scoate,/fă-mă înger de lumină, am să sting fără de vină tot ce-i orb/pe-această lume, voi aduce jertfă ţie şi mulţimii ce o să vină/la ziua de înviere să-ţi închine flori de tei...” (Au înnebunit nebunii şi iubirea a murit...”) sau „Cine eşti tu, omule?...//Te crezi tu zeu deasupra zeilor când nici măcar rostul unei/furnici nu-ţi stă în puterea înţelegerii...cine eşti tu, omule,/să judeci facerea lucrurilor, să le cauţi socoteală?//Ce laşi tu, omule, în urmă?...//Amarul, amintirea clipelor pierdute în căutarea sensului tău/iluzoriu, prefecătoria vieţii, roata strâmbă a sorţii...” („Ce e viaţa ta, omule?”).

Poetul abordează teme şi motive ce aparţin romantismului: fragilitatea condiţiei umane, condiţia geniului, motivul visului, perspectiva mitică atemporală, iubirea, legătura om-univers, religie, codri, izvoare, reveria, etc. 

Timpul reprezintă pentru poet o povară, ca şi în poezia „Doar timpul”: „Nemuritor,/viu şi niciodată mort/atârnat de un fir de nisip/se scurge timpul...//Viu,/Viu şi totuşi fără suflare/suflă moarte în inimile vii/bate timpul.../Nou,,/Nou şi întotdeauna vechi/stă strajă infinitului/veşnic timpul...//Eu, Eu am fost şi încă sunt/lumile îmi vin şi pier/doar timpul...” ori în poezia „Răscoala orologiilor” (Nu mai e timp...): „Ceasurile se răzvrătesc/împotriva tiraniei timpului/lumea s-a oprit în loc/inimile,/ritmul,/viaţa,/nu mai e timp...”.

În tumultoasa-i  viaţă, cu întrebări şi nelinişti, poetul Zaharia Mihail-Robert  îşi face  timp şi pentru iubită şi visează la marea iubire. El este capabil să iubească cu foc, cu dăruire  şi implicare totală. Poeziile reprezentative sunt: „Simfonia de primăvară cu maci şi lalele...”, „La malul mării”, „Iubire”, „Iubire...tu îmi eşti primăvară...” şi „Reverie”, printre puţinele poezii în vers clasic: „Mă joc în părul tău moale ca norul/Ca un copil în stropi de ploaie  sar,/Alerg un curcubeu dansând în soare/Bujori de rouă pe buze îţi presar...//Mă ghemuiesc în ale tale braţe/La pieptu-ţi să mă dormi uşor,/Sărută-mă încet, zână, pe frunte!/Vrăjit de tine, la sânu-ţi eu să mor.//Mă arunc în ochii tăi strălucitori/Zâmbetu-mi e viu şi larg cât cerul,/Văd în tine, scumpa mea, destinul:/Renasc şi îmi îngrop tot efemerul...”.

În prefaţa cărţii „Un autor care nu vrea niciodată să rămână singur” criticul Zorin Diaconescu afirmă: „Verbul lui Zaharia Mihail-Robert este racordat la dinamica comunicării mobile, care presupune legătura instantanee dintre oricine cu oricine. Lectura se face fulger, aprecierile sunt imediate, fără multe cuvinte, distribuirea simplă şi eficace” iar editorul şi poetul Ioan Romeo Roşiianu consideră că: „Într-o lume clar improprie visului şi poeziei, în vremuri în care nimeni nu mai investeşte în slovă şi în suflet, poetul propune un volum de texte. Neosimboliste, curent iniţiat şi impus de acesta ca o reacţie împotriva abstractizării artei literare, a obtuzităţilor vremii şi ideilor preconcepute deja împământenite, cu tot greul luptei refuzului de schimbare şi nou”. Felicitări autorului!

                                                                                                Gelu Dragoş

Poetul Ovidiu Cristian Dinică dedică o carte eroilor căzuți în 11 septembrie 2001

 

Ovidiu Cristian Dinică ne propune volumul de poezii bilingv româno-englez ”Unsprezece septembrie”, editura ”eCreator” Baia Mare, colecția ”Poesis”, 2020. Așa cum reiese din titlu, poeziile fac referire la tragedia din 11 septembrie 2001, când 19 teroriști Al-Qaeda au deturnat 4 avioane comerciale de pasageri și au intrat în plin în cele două turnuri-gemene ale ”World Trade Center” din New York, omorând 2.993 de persoane, cetățeni din 90 țări, majoritatea americani.

Apocalipsa întâmplată atunci este descrisă în poezia ”Bem”: pasărea fără aripi/se așează la masă cu noi;/are ciocul îmbibat în sângele scurs,/uimitor,/peste timpul rănit pe care îl cercetăm/prin ecranul cu pești toxici, alături/de halba cu bere sortită/să aducă aerul bolnav al/rației de viață./Liniștită prăbușire ne inundă venele/la New York se moare./Mâine este ziua mea”.

Tragicul eveniment din 11 septembrie este descris amănunțit în poezia ”Turnați în cenușă”: ”Ciocul păsării se înfige în trupul de sticlă/în zbor dezarticulat cu aripi risipite./Bolnav pasărea sapă în/cercul înfierbântat al aerului otrăvit,/se rup cuvintele pământului care frânge/cerul rănit în compasul incandescent./Inimi planează și se strivesc de betonul încins/tremură carnea lăsată să curgă/cu izvor tăcut se împlinește destinul/plecării din trup”.

Al treilea poem dedicat tristului eveniment, ”Primele ore” impresionează prin imaginile pe care autorul reușește să le producă:  ”În sângele învolburat frica bântuie/în perfuzii./Văzduhul înghite suflarea./se așterne tăcerea în copaci./ninge peste apa interzisă/umbra vieții miroase a duhoare,/fuga continuă din timpul suferind/spre colindul de iarnă./Vânătorul sună din goarnă,/căprioare traversează orașul,/într-un decor pustiit/rujul iubirii/își tulbură culoarea./Se aud primele sirene,/iarba va răsări prin ciment.”

