Cele mai frumoase scrisori pentru Moș Crăciun, trimise prin Poșta Română

 

PROIECTUL ”CUTIA POȘTALĂ A LUI MOȘ CRĂCIