Să vă fie rușine, mă, (ne)români ce sunteți!

Nici Nicușor Dan și nici Ilie Bolojan nu îl văd cu ochi buni pe Avram Iancu… Primii oameni în stat nu au fost (nici) duminică la Țebea. Înțeleg că Nicușor Dan a chefuit la ospățul lui Nazare și o fi fost ostenit, iar Bolojan probabil trudea din greu, chiar și duminica, la „înzdrăvenirea” țării.

Ce or avea cu Avram Iancu, numai ei știu…

Așa cum au făcut, de altfel, majoritatea înaintașilor lor: o clasă de politruci abjecți care, din câte se vede, nu dau doi bani pe memoria uneia dintre cele mai mari figuri din istoria României.

Spre deosebire de ei, Biserica a fost acolo unde îi este locul. Episcopia Devei și Hunedoarei a onorat, așa cum o face de fiecare dată, memoria marelui erou. Sfânta Liturghie și slujba parastasului pentru Crăișorul Munților au fost săvârșite de către Preasfințitul Părinte Nestor, Episcopul Devei și Hunedoarei.

Pe linie laică și administrativă, au fost prezenți la Țebea Mircea Abrudean, președintele Senatului României, Natalia Intotero, vicepreședinta Camerei Deputaților, parlamentari și europarlamentari, alături de Széll Lőrincz, prefectul județului Hunedoara, Laurențiu Nistor, președintele Consiliului Județean Hunedoara, precum și primari, consilieri județeni și locali sau lideri de partide.

Mai-marii din cele două palate au avut însă treburi mult mai importante de făcut. Este o rușine, o mare rușine ceea ce se întâmplă de ani buni - și nu doar la Țebea, ci peste tot: și la Alba, și la Oarba, și la Iernut…

Aceste resturi de români nu mai vor să știe nici de Iancu, nici de Horea, nici de Brâncoveanu, nici de Teodoroiu. De frică, nu cumva chipurile marilor noștri eroi să deranjeze orânduirea străină aceștia se întorc cu spatele la istorie.

Noi ca popor nu mai suntem în stare să reacționăm, însă din mormânt martirii îi văd, și nu îi vor ierta. În veci!

Să vă fie rușine, mă (ne)români ce sunteți!

(Ionuț Drăgotesc)

Să vă fie rușine, domnule Klaus Iohannis!

Președintelui României, profesor de meserie, i-a fost la fel de lene să transmită un mesaj coerent astăzi, 5 octombrie, de Ziua Mondială a Educației/Ziua Internaţională a Profesorului, cum îi este să reprezinte țara noastră! Câteva propoziții aruncate pe grabă, fără conținut, fără vreo urmă de speranță pentru cei care poartă pe umeri responsabilitatea de a ghida generațiile viitoare! Desigur, nu ne mai miră: nu a generat nimic concret pentru colegii săi de breaslă în cele două mandate în fruntea țării!

În timp ce președintele se plimbă prin lume pe banii românilor sau participă la turnee de golf, profesorii își ocupă timpul liber cu muncă în plus, mult stres, pentru a reuși să se descurce financiar! Mulți sunt nevoiți să își suplimenteze veniturile prin alte activități, cum sunt meditațiile. Desigur, nu la nivelul atins de campionul meditațiilor și al călătoriilor - Klaus Iohannis, care nu a primit degeaba porecla "Șase Case".

Unul dintre motivele care au stat la baza deciziei mele de a candida la Camera Deputaților în urmă cu patru ani sunt profesorii dragi care m-au modelat în parcursul meu educațional. Ne-au fost mamă și tată adesea, făcând acel efort în plus pentru a se asigura că vom ieși de pe băncile unităților de învățământ pregătiți pentru viață, pentru a contribui la mai binele României! Am înțeles încă de când eram un tânăr licean, cu visuri și idealuri, că acești oameni, majoritatea modești, care practică această meserie din chemare, cu mult sacrificiu și dedicare, se confruntă cu foarte multe neajunsuri.

Vreau să fiu și astăzi vocea lor, așa cum sunt în Parlamentul României! Alături de colegii mei din USR, lupt pentru a le oferi mai mult, măcar decență! Profesorii din țară se confruntă de prea mult timp cu aceleași probleme care rămân moștenire de la o guvernare la alta și care, din nefericire, afectează calitatea educației, dar îi influențează negativ și pe tinerii care ar dori să urmeze această profesie și renunță!

Vrem performanță și implicare din partea lor, dar îi recompensăm cu salarii prea mici și stimulente financiare insuficiente. Sigur, salariile le-au crescut în ultimii ani, prea puțin și se situează tot sub nivelul celor din alte sectoare. Cu mici excepții fericite, condițiile de muncă sunt dificile în multe unități a căror infrastructură lasă de dorit. Multe școli funcționează în clădiri vechi, fără să ofere acel mediu sigur și modern de care au nevoie dascălii și elevii.

Profesorii sunt împovărați și cu sarcini administrative și, la fel ca toți românii, sunt sclavii birocrației. Depolitizarea funcțiilor din sistemul de educație trebuie să devină prioritară pentru guvernanți! Numirile în funcții de conducere ale unităților de învățământ favorizează nepotismul - meteahna favorită a social-democraților și a liberalilor. Asta generează multe probleme conexe, susține climatul de nesiguranță și îi demotivează pe mulți tineri care și-ar dori să urmeze o astfel de carieră.

Privesc cu îngrijorare spre viitorul Educației, văzând trendul de îmbătrânire al personalului didactic. Mulți profesori rămân la catedră și după pensionare pentru că nu sunt suficiente cadre didactice tinere care să preia ștafeta. Acestea nu sunt probleme pentru cel mai mare turist al României, nici pentru partidul său de peneliști înhăitați cu PSD! Dacă nu le iese de o casă, dar măcar de un ciubuc consistent, nu se sinchisesc să facă ceea ce românii au nevoie! Să nu uitați să îi taxați la vot!

CRISTIAN BRIAN, deputat USR