Al patrulea poem ”Aripile noastre” aduce un strop de speranță la gândul că oamenii pot deveni îngeri: ”…nu-ți fie frică,/norii poartă chipul nostru/vom avea aripi/din tencuiala trupurilor captive/se vor desface în lumină”.

Un poem ce ne amintește de ”Lidice” ori ”Surâsul Hiroșimei” a lui Eugen Jebeleanu este poemul ”Gândul fiului”: ”în mod permanent/ea va locui în salonul dimineților albastre,/căluții de mare și berzele o vor însoți./Din coșul lui cu rufe purtate/va scoate cântecul de patefon pe care îl ascultau/ împreună,/apoi meticuloasă îl va înveli în straie/de duminică/ După amiază va pregăti cina pentru timpul/Șchiop”.

Cel de-al șaselea poem ”Telefonul” surprinde prin emoția lirică ce ne sugerează autorul Ovidiu Cristian Dinică: ”La capătul firului/sunt secunde pe care timpul le înrămează/spaima de a nu pierde zâmbetul bogat al toamnei/desprinde silabe din carnea cuvintelor/se naște strigătul de iarnă al fricii stăpâne din sânge/întunericul iscălește vocale pe diapazonul vocii/clinchetul metalic îmbracă stingher singura chemare/stinsă în marea de foc a zborului”.

Poemul al șaptelea ”Pompierul” este un omagiu adus celor care sunt mereu în prima linie și uneori cad la datorie luptând cu focul: ”sângele se preschimbă în durere/aerul toxic te învăluie gata/să acopere sirena ce te orbește/cu sunetul ei/de la capăt sunt rândurile/arate în toamnă în care berzele/își au cuibul în cuvinte/totul sună atât de straniu/încât ecoul se pierde/sub lespezi de apă fierbinte/am pieptul încordat de căutare/platoșa grea de nerespirat/strivește numele tău Doamne”.

Poemul al optulea ”Arhitecții Morții” ne definește teroriștii: ”cuvintele lor aspre/chipuri în zigurate negre/închide aerul încărcându-l/cu febrilitatea gesturilor/inutile ce pot despărți imaginile/după culoarea neagră/odihnește faptele/acoperind cu beznă chipurile/de arhitecți ai morții,/umbrele li se adună să cânte/în corul ucigașilor fără simbrie”.

Poemul al nouălea ”Țipete hâde”, așa cum ne arată și titlul, este poemul țipătului disperat, al omului deznădăjduit la întâlnirea cu moartea: ”țipete sfâșie spațiul/pătrund prin vertebrele aerului/cu neuronii vătuiți/acoperă vuietul lacrimilor/arșița topește orice cuvânt/afișează alfabetul tăcerii/albastră moartea/străbate carlinga inimii/strigătele în chemarea/genunii/ard neputința respirației”.

Al zecelea poem se numește ”Soțul”, al unsprezecelea ”Liftul”, ambele poezii făcând dovada că Ovidiu Cristian Dinică trăiește poezia, reușește prin versurile lui să transfigureze o realitate apocaliptică, nemaiîntâlnită până atunci și pe care nu ne-o mai dorim să se întâmple vreodată niciunde pe mapamond.

Poemul al doisprezecelea și ultimul dedicat fatidicei zile de 11 septembrie ”Praf” ne prezintă ce a mai rămas după atacul terorist: ”orizontul pângărit sub cupola toamnei/se acoperă de tăcere,/egoistă este zarea,/din mormane de moloz/se ridică praful,/pompierii nu mai sunt/s-au înecat să-și ceară nemurirea,/strada este învăluită în armonia/dezechilibrului,/moartea suverană domină așteptarea,/ironic și cinic mușc din culoarea gri a armistițiului”.

Volumul tehnoredactat de Adalbert Solticzki, cu o copertă concepută de Florin Dochia, după un tablou a Lioarei Macovei, mai are o secțiune numită ”Poemele zilelor care vin”.

Criticul Daniel Marian citind și analizând volumul ”Unsprezece septembrie” concluzionează: ”O carte pentru neuitare, retrăirea lirică în tentă plastică, a coșmarului ce va avea să devasteze memoriile recente” iar editorul și scriitorul Ioan Romeo Roșiianu consideră că: ”Ovidiu Cristian Dinică propune o carte a tragismului, decupajele din cotidian fiind inspirat îmbrăcate-n haină poetică, evenimentele vizate fiind un reper existențial chiar, stările astfel imortalizate depășind ușor sfera personală și căpătând dimensiuni planetare”.

Un volum de poezii cu țintă precisă, care impresionează cu atât mai mult cu cât trăim vremuri pandemice, cu frica la purtător la gândul că putem pierde oameni dragi, așa cum s-a întâmplat și în 11 septembrie 2001 unde au decedat aproape trei mii de suflete nevinovate!

Felicitări autorului pentru aducere aminte iar cei care conduc lumea ar trebui să o aibă pe lista lecturilor obligatorii.

                                                                  Gelu Dragoș

 

 

 

 

 

 

2452 de nașteri, anul trecut, la Spitalul Județean de Urgență Dr. Constantin Opriș din Baia Mare

 
Chiar dacă  2020 a fost un an al incertitudinilor și al restricțiilor, numărul nou-născuților de la Spitalul Județean de Urgență Dr. Constantin Opriș din Baia Mare s-a menținut la același nivel cu ceilalți ani, fiind 2452 de nașteri.

Pe parcursul anului trecut medicii din cadrul secției neonatologie din cadrul Spitalului Județean de Urgență ”Dr. Constantin Opriș” s-au confruntat și cu câteva cazuri mai dificile.

”Nou născuții, din fericire pentru noi, au fost la fel ca și în anii trecuți, am  avut 2452 de nașteri pe anul în anul 2020 dintre care 1153 de fetițe și 1299 de băieți, deci predomină băieții anul trecut. Au fost și cazuri mai delicate, au fost și nașteri normale care nu au necesitat intervenția noastră, dar am avut și pe terapie intensivă neonatală care la noi, la nivelul Spitalului Județean de Urgență funcționează pe 10 paturi, cam 9% din totalul nașterilor din 2020 au necesitat  asistență de tip terapie intensivă neonatală”, a declarat Margareta Pîrvănoiu, șef secție neonatologie în cadrul Spitalului Județean de Urgență ”Dr. Constantin Opriș”.

