Lui Eminescu

Când doina și-a scrâșnit sărutul

Pe buza pietrelor de râu,

Din albia de dor, trecutul

Se leagă de prezent c-un brâu;

În proslăviri de carte sfântă,

A unui vechi și nou poet,

Luceafăr blând ce ne încântă

Cu Luna Plină în duet.

La mal de lacuri, floarea-albastră,

Iubita dulce din cuvânt

Se-nalță-n suflet zveltă, castă,

Din bietul, întrupat pământ.

-Iubită lină și senină,

În codri verzi ne legănăm,

Cu buze- fragedă lumină

Ne sărutăm, ne sărutăm!

Poet de geniu și de lume,

Săracul, prea bogat, sărman,

În viața asta, doar un nume,

În nemurire, un titan.

Un Eminescu, numai Unul

Ne fu să fie ăstu-i grai

Și ni-l socot bătrân gorunul,

Cu seva lui hrănind un plai.

Și ce-ți dorești mai mult să ai?!

Autor: Ionuț PANDE

LUI EMINESCU

 

Noi răsuflam adesea şi nici nu luam în seamă

că fiece răsuflet îţi e dator c-o vamă,
şi ţi-e dator cu visul, urcuşul unei trepte
sfărâmitoare-a crudei orânduieli nedrepte.
Noi vieţuim sub cerul ca niciodată-albastru,
datori cu o legendă legată de un astru.
Alt foşnet are codrul de-argint şi de aramă.
În fiecare toamnă, suntem datori c-o vamă.
De-nmlădiem vorbirea, prin tine azi femeie,
orice sărut de flăcări dă vamă o scânteie.

                               Veronica Porumbacu

Traian Demetrescu - Lui Eminescu

 

„Și nu mai ești... O groapă sub rânjetele-i crunte

Cuprinse necuprinsul din geniala-ți frunte!

Și după cum în viață a fost eternul dor:

Tu dormi, tu dormi acuma sub teiul plângător!

 

Iar vântul când va bate, în gârbovita iarnă,

Puzderii de zăpadă deasupra-ți o s-aștearnă;

Și vara o să-ți cânte cu freamătul său trist,

Cum l-ai cântat tu, dulce al poeziei Christ!”

LUI EMINESCU

      

Mirific astru viu lucește

Ivit  pe cerul plin de  stele,

Hlamida mândră strălucește

Alunecând ușor spre ele.

Iluminează și pământul,

Eterne stihuri se-înfiripă.

Miresme-n adiere, vântul

I-aduce șoapte-în orice clipă.

Naintea stelelor, cu harul,

E bardul ce-a știut să scrie

Scrisori ce-au depășit hotarul.

Condeiul său și azi îmbie:

,,Unde ești tu, copilărie?,,

                    Gențiana Groza