La mulţi ani domnule profesor Cornel Gheorghe COSMUŢA!

La mulţi ani fără viruşi prietenului meu drag prof. CORNEL GHEORGHE COSMUŢA din Glodul Sălajului la împlinirea vârstei de 75 ani! Sănătate, bucurii şi fericire alături de minunata ta familie de peste tot: Italia, Canada, Cluj, Şomcuta Mare, Glod, Gâlgău, Cehu Silvaniei!

                                                                        Fam. Gelu şi Ana DRAGOŞ

Profesorul Cornel COSMUŢA despre cartea "Evadat din jungla ebolei" a fratelui său Ioan COSMUŢA

Onorată asistenţă,

         Mă numesc Cornel, sunt mezinul familiei învăţătorului Cosmuţa din Glodul Someşului, căruia Dumnezeu i-a hărăzit cinci prunci: o fată şi patru flăcăi, care, prin dragoste de carte au devenit: Eleonora – educatoare, Sandu şi eu – profesori, Octavian şi Ioan – ingineri. Doi dintre fraţi s-au dus să se amestece cu lutul…

         Tata, Alexandru, a fost un destoinic dascăl, exigent şi înţelegător părinte, lucrător cu roaba şi lopata la Canalul Dunăre – Marea Neagră în 1952, un an de tristă amintire nu numai pentru noi. Mama, Veronica ne-a imprimat, pe marama dragostei întru creştere, Golgota bucuriei, a inteligenţei şi a bunului-simţ.

        Ioan a botezat cinci cărţi spre cinstirea celor ce ne-au zămislit, tot atâtea dovezi ale neuitării şi poate fiecăruia câte un cadou. În scrisuri ne regăsim cu prisosinţă.

        Pe mine m-a aşezat între coperţile cărţii „România mea, Canada mea”, m-a purtat prin Europa, apoi mi-a oferit scut al sufletului său prin toridul nord al „Continentului negru” până spre Sahara, la poalele Munţilor Atlas. Cu întâmplări şi peripeţii africane. Magnific!

        Fiindu-i teamă că Pământul Făgăduinţei îmi va fi fost cunoscut doar din lecţiile de geografie de la Liceul „Andrei Mureşanu” din Dej, m-a suit în Truck-ul său, m-a călătorit din Canada în Mexic şi retur, apoi pe la Casa Albă în State, prin Vancouver, de-a lungul şi de-a latul Americii. Ce minunăţie!

         Iar mai apoi, după evadarea din jungla Ebolei, împreună am descins, deocamdată vremelnic, pe Valea Someşului într-un anume loc sfânt şi drag inimii noastre, în Glodul Sălajului, unde, de fiecare dată ne aşteaptă în pragul casei părinteşti, sora noastră, octogenara Eleonora (Noni). Superb!

       Acum, iată-ne aici împreună la ceas de elevată sărbătoare literară: lansarea celei de-a cincea cărţi: „Evadat din jungla Ebolei” a fratelui meu, Ioan (Niţă). Mulţumesc, cu respect!

P.S. Alocaţiunea profesorului Cornel Cosmuţă rostită la Cluj Napoca, pe 28 mai 2016 în Casa Artelor de pe Bd. Eroilor, patronată de profesorul universitar arhitect Ionel Vitoc.

     Notă. Băimărenii au ocazia să primească gratis cartea, cu autograf,  a scriitorului clujean IOAN COSMUŢA - "EVADAT DIN JUNGLA EBOLEI" pe data de 16 septembrie 2016, ora 13,oo la Biblioteca Judeţeană "Petre Dulfu" Baia Mare, sala de conferinţe. Moderatorul evenimentului şi gazdă primitoare va fi dr. TEODOR ARDELEAN. Prezintă cartea: dr. VIOREL HODIŞ, dr. ŞTEFAN VIŞOVAN, scriitorul IOAN DRAGOŞ şi prof. IOAN DÂRJAN.