În 2020 un bebeluș a venit pe lume în Ajunul Crăciunului.

”Am avut o singură naștere în seara de Crăciun, o fetiță, iar în ziua de Crăciun au fost trei nașteri, 3 fetițe. De Anul Nou, în 1 ianuarie, au venit pe lume 2 copii, primul băiat, la ora 4 dimineața”, a adăugat Margareta Pîrvănoiu, șef secție neonatologie în cadrul Spitalului Județean de Urgență ”Dr. Constantin Opriș”.

  Primului copil venit pe lume în 1 ianuarie 2021, iar medicii i-au acordat nota 10.

                                                                                                                                C.L.L.

Mirel Palada: „Principala moștenire lăsată în lume de acest tâmpit an douăzeci douăzeci.”

 În România, aproximativ jumătate din populație vrea să se vaccineze. Pe dos: în România, aproximativ jumătate din populație nu vrea să se vaccineze. Jumate jumate. Fifty fifty. Principala moștenire lăsată în lume de acest tîmpit an douăzeci douăzeci.

În SUA găsim același raport între procente. Fifty fifty. În Polonia găsim aceeași egalitate. Fifty fifty. E clar că în spate există ceva dincolo de simpla așezare întîmplătoare a procentelor. Un raport constant, trans-societal, care vorbește despre o așezare persistentă în mințile oamenilor. Adică despre o structură socială.

Această structură socială este una valorică. Ideile puternice, care ne mînă viața, care ne definesc ce e bine și ce e rău și care – mai ales – generează comportamente.

Această structură socială are un nume bine definit, sub care e cunoscut de decenii. E cunoscut sub titulatura de “culture wars”. Toate acele conflicte sociale mocnite, toate acele hărțuieli între oamenii din cadrul aceluiași popor, a aceleiași societăți.

Crezi în evoluție sau nu?

E bine să ai dreptul să deții arme sau nu?

E bine să fie voie ca femeile să facă avorturi sau nu?

E bine să lași oamenii să adopte în mod conștient comportamente riscante, detrimentale și pentru ei, și pentru cei din jurul lor: să consume alcool, să fumeze, să tragă droguri în piept și în venă?

E bine să mergi cu mașina sau cu bicicleta?

E bine să ții legat cîinele în curte sau să-l lași să umble brambura, liber și frumos?

Tensiunile sînt multe. Nu știu dacă există domeniu semnificativ al vieții sociale care să nu fie atins de această patimă care ne macină mațele pe dinăuntru.

De departe, clivajul social care împarte cel mai clar societățile în două, continue armate de oameni care se disprețuiesc, chiar se și urăsc sincer și entuziast unii pe alții îl reprezintă cel dintre conservatori și progresiști. Acest clivaj acoperă toate domeniile vieții. Acest clivaj are în spate idei intense, pe care le considerăm că fac parte intrinsecă din fibra noastă existențială, idei fără de care nu știm ce am face, idei care ne produc emoții puternice și ne generează energii acționale intense.

Toate cele trei țări de care vă povesteam mai sus: SUA, România, Polonia, sînt țări în care clivajul conservatorism – progresism este într-un echilibru procentual bine definit. Jumate jumate. Fifty fifty.

Acest clivaj se concretizează și în raportarea noastră la vaccinarea anti-Covid. Avem atitudini, păreri, opinii despre covid și despre vaccinare în funcție de ideile noastre generale despre lume și viață, în funcție de ontologia pe care o avem în creier și de etica ce ne guvernează viața.

Idei mari, puternice, care se declină și concretizează în fiecare domeniu al vieții. Ce înseamnă lumea? Cine a creat-o? Care e mai importantă: libertatea sau echitatea? Cum se definește dreptatea? Care e rolul, scopul și poziția omului în univers? Cum funcționează lumea?

Întrebări esențiale, filosofice, pe care cei mai mulți dintre noi nu ni le punem explicit, dar care cu toate acestea ne guvernează viața clipă de clipă.

Ori de cîte ori citiți în lunile care urmează despre vaccin și despre cei care fie îl îmbrățișează cu entuziasm, fie îl resping cu entuziasm egal, să țineți minte: viața ne este guvernată de culture wars. De războaiele culturale.

Mother, do you think they’ll drop the bomb?
Mother, do you think they’ll like the song?
Mother, do you think they’ll try to break my balls?
Ooh
Mother, should I build the wall?
Mother, should I run for president?
Mother, should I trust the government?
Mother, will they put me in the firing line?

Autor: Mirel Palada

Sursa: https://turambarr.blogspot.com/

Fenomenul globalizării poate fi încetinit și cu cărți despre tradiții și obiceiuri

 La începutul anului am primit de la scriitorul năsăudean Ioan Mititean o interesantă carte, intitulată”De Crăciun pe Valea Ilvelor- Festivalul ilvean de colinde și obiceiuri de iarnă-25 “, apărută la Editura Napoca Star, 2020, cu următoarea dedicație: “27 decembrie 2020, Pentru scriitorii Alex,Fl.Țene și Titina, pilde vii de slujire a culturii, o carte ce revarsă binecuvântare, ca o taină de comuniune la originele noastre. La mulți ani! ss.Ioan Mititean. “

Cartea apărut în condiții tipografice, estetice și grafice deosebite, se deschide cu o prefață semnată de Valer Avram, primarul comunei Măgura Ilvei, în cadrul căreie, subliniază că autorul acestei cărți a publicat, până acum 25 de cărți, sub genericul “În vârful peniței “ , că este iubitor de oameni, și în scrierile sale oglindește frumusețile Țării Năsăudului cu deschidere spre frumoasa Vale a Ilvelor, la care adaug eu este membru al Ligii Scriitorilor Români.

