Acuma în această noapte
Eu împlinesc ani, șaizeci și șapte
Eu împlinesc ani, șaizeci și șapte
Poetul și publicistul Ioan DRAGOŞ este născut la 13 septembrie 1955, în Lucăceşti, comuna Mireşu Mare, Maramureş. Este licenţiat al Facultăţii de Drept economic-administrativ, Sibiu (1980), iar mai târziu face un masterat în administraţia publică la Institutul Naţional de Administraţie şi Universitatea „Babeş-Bolyai” (2005). Debutul literar absolut și-l face în revista „Semnal” a Liceului „Gh. Şincai” Baia Mare în anul 1970.
Volume: „Povara uimirii”, 1986; „Scrisori”, 1987;„Cavalerul triunghiului”, 1997; „Acestea sunt amănuntele”, 1998; „Prăpastia dintre timpurile verbului”, 2003; „Ulise în bucătărie”, 2006; „Sezonul de presiune”, 2008; „Foaia de observaţie”, 2010; „Poeme de serviciu”, 2011; „Studiu de oportunitate”, 2012; „Fişa postului”, 2013, „Acte adiţionale la foaia de observaţie”, 2016.
Prezent în antologiile: „Dor de lumină”, 1997; „Un sfert de veac de poezie”, 1998; „Într-o lacrimă trăieşte poetul”, 1998; „Prima verba”, 1999, „Clauza poeziei celei mai favorizate în lirica maramureşeană şi basarabeană”, 2010 etc.
***
de Ioan DRAGOȘ
„înţelegerea aduce uitarea cea de toate zilele
singura mângâiere de care depindem
unde o fi
întreabă omul fără voie
încerci să înţelegi vocea ta de acum
gesturile tale de acum
o furnicături te străbate din creştet
până-n tălpi
bătrânii se trezesc copii
trăim într-o apă-ntoarsă
acum înţelegi de ce nu se poate ascunde
copilul
de lăcomia fructelor dintâi
înfruptă-te
strigă gura fără stăpân
ce dimineaţă caldă e aceasta
aici nicăieri
în această atât de frumoasă
atât de încăpătoare absenţă
în care am pus ordine
şi sunt fericit că mi-a trecut rândul
nici n-ai ajuns acolo şi deja ai învins
îţi şopteşte ovidiu
iar unde ai fost învingător
ai şi pierdut bătălia
de-o viaţă preparăm licori
le bem şi nu ne vindecăm
prin vis vedem cărarea/încăperea
se strecoară afară prin gaura cheii
aplecat peste umărul tău
îngerul păzitor blând te întreabă
oare unde ai fost astăzi”
***
Redăm mai jos câteva aprecieri critice la adresa domniei sale, din partea unor mari personalități ale literaturii:
„… poetul caută expresia pregnantă, versul izbitor, folosind întru acestea imaginaţia (în materia metaforelor şi comparaţiilor) şi speculaţia (în semantica asocierilor lexicale)”. (Laurenţiu Ulici – România literară, nr. 36/1986)
„…multă fantezie la Ioan Dragoş …/ Cochetând cu textualizarea, este în fond un remarcabil imagist într-o sensibilitate preponderent depresivă”. (Petru Poantă – Tribuna, nr. 47/1987)
„… Ioan Dragoş scrie în spirit clasicizant, provoacă metafora largă, protocolară…/… cuvintele îi sunt conduse spre asocieri ingenioase de o sigură acurateţe”. (Valentin Taşcu – Steaua, nr. 2/1988)
„… versurile sunt ale unui nostalgic şi delicat poet, capabil de inefabilă reflecţie lirică” (Nicolae Manolescu – România literară, nr. 6/1988)
„Intenţia poetului de a expune o fişă clinică a realului, în manierea unui delir abstract, se pare că reuşeşte să se impună, cu atât mai mult cu cât detaliile poetice se amestecă aici într-o viziune caleidoscopică demnă de reţinut…/ Metafizic cu precădere, autorul reuşeşte, printr-un minimum de respiraţie, un maximum de expresivitate artistică.” (Cristina Cîrstea – Convorbiri literare, nr. 2 (50)/2000)
„Poetul parcă discută continuu cu un interlocutor, cu sine şi cu lumea, despre viaţă şi moarte, despre morală şi desfrâu, se destăinuie, raţionează, dă soluţii, creează stări sufleteşti folosind adesea cuvinte de duh sau sintagme uşor de urmărit, atunci când descoperi cheie lor de lectură” (Ion M. Mihai – Nord Literar, nr. 5/2004).