        

Aniversare Cornel Gheorghe COSMUŢA

În fiecare an, pe 23 aprilie, creştinii îl sărbătoresc pe Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, purtătorul de biruinţă, unul dintre cei mai veneraţi sfinţi din calendarul ortodox. Gheorghe, Gheorghiţă, George, Geo, Gelu sau Georgeta şi alte nume derivate îşi serbează ziua numelui în această dată.  De 23 aprilie coincide, în acest an, cu o altă sărbătoare importantă: SÂMBĂTA lui LAZĂR sau SÂMBĂTA FLORIILOR ! Pentru mine este o zi specială deoarece unul dintre cei mai buni prieteni, profesorul de limba şi literatura română Cornel Gheorghe COSMUŢA din Glodul Sălajului, trăitor în oraşul Şomcuta Mare împlineşte o frumoasă vârstă! La mulţi, mulţi ani fericiţi !

Profesorul Cornel Gheorghe Cosmuţa a împlinit 70 de ani

Prietenul meu, profesorul de limba română Cornel Gheorghe Cosmuţa a împlinit azi, 23 aprilie, 70 de primăveri. Chiar dacă viaţa nu i-a fost întotdeauna ca acest anotimp al renaşterii, el a renăscut, reînviat de fiecare dată mai puternic şi mai optimist în această ţară aflată într-o tranziţie continuă. Se spune că la 70 de ani devii şi mai înţelept, motiv pentru care i-am luat acest interviu.

        - Ce credeţi despre tot ce se întâmplă în România în ultimul timp,  cu atâtea arestări şi atâta indiferenţă din partea parlamentarilor pentru românii de rând?

        - E o bulversare a vieţii, lumea aşteaptă o revelaţie după 16 noiembrie 2014. Eu am încredere într-o revenire la normal; trebuie să învingem, să depăşim cotidianul.

       - A doua întrebare-i foarte abruptă. Este adevărat că femeile fac istoria României, cel puţin în România  contemporană?

        - Nu. O influenţează negativ, gândindu-mă la ce s-a făcut în unele ministere, sunt pe punctul de a deveni puşcăriabile (unele sunt deja), dar sperăm în capacitatea extraordinară a femeilor, ele au făcut şi istorie. Nu pot fi toate Cleopatra. Oare am greşit?

        - Şi totuşi, vorbind despre femei, şi România este de genul feminin. Cum consideri că este în aprilie 2015, apropo de ce s-a întâmplat în Franţa începutului de an?

        - Noi suntem totuşi o ţară stabilă, liniştită, nu suntem excentrici, acest popor daco-latin este tolerant, cu bună-ştiinţă, capabil să liniştească nervozităţile (nevrozele) vecinilor.

         - Domnule profesor, fiindcă în vară am fost la casa părinţilor dumneavoastră în Glodul Sălajului, mi s-a părut izbitor de asemănătoare casa părintească cu casa învăţătorului Nicolae Labiş din Mălini. Mi-ai povestit că şi tatăl dvs. a fost învăţător, tată a cinci copii: Eleonora, Alexandru, Octavian, Ioan (Niţă) şi... Cornel. Şi tatăl tău a iubit România asemeni ţie şi fraţilor tăi, trecând prin atâtea. Povesteşte-ne dacă poţi!

        - Tatăl meu a fost învăţător de Preparandia Gherla în 1927, sublocotenent dus în spatele frontului spre est. A revenit acasă şi a găsit casa ocupată de Comandamentul german în retragere. I s-a transmis de către un bun prieten ungur: „Du-te Alexandre (Şandor), pleacă urgent pentru că te extermină ungurii”. Într-o noapte a fugit la Sebeş, a fugit dincolo, în România şi a găsit o slujbă de dascăl; hârtiile aprobate de Antonescu, la cererea lui, să fie învăţător în Petreşti, judeţul Alba, fiindcă avea 3 feciori şi o fată şi o soţie rămasă sub unguri, în Glod pe Someş. Familia a ajuns în primăvara lui 1941, cu paşaport, în Petreşti. A fost şi în lagăr pentru convingerile lui politice la instaurarea „ciumei roşii”

         - Vremuri triste pe care mi le-ai povestit cu lux de amănunte. Ce viitor prevezi României, ca un om care cunoşti şi limba latină, italiana, franceza, rusă şi limba neamului nostru?!