După această prefață intitulată “ Istorie, Leagăn, Destin“, distinsul istoric prof.Ioan Seni, președintele de Onoare al Desp. ASTRA Năsăud, redă amănunțit, cele 25 de festivaluri Ilvean de colijnde, obiceiuri de iarnă și port popular (1994-2020) , text ce se constituie într-un amplu reportaj, însoțit de fotografii sugestive, color.

Citind acest fotoreportaj mi-a dat imbold să fac o analiză a fenomenului globalizării. „În Biblie capitolul Geneza 22:18 se consfințește: „Toate neamurile pământului vor fi binecuvântate în sămânța ta, pentru că ai ascultat de porunca Mea!”. În această lumenă al acestui verset voi dezbate problema fenomenului globalizării, prin faptul că după ce-l de-al Doilea Război Mondial s-a observat că acest fenomen a devenit în zilele noastre o realitate (Napoleon POP)…

Globalizarea a devenit un fenomen studiat de economiști și sociologi din întreaga lume, fiind dictonul principal al specialiătilor în management, lozinca jurnaliștilor și politicienilor din întreaga lume. Globalizarea desemnează o gamă largă de schimbări și interdependențe economice, ideologice, tehnologice și culturale. Schimbările economice se referă în principal la internaționalizarea producției, creterea rapidă a mobilității capitalului, dezvoltarea corporațiilor transnaționale, precum și adâncirea și intensificarea interdependențelor economice la nivel mondial. Manifestările economice ale globalizării includ reorganizarea spațială a producției, dezvoltarea piețelor financiare, distribuirea de bunuri de consum fungibile în diverse țări și mișcări masive de populație. În concepția anglo – saxonă, globalizarea reflectă tendința întreprinderilor de a-i stabili unități de producție în întreaga lume, adică oriunde piața este suficient de mare pentru a permite economii de a se dezvolta. Aceasta conduce la creșterea numărului și a mărimii întreprinderilor multinaționale. Trăstura de bază a globalizarii rezidă în faptul că bunurile, serviciile, capitalul, munca, ideile sunt transferate pe plan internațional prin intermediul întreprinderilor. În concepția continentală, globalizarea reprezintă un proces recent care constă în realizarea unei piețe de dimensiuni mondiale, în condițiile nivelării trebuințelor consumatorilor, standardizării produselor și dezvoltării firmelor, al comunicațiilor și al mass-mediei. Firmele interesate de fenomenul globalizarii sunt caracterizate printr-o structură elastică, dinamică și un conținut tehnologic înalt. Concurența acerbă de pe piață le pune în situația reexaminării frecvente a planurilor lor strategice pentru a nu se găsi în situația de a fi excluse de pe piață. Fără îndoială globalizarea nu se referă numai la activitatea firmelor și la fluxurile lor comerciale. Ea include și la globalizarea financiară, care a provocat schimbari semnificative în structura economiei mondiale.

Însă globalizarea este un fenomen care estompează sau anulează unele tradiții ale neamurilor, reduce folosirea limbilor vorbite până în prezent, predominând engleza, franceza și germană, limbi impuse populațiilor din teritoriile cucerite și făcute colonii. Apoi aceste limbii s-au impus prin literatură, educație și acum folosite în comunicațiile internaționale..

În acest proces, paradoxal, imigranții încearcă să-și impună religia și tradițiile populației majoritare. Nicidecum nu sunt asimilate. Avem exemplul romilor în România, a bulgarilor de la noi și a lipovenilor (ruși ), a turcilor din Germania etc. Migrația este abordată ca un proces care trebuie gestionat și nu ca o problemă care trebuie rezolvată, obiectivul principal fiind acela de a maximiza efectele pozitive și a limita efectele negative ale acestui fenomen. Migrația poate contribui semnificativ la schimbul cultural, dezvoltarea economică și progres. Integrarea imigranților din state terțe constituie una dintre cele mai importante provocări la care Europa și, deci și România, trebuie să ofere răspunsuri eficiente întrucât, existența unor politici imigraționiste de succes este imposibilă în lipsa politicilor de integrare ale imigranților. Prin urmare, integrarea reprezintă un punct central al unei politici comprehensive de gestionare a fenomenului imigrației.

Pericolul este că musulmanii extremiști doresc să impună condițiile lor religioase, cultural or, obiceiurilor țărilor din care provin, populațiilor majoritare, recurgând la terorism… Pe termen mediu şi lung demersurile în vederea integrării sunt considerate ca fiind un proces de durată, este necesar ca atât imigranții, cât și întreaga societate românească să fie bine informață şi pe deplin conștientizată asupra tuturor aspectelor relevante ale imigraţiei şi integrării, fie că ne referim la acestea din punct de vedere legal, economic, social sau cultural precum şi asupra responsabilităţilor ce le revin în cadrul acestui efort comun. Doar într-o societate informată, în care presa de orice gen are un rol foarte important ,cuprinzând deopotrivă societatea , imigranți şi specialişti pregătiţi în domeniu, informaţi şi capabili să-şi asume într-un mod activ rolul în societatea gazdă, pot fi combătute stereotipurile şi prejudecăţile care conduc la atitudini discriminatorii și la marginalizarea socială a imigranților.
Participarea și implicarea imigranților în procesul de elaborare și dezvoltare de politici publice pot constitui un mecanism eficient prin care este îndeplinit obiectivul de coerență a cadrului de reglementare la nivel instituțional și de politici. În acest mod experiența imigranților servește ca ghid și punct de plecare în construirea politicilor publice și a cadrului instituțional la nivel central și local. Integrarea nu se face într-o societate statică, imigranții se inserează într-o societate fluidă, dinamică, într-o continuă schimbare.