Redacția „e-Bibliotheca septentrionalis”
Biblioteca Județeană „Petre Dulfu” Baia Mare- ROMÂNIA
Preluare https://ebibliothecaseptentrionalis.wordpress.com/2022/09/13/ioan-dragos-la-ceas-aniversar/
Rise Project a publicat o analiză interesantă care demască acest sistem militarizat al pensiilor speciale din România: ”Cetățeanul român – unul dintre cei mai săraci și mai furați cetățeni ai Uniunii Europene – îi plătește salariul celui mai bogat magistrat al Uniunii Europene. Apoi, îl pensionează anticipat, cu 10-15 ani înainte de a ieși el însuși la pensie, și îl plătește cu și mai mulți bani decât îl plătea în perioada activă. Aceasta este, în rezumat, relația financiară dintre contribuabilii României și reprezentanții celei de-a treia puteri în stat a României. Și acesta este, pe scurt, mecanismul de funcționare a celebrei pensii speciale din magistratură. O pensie care, în termeni efectivi, este de aproape 30 de ori mai mare decât pensia medie din sistemul public de pensii. Și o pensie în contul căreia, în ultimii 10 ani, cetățenii români au virat o sumă de bani cu care s-ar fi putut construi clădirile a peste 100 de tribunale! RISE Project nu a reușit să găsească nici o altă țară din Uniunea Europeană în care pensia oferită magistraților să presupună mai multe beneficii decât cea care le este oferită judecătorilor și procurorilor din România. Această țară nu poate fi găsită nici într-un raport publicat recent de Comisia Europeană, referitor la pensiile speciale care se plăteau, la nivelul anilor 2017-2018, în statele UE. Raportul respectiv spulberă mitul care se bucură de o foarte mare trecere în România, legat de o presupusă practică uniformă în Europa, în privința instituirii pensiilor speciale în magistratură. Potrivit analizei lui, numărul țărilor comunitare în care magistrații nu primesc pensii speciale este mai mare decât numărul țărilor în care magistrații primesc pensii speciale. Deși legea din care emană beneficiile acestei pensii speciale se află, în momentul de față, în dezbatere publică, în vederea unor modificări promovate de Ministerul Justiție, niciunul dintre principalele elemente care îi asigură exotismul european nu este pus în discuție. Propriu-zis, guvernul PNL, care, la începutul anului, a jucat comedia eliminării pensiei speciale din magistratură, știut fiind faptul că această eliminare era imposibilă, nu face nimic notabil în direcția micșorării beneficiilor ei, deși, pe această linie, nu există niciun fel de jurisprudență potrivnică din partea Curții Constituționale.” De fapt, cred că, în România, niciodată nu se va desființa sistemul privilegiat al pensiilor speciale pentru că este unul dintre pilonii fundamentali de susținere a actualului stat de tip neo-polițienesc, care a protejat inegalitățile și discriminările strigătoare la cer din 1990 încoace și susține rotația cadrelor din actuala clasă politică, cam aceeași. În România pare că funcționează, mai degrabă, un singur partid politic care-și schimbă pionii: expresia politică a regimului pensiilor speciale. Așa că, noi, ceilalți cetățeni simpli, suntem numai buni de muncă până la 67 de ani ca să suținem o ”castă medievală” care trăiește bine mersi în lux de la 48/49 de ani. Sunt prea mari diferențele dintre cetățenii simpli și cei speciali pentru ca să nu crape într-o zi regimul militarizat al pensiilor de lux. În primul rând, se vor termina banii și, în al doilea rând, românii nu vor mai suporta discriminările și diferențele prea mari de vârstă și de pensie ca să nu se revolte într-o bună zi.
Ionuț Țene
Astăzi, unul dintre cei mai destoinici şi fideli dascăli pe care i-a dat Ardealul, colegul şi mentorul meu întru păstrarea cu sfinţenie a limbii române nealterate în aceste vremuri tulburi, profesorul de limba şi literatura română - CORNEL GHEORGHE COSMUŢA din Şomcuta Mare - împlineşte frumoasa vârstă de 67 de ani, drept pentru care îi urez un sincer LA MULŢI ANI FERICIŢI alături de cei dragi Domniei Sale!