         - Cred că milioanele de români care au votat schimbarea în bine a României n-au făcut altceva decât să gândească ca mine şi cred în robusteţea României viitoare printr-un consens pozitiv. Ce se întâmplă astăzi la nivel justiţionar este extraordinar şi bănuiesc că „derbedeii” trebuie să depună înapoi de unde au furat, să completeze golurile materiale şi morale. Apoi mai cred într-o Europă unită în care România să nu mai fie „cobaiul de serviciu” al ţărilor membre U.E.

      - La sfărşitul acestui mini-interviu, permiteţi-mi să vă urez multă sănătate, să aveţi parte de pensie cât mai mulţi ani de acum încolo, să fiţi fericit alături de familie, de prieteni, de cei care vă apreciază munca depusă peste patru decenii la Şcoala din Buciumi, Şomcuta Mare şi  succese cu corul în care cântaţi de aproape treizeci de ani „Glasul Chioarului”. La mulţi, mulţi ani!

                                                                                        Gelu Dragoş

Şomcuta Mare şi Buciumi, repere temporale ale Ţării Chioarului

 Motto: „ Lumea este o Scrisoare a lui Dumnezeu către oameni”

                                                                          ( Platon )

               Pentru mine, unul dintre cei mai minunaţi ani pe care i-am avut în învăţământul maramureşean  în cei 15 de când lucrez în acest domeniu al sufletelor tinere este anul 2000, când am fost repartizat în calitate de profesor de muzică necalificat la Grupul Şcolar „Ioan Buteanu” din Şomcuta Mare şi Şcoala cu clasele I-VIII Buciumi.   

            La liceu am întâlnit dascăli eminenţi, numai dacă mă gândesc la profesorii Simion Ciurte, regretatul Ioan Indre, Alexandru Gherman, regretata Paulina Albu, Vasile Albu despre care am auzit cu tristeţe că are probleme de sănătate, Aura Bozga, Ionel Coteţ, Doina Munteanu sau mereu energica Viorica Talpoş.

     Cel mai mult însă aşteptam ziua de vineri când aveam ore de educaţie muzicală la Buciumi. Era acolo un colectiv de cadre didactice nemaipomenite cum numai la Şcoala „Teodor Mihali” din Boiu Mare am mai întâlnit! De dragul acelor vremuri am să-i amintesc cu drag şi cu o lacrimă la colţul ochilor pe regretaţii Iulian Naghi, Mariana Indre, Valer Micle. Prieteni pe viaţă  mi-au rămas profesorul de limba română, franceză, latină şi rusă Cornel Gheorghe Cosmuţa dar şi dl. profesor Ioan Văscan, profesoara Valerica Naghi,  învăţătorii Aurelia şi Gheorghe Mărieş, educatoarea Mărioara Mărieş.

      Ne vizita des şi se interesa de mersul actului educaţional domnul Teodor Hăgan. Un om cât un munte, citit, cumsecade şi cu o inimă de copil în dânsul. Întotdeauna când venea pe la şcoală parcă şi pomii îşi arătau mai fălos coroanele încărcate de fructe!

      Atmosfera în pauze la Şcoala Buciumi era unică datorită domnului profesor Cornel Cosmuţa care s-a dovedit a fi un catalizator pentru cei mai vechi şi noii sosiţi în şcoală. Acesta ne punea muzică simfonică sau ne povestea din peregrinările Domniei sale prin întreaga Europa şi Canada în stil propriu, inconfundabil. Cultiva prietenia în orice situaţie sau moment. Ne dădea adevărate lecţii de viaţă şi mod de comportament, atât la clasă cât şi în afara orelor.

   Îmi amintesc ce frumos mai fluiera, în surdină, domnul profesor Nelu Văscan la orele de educaţie tehnologică când ieşea cu elevii afară la plivit grădina de flori a şcolii.