Barierele lingvistice și culturale duc la o lipsă de informare ce are drept principală consecință nefructificarea drepturilor conferite de lege acestei categorii și deci practic ineficiența lor și a programelor de integrare. Străinii cu drept de ședere în România reprezintă o categorie de persoane care, deşi beneficiază de un statut comparabil cu cel al cetăţenilor români, întâlnesc nu de puţine ori obstacole în accesarea acestor drepturi cauzate de lipsa cunoştinţelor de limba română, lipsa informaţiilor privind drepturile şi obligaţiile sau serviciile la care pot avea acces, imposibilitatea de a comunica sau de a înţelege mesajul textelor scrise, absenţa suportului informațional. Cu alte cuvinte, ele nu sunt cunoscute de emigranți.

Un agent deosebit de important în procesul de integrare al străinilor este reprezentat de mass media. Presa reprezintă o sursă importantă de schimbare a atitudinii faţă de imigranţi, dar şi un mijloc de informare şi chiar un agent de integrare pentru imigranţi. Realizarea de emisiuni culturale despre imigranţi contribuie la creşterea toleranţei românilor. Pe de altă parte, realizarea unor emisiuni în limbile vorbite de imigranţi sau înfiinţarea unui post de televizune şi a unor ziare ale străinilor contribuie la o mai bună informare a acestora şi la acomodarea lor culturală. Chiar fără să ofere soluţii concrete, în toate discuţiile de grup cu imigranții a apărut ideea de „a face ceva” cât mai curând, ca soluţie difuză de tip preventiv la problemele cu care se va confrunta sistemul imigraţiei pe viitor, în condiţiile în care s-a apreciat că România va deveni o destinaţie tot mai atractivă pentru imigranţi, ca membră a Uniunii Europene.

Emigranții care vin doar cu amintirile, se rup de istoria țării lor. Trecutul înseamnă viață, iar viața e necesară să fie respectată și cunoscută în toate dimensiunile ei, și formele ei. Toate popoarele lumii, aproximativ 200, și-au folosit de multe ori de faptele trecutului pentru a da curaj membrilor lor în momente conflictuale, pentru a inspira încredere și bucurie. Acest imigrant venind în Europa, în România, este un infirm, fiindcă vine numai cu amintirile lui, istoria locului de unde vine a rămas acolo. Acest om este un om bolnav. Practic, europenii primind emigranți, primesc oameni bolnavi, fiindcă ei sunt infirmi. Se cunoaște că inteligența umană nu poate fi imaginată fără amintiri, fără istoria țării în care au trait. Memoria este parte a inteligenței, a înțelepciunii. Ei, venind în țările creștine își pierd înțelepciunea, de aici provin multe atentate.

Oamenilor politici din lumea creștină nu le spun nimic atentatele islamiștilor radicali din SUA, Franța, Germania, Spania? Să fie începutul unui război empiric al islamului împotriva creștinismului? Pavel, apostolul neamurilor spunea: „După ce au auzit aceste lucruri s-au potolit, au slăvit pe Dumnezeu şi au zis: «Dumnezeu a dat deci şi neamurilor pocăinţa, ca să aibă viaţ.»” (Fapte 11,18).În consecinţă, este necesară schimbarea orientării sistemului de gestionare a imigrației de la o strategie de tip reactiv, punctuală, pe termen scurt existentă în prezent, către o viziune integratoare, pe termen lung, bazată pe prevenţie. Ungariei care a închis granițile pentru imigranți este un exemplu bun?”

Tocmai astfel de cărți și reportaje vor devenii pietre de hotar al graniței spiritualității românești. În acest context profesorul Berengea, președintele ASTRA Ilveană, publică un interesant articol despre festivalul de colinde și obiceiuri Ilvene, pe care le consider parte a spiritualității satului românesc, sperând că pandemie mondială nu v-a afecta puternc păstrarea tradițiilor și obiceiurilor românești.

Ioan Mititean semnează un buchet de gânduri așezate în cuvinte despre festivalul din comuna Măgura Ilvei, text care îl termină cu îndemnul lui Nicolae Iorga: “Fă-ți datoria oricând, întoteauna va fi cineva să te vadă-fii tu însuți. “

În continuare sunt cuprinse în carte poezii de George Coșbuc inspirate din obiceiurile populare și tradițiile de iarnă năsăudene.

Articolele, reportajele semnate de Ioan Mititean, Ion Moise, Olga Lucuța, Ioan Seni, Eugen Gheorghe, Raimond Petruț, Florentin Archiudean, Dorul Bălan, Ioana Bălan, Mircea Daroși, Pr. Paul Gavriloaie, prof. Pavel Berengea, înv. Nicolaie Fântână-Pralea, prof.univ.dr.ing. Barbu I. Bălan, sunt tot atâtea secvențe dintr-u “film” al tradiților năusăudene.

Cartea lui Ioan Mititean se constituie într-u tezaur de neprețuit despre istoria, încă vie, a tradițiilor populare sărbătorite în prag de Crăciun.

Al.Florin Țene, presedinte LSR

Scriitorul Gelu Dragos, premiat la ”Gala premiilor - EXPRESIA IDEII” 2020

 

Bilanț cultural 2020. La ce mă gândesc?!

Uite, chiar mă gândesc să fac un ,,bilanț" al muncii literare, pentru anul 2020. Nu aș putea zice că a fost un an rău, dimpotrivă, cu toate cele ,,pandemice sau epidemiologice", cu toată ,,starea de urgență sau de alertă", în care am stat întreg anul, treburile, din punct de vedere literar au mers minunat. Bilanțul arată chiar bine, dacă nu, chiar foarte bine. A fost un an cu numeroase apariții editoriale, fie în nume personal, fie în nume colectiv.

Iată retrospectiva 2020:

- apariții în nume personal:

FRUNZE PICTATE CU ROUĂ, LACRIMI ȘI VÂNT, (versuri), Editura Anamarol, București, prefață editor Rodica Elena LUPU, membru U.S.R.;

- ÎNSEMNĂRI LITERARE - NOTE, SEMNALĂRI, APARIȚII EDITORIALE, ESEURI, COMENTARII, Editura Armonii Culturale, Adjud-Vrancea, 2020;

- apariții în nume colectiv:

- EU - MIRE DE ROUĂ. TU - MIREASĂ DE LACRIMI, Editura Armonii Culturale, Adjud-Vrancea, 2020, împreună cu poeta Florentina DANU (BV);

- TIMP ȘI ROUĂ - DIALOGURI LITERARE (POEZIE POPULARĂ, CATRENE, URĂRI), Editura Armonii Culturale, Adjud-Vrancea, 2020, în parteneriat cu poetul popular NELU DANCI;

(1). - coordonator ANTOLOGIE DE POEZIE ȘI PROZĂ. OPREȘTE-MĂ, LA TINE, MARAMUREȘ! OPREȘTE-MĂ, ÎN TINE, ANOTIMP!, Editura Armonii Culturale, Adjud- Vrancea, împreună cu poet popular Nelu Danci și prof. Gelu Dragoș;

(2). - coordonator ANTOLOGIE DE TEXTE. RECENZII DE CĂRȚI - PERSONALITĂȚI ALE LITERATURII CONTEMPORANE. SINCERUS VERBA, vol. 1 (din 4 volume), Editura Mircea cel Bătrân, Băile Olănești, 2020, împreună cu poet popular Nelu Danci și prof. Gelu Dragoș;

(3). - ANTOLOGIA UNIVERSUM, vol. 2, Editura GLOBART UNIVERSUM, (,,Poezii pentru sufletul meu"), Montreal-Canada, coord. Mihaela CD;

(4). - OLTUL DIN INIMĂ. DESTINUL UNEI SINGURE IUBIRI... IN MEMORIAM CONSTANTIN TRIȚĂ, Editura SITECH, Craiova, 2020, coord. Mariana MOGA;

(5). - ANTOLOGIE INTERNAȚIONALĂ DE POEZIE/ANTHOLOGY OF INTERNATIONAL LITERATURE, LITERATURA POPOARELOR... DE IERI, DE AZI ȘI DE MÂINE/PEOPLES LITERATURE... YESTERDAY, TODAY AND TOMORROW, Editura Liric Graph, Făurei, 2020, coord. Trandafir SÎMPETRU;

(6). - ENCICLOPEDIA SCRIITORI DIN GENERAȚIA 2000, vol. 1, Editura UZP (Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România), București, 2020;

(7). - ZBOR SPRE DESFRUNZITE STELE. ANTOLOGIE INTERNAȚIONALĂ DE POEZIE, Editura Liric Graph, Făurei, 2020, coord. Florentina DANU;

(8). - CULTURA ȘI DRAGOSTEA DE APROAPELE NOSTRU ÎN VREMURI DE RESTRIȘTE, Editura Proșcoala, Râmnicu Vîlcea, 2020, coord. Iuliana RADI și Zenovia ZAMFIR;

(9). - PETALE DE IUBIRE, Editura PIM, Iași, 2020, coord. scriitoarea Vasilica MITREA, împreună cu poetele Mioara BACIU și Garofița JIANU;

(10). - ANTOLOGIA ,,CINSTIRE MAICII DOMNULUI", vol. 1, Editura StudIs, Iași, 2020, coord. Mirela Minuța ALEXA, Lhana ROMA-NOVA și Ioan Nicolae MUȘAT, președintele ASCIOR;

(11). - POEZIA BĂIMĂREANĂ DE PANDEMIE, Editura eCreator, Baia Mare, 2020, coord. I. R. ROȘIIANU;

(12). - coordonator: - ANTOLOGIE DE TEXTE. RECENZII DE CĂRȚI - PERSONALITĂȚI ALE LITERATURII CONTEMPORANE. SINCERIS VERBA, VOL. 2, Editura Mircea cel Bătrân, Băile Olănești, 2020, împreună cu poetul popular NELU DANCI și prof. Gelu DRAGOȘ;

PARTICIPARE TABERE DE CREAȚIE:

- Tabără de creație literară ,,PETALE DE IUBIRE", SINAIA, 13-17 august, coord. Liga Scriitorilor Dobrogeni;

- Tabăra de creație literară de la Săcele - Brașov, ZBOR SPRE DESFRUNZITE STELE, coord. Florentina Danu și participarea la Campionatul european de Poezie, președinte Trandafir Sîmpetru;

Acestor minunate realizări literare, mai adaug, colaborarea cu revistele: DOBROGEA CULTURALĂ (CT), eminesciana (fondator Mihai CĂTRUNĂ) și MĂRTURII MARAMUREȘENE (fondatori pr. Radu BOTIȘ și Andreia GHIB-BOTIȘ), pe lângă celelalte colaborări mai vechi: (revista Moldova literară, revista Jandarmeria maramureșeană, revista STARPRESS, etc ).

Multumesc pentru toate acestea, întâi, Bunului și Dreptului Dumnezeu, apoi familiei mele care mă susține necondiționat și nu în ultimul rând, un mare și din suflet MULȚUMESC celor care au participat la proiectele noastre, având deplină încredere în noi și în calitatea ,,produselor literare". DOAMNE AJUTĂ SĂ FIE BINE!

Vasile Bele,

Chiuzbaia, 23 decembrie 2020

Fotografia zilei - E vremea sacrificării porcilor...

 

Invitație: Concursul Supersmarty - ediție altfel, adaptată pentru școala online

 