   Toţi dascălii de aici erau titulari, cu studii serioase absolvite până la evenimentele din decembrie 1989 când se făcea şcoală cu adevărat, motiv pentru care şi elevii buciumeni îi iubeau nespus de mult şi îi respectau asemenea Domnului Trandafir pe aceştia! Iar dascălii pe elevi! Îmi reamintesc cum făceau meditaţii cu elevii de clasa a VIII-a profesorii de limba română şi matematică Cornel Cosmuţa şi Iulian Naghi fără vreo recompensă pecuniară. Doar de dragul elevilor şi a părinţilor lor, mulţi dintre ei foşti elevi ai dânşilor.

     Localitatea Buciumi şi buciumenii m-au surprins plăcut încă de la primul contact: oameni inteligenţi, sobri, harnici, mândri de zona lor dar şi de şcoală. Au fost printre primii din zona Şomcuta Mare care şi-au dat seama că „fără carte, nu ai parte” motiv pentru care nu a fost o surpriză pentru mine să aflu că fosta elevă din clasa a VIII a, Raluca Indre este profesoară de limba română şi publică articole interesante în revista „Vatra Chioreană” alături de nume cunoscute ale Ardealului literar, sau că un alt fost elev al şcolii este profesor universitar la Iaşi.

     Tot la Buciumi am cunoscut-o pe doamna Zina Alb, cea care ne-a arătat câtă muncă este până la a pune chioreanul clopul pe cap !

    Nu ar fi frumos să nu amintesc de cele două formaţii corale pe care le-am auzit la Întâlnirile „Astrei” din Şomcuta Mare, preşedinte prof. Vasile Albu, coruri care au dus faima Ţării Chioarului până departe! Este vorba de „Glasul Chioarului” din Şomcuta Mare, dirijor maestrul Iustin Cornel Podăreanu şi „Buciumenii Chioarului”, dirijat de profesoara Gabriela Ioan. Dacă cineva spune „Şomcuta Mare” se gândeşte la trei lucruri: Târgul din fiecare luni, liceul şi inima şomcutenilor „Glasul Chioarului”- un glas atât de cristalin, de duios sau puternic, după partitura pe care o interpretează. Spunea într-un context prietenul Vasile Morar că „localităţile care nu au conştiinţe vii, răscolitoare, arzătoare, musai să le inventeze”.La Şomcuta Mare şi Buciumi nu este cazul, numai dacă mă refer la Vasile Albu, Alexandru Gherman, Cornel Cosmuţa sau Teodor Hăgan! Problema e în sânul comunităţii, aceea de a-i urma şi ajuta în proiectele Domniilor lor pentru reîntoarcerea la tradiţia bimilenară, care este esenţa reînvierii spirituale a poporului român! Iar Ţara Chioarului face parte din Maramureş şi Maramureşul e cel mai de preţ „brand” al României de azi!

                                                                                       prof. Gelu DRAGOŞ

Anunţ deces

      S-a dus să se aşeze lângă soţul ei, prof. Alexandru Cosmuţa, doamna prof. Cornelia Cosmuţa (născută Vlad), cu speranţa de a mai rămâne pe acest pământ până în ultima clipă. O deplânge fiica Luminiţa din Cluj Napoca şi cumnatul Cornel Gheorghe din Şomcuta Mare.

          Aşezarea pentru veci va avea loc vineri 4 ianuarie 2013 în Glod, jud. Sălaj.

          Dumnezeu să-i vegheze!

LA MULŢI ANI, CORNEL GHEORGHE COSMUŢA!

Astăzi, unul dintre cei mai destoinici şi fideli dascăli pe care i-a dat Ardealul, colegul şi mentorul meu întru păstrarea cu sfinţenie a limbii române nealterate în aceste vremuri tulburi, profesorul de limba şi literatura română - CORNEL GHEORGHE COSMUŢA din Şomcuta Mare - împlineşte frumoasa vârstă de 67 de ani, drept pentru care îi urez un sincer LA MULŢI ANI FERICIŢI alături de cei dragi Domniei Sale!

                                                 Gelu DRAGOŞ