Bine v-am regăsit!   Am dat startul celei de-a V-a ediții a Concursului cu participare internațională SuperSmarty!   Ediție specială exclusiv online!   De ce SuperSmarty?   Argumentul nostru: Generația Alfa, cea a digitalilor nativi și a granițelor deschise este una ale cărei nevoi și exigențe ne obligă să creștem standardele în toate segmentele educaționale. Acești copii călătoresc peste hotare încă de la grădiniță și află informații direct de la oamenii locului. Într-o societate în continuă schimbare, viitorul lor arată diferit din două motive importante: mindsetul cu care acești copii cresc, dar și pentru că o parte dintre joburile și programele de studii pe care le vor accesa în țară și străinătate vor răspunde unor cerințe care acum nici nu există. Pentru toate acestea au nevoie de o bază solidă formată de la vârsta la care totul se înregistrează cu viteză accelerată, iar această bază necesită însușirea unui limbaj de circulație internațională. Așadar, este esențial ca elevii să comunice informații valoroase, fluent, în limba engleză.   Contribuția noastră:   Prin urmare, vă propunem „limbajul” SuperSmarty sub forma concursului de cultură generală în limba engleză. Puteți considera acest concurs ca pe o provocare distractivă, elementele de stres fiind comparabile cu cele ale unui joc și nu cu ale unei olimpiade. Acesta este un instrument care aduce plusvaloare actului educațional.   Cine poate participa?   La concurs se pot înscrie loturi de copii din clasele 0-IV, coordonați de către profesorii lor. Fiind vorba de o ediție desfășurată online, copiii pot fi înscriși și individual de către părinți. Parteneriatele sunt disponibile oricărui profesor din unitatea școlară, indiferent de specialitatea pe care o predă, după înscrierea a minimum 5 elevi la concurs, în contul virtual propriu.   Pentru clasele pregătitoare este necesar ca profesorul coordonator să cunoască limba engleză suficient cât să le citească subiectele copiilor. În lipsa profesorului coordonator, acest rol îi revine părintelui/tutorelui  care va sta lângă copil în timpul concursului.   Când se desfășoară concursul?   Ediția a V-a:  11 decembrie 2020 – 31 ianuarie 2021   Perioada de înscrieri: 15 noiembrie 2020 - 20 ianuarie 2021   Perioada de prelungiri are loc în intervalul: 21 – 30 ianuarie   Unde se desfășoară concursul?   ONLINE: www.supersmarty.evaluareinteractiva.ro Prețul pachetului digital este 9 lei/ copil   Ce primesc copiii? Testul de concurs alcătuit din 10 întrebări de nivel ușor/mediu; Un set de jocuri disponibile în contul lor; Diplome, cupe de performanță și medalii în format virtual. Atât diplomele, cât și cupele și medaliile sunt nominale și au buton de share pe Facebook. Astfel copiii pot primi felicitări de la întreaga comunitate de prieteni. Acces la o serie de teste de pregătire atât pentru acest concurs, cât și pentru alte concursuri.   Ce primesc coordonatorii? Acces în timp real la activitatea copiilor pe platformă și rol de administrator al conturilor copiilor; Diplomă de coordonator; Adeverință de coordonator de concurs și utilizator al platformei inclusă în proiectul Vox Libris (inclus în CAEM 2020); Parteneriat educational în proiect.   Fiecare copil care participă la concursul Supersmarty ediția online contribuie la facilitarea accesului gratuit a mii de alți copii, indiferent de situația socială, la resursele de pregătire de pe platforma Evaluareinteractiva.ro.   În finalul acestui e-mail găsiți pașii pentru o utilizare facilă a platformei de concurs. Dacă aveți deja conturi create pe Evaluareinteractiva.ro sau pe Discovery.Evaluareinteractiva.ro puteți utiliza aceleași date de logare și pe spațiul virtual dedicat concursului, Supersmarty.evaluareinteractiva.ro.   Acestea fiind spuse, echipa SuperSmarty vă stă cu plăcere la dispoziție cu suportul necesar la următoarele date de contact:   Ramona Vasile (Mitruți): 0722 228 529 Vasile Lupu: 0731 039 741 E-mail: contact@supersmarty.ro

Accesează platforma de teste gratuite și de concurs!

BUCURII - MARY SMITH - In 31 august 2020 va avea loc la NEW YORK / USA , LANSAREA ANTOLOGIEI -LIMBA NOASTRĂ CEA ROMÂNĂ – STARPRESS în anul coronavirusului,2020 – purtand semnatura LIGYA DIACONESCU

MARY SMITH  - In 31 august 2020 va avea loc la NEW YORK / USA , LANSAREA ANTOLOGIEI -LIMBA NOASTRĂ CEA ROMÂNĂ – STARPRESS în anul coronavirusului,2020 – purtand semnatura LIGYA DIACONESCU - IN PARCUL ASOCIATIEI HOPE/ SPERANTA , ora 11,00 . Fiecare scriitor prezent in carte va fi nominalizat si se va spicui din scrierile sale.Vom avea si un traducator pentru limba engleza.
Va asteptam cu drag!

MARY SMITH / New York , USA - A APRUT O NOUA CARTE DE EXCEPTIE , sub semnatura inimoasei scriitoare LIGYA DIACONESCU - ANTOLOGIA LIMBA NOASTRĂ CEA ROMÂNĂ - STARPRESS / în anul coronavirusului,2020
Peste 40 de scriitori , mai précis 44, colaboratori ai Revistei Internaţionale STARPRESS au contribuit pe durata perioadei de izolare la domiciliu - impusă de pandemia de COVID-19 la realizarea Antologiei “LIMBA NOASTRĂ CEA ROMÂNĂ - STARPRESS - în anul coronavirusului, 2020”, sub coordonarea renumitei scriitoare, Ligya Diaconescu, jurnalist de marcă, director al Revistei româno-canado-americane STARPRESS; Membru fondator al "Association des mass-médias et journalistes d'expression roumaine sans frontier /24 sept.2011/ QUBEC, Canada; Membru al Clubului de Presă Transatlantic; Vicepreşedinte al Ligii Scriitorilor Romani ; Membru de onoare al Asociației Profesorilor universitari din Canada / ACRUPO.
Contururile care deja au început să se configureze privind epoca post-Covid-19, că virusul COVID-19 deja a împărțit zilele noastre într-o eră pre-COVID-19 și una post COVID-19 nu se mai pun la îndoială. Întrebarea cea mai fierbinte, însă, este cum va arăta lumea post-COVID-19 din punct de vedere economic, politic, social, geopolitic etc.
Cele două luni de stare de urgenţă instituite ca urmare a pandemiei de coronavirus sunt fertile pentru autorii români, aceştia regăsindu-şi liniştea pentru finalizarea unor cărţi sau începerea altora.
Despre bucuria muncii în faţa foii de hârtie sau a ecranului computerului, despre clipele dedicate cititului sau altor pasiuni, dar şi despre frustrările generate de imposibilitatea satisfacerii unor hobby-uri au scris şi au fost publicaţi în aceasta carte, pe trei secţiuni, poezie, epigramă şi proză scriitorii:
la Secțiunea POEZIE:
MARIANA POPA; MELANIA RUSU CARAGIOIU; TEONA SCOPOS; ADALBERT GYURIS; SILVIA NEGRU; MIOARA OPRIȘAN; OVIDIU JUCAN; MIRIAM NADIA DĂBĂU; CONSTANTIN IORDAN; ELENA JUCAN; DORIN MOLDOVAN; ALLA TONU; CONSTANTIN IORDAN; RAVECA VLAȘIN;
CAMELIA FLORESCU; TOTH ARPAD; FLORENTINA DANU; DRAGOȘ GELU; MARINELA BELU CAPȘA; AUREL LĂZĂROIU; RODICA FERCANA; ANDREI OVIDIU BACIU; ARȘALUIS SARCHISIAN GURĂU; OLIMPIA SAVA; MARIA GIURGIU; IULIANA CIUBUC
la Secțiunea EPIGRAME:
CORNELIU ZEANA;RODICA CALOTĂ;OVIDIU ȚUȚUIANU
la Secțiunea PROZĂ:
TEONA SCOPOS; NICOLAE DINA; VASILICA MITREA; VASILE BELE;
CARMEN MORARU; IUSTINIAN ZEGRENU; AURORA CRISTEA; CONSTANTIN MĂNESCU; MIREALA PENU; ALINA SORINELA DIDU; GABRIEL TODICĂ; TUDOSIA LAZĂR; NELU DANCI
S-a scris mult până acum și probabil se va scrie și mai mult, în anii următori, despre efectele negative ale pandemiei de coronavirus asupra diferitelor domenii ale societății omenești de la acest aproape sfert de secol XXI. Ramuri întregi ale economiei s-au prăbușit, zeci de milioane de oameni și-au pierdut locurile de muncă, state de pe toate continentele se află în pragul falimentului, libertăți civice au fost suspendate în țări cu o veche tradiție democratică. Impactul economic și social al pandemiei asupra civilizației noastre este deosebit de puternic și provoacă drame în comunitățile noastre.
Asa cum scria Ligya Diaconescu intr-un articol :
” Măsurile însă trebuie respectate, iar noi ca oameni trebuie să trăim, chiar dacă în pătrăţelul nostru momentan. Trebuie să ne punem creativitatea, emoţiile şi ambiţia la treabă – pentru perioada grea care abia a început, iar mintea, munca şi ambiţia ne vor ajuta să ne reinventăm, să reînvăţăm să trăim ! Lectura și scrisul, de asemenea, nu țin, pentru un profesonist, de anotimpuri, umor, evenimente mai mult sau mai puțin prietenoase, ci de vocație și nevoie interioară. ”….” Necunoscutul, indiferent de origine și determinări, este cu atât mai periculos și mai greu de controlat, cu cât apariția lui este mai puțin previzibilă și ținta mai fragilă. Și ce este, oare, mai fragil decât ființa omului? De aceea, mi se pare că principala lecție pe care ne-a propus-o pandemia ( pe care unii și-au însușit-o iar alții continuă s-o ignore) este cea a fragilității ființei umane, a redescoperirii adevărurilor simple și a nevoii de a ne comporta în acord cu propria noastră structură. Redescoperirea acestui adevăr elementar ne poate face nu doar mai prevăzători, ci și mai responsabili, mai atenți la cei din jurul nostru, la frumusețile vizibile ale lumii naturale (vegetale sau animale) și la cele, adeseori invizibile, ale lumii sufletești.Și la înțelegerea faptului că viața nu este doar un șir de ambiții, orgolii sau mize mereu reînnoite, ci și un exercițiu spiritual ce trebuie aplicat și îmbogățit cu consecvență, nu limitându-ți dorințele și aspirațiile firești, ci adaptându-le acelor nevoi care pot menține echilibrul interior și pacea sufletească.Dumnezeu e în noi și credința face minuni! EL mă face să mă simt utilă și să mă bucur că exist. Limitându-ți dorințele, poți rămâne loial propriei vocații, dar te opui tentației de retragere brutală din lume, înțelegând că, de fapt, trebuie să trăiești printre oameni și alături de ei. Așadar, am citit mult, dar mai ales am recitit și...am scris! Am scris și am rugat și pe alții, prieteni, colegi de condei să o facă! ” ….” Suntem în casele noastre. E pandemie, stare de urgență, pe străzi se aud doar sirenele ambulanțelor. Prezența și absența sunt acute. Trecem prin panică, ipohondrie, măsti, mănusi, singurătate, lipsa socializarii, exaltare, elan creativ, frică, activarea complexelor de salvatori, milă, dispreț, superioritate, învinuire și autoînvinuire cu viteza știrilor de pe burtiere. Ne scriem online și ne răspundem aproape instantaneu, pentru că suntem acolo aproape non-stop, dând scroll prin ceea ce părea acum câteva luni scenariu SF. Nu e ficțiune, dar ficțiunea – înțeleasă ca documentare subiectivă a lumii – poate restitui ceva.
44 de autori de origine română , din peste 360 doritori au fost selectați în urma invitației de messenger de a scrie, la cald, despre ce trăim acum. Izolare, distanțare, carantină. ”
Cititorii își vor reminti episoadele trăite, nepoțîi și strănepoții vor afla din scrieri despre întâmplări, starea de urgență, sentimentele trăite în pandemie !
Mulțumim LIGYEI DIACONESCU ȘI PENTRU ACEST MINUNAT PROIECT CARE VA RĂMÂNE ÎN ISTORIA LITERATURII ROMÂNE ȘI A ROMÂNILOR . Mulțumim tuturor scriitorilor care și-au adus aportul la această carte care va rămâne o “MĂRTURIE PESTE TIMP”, cum îi place Ligyei să spună!

Mary Smith, New York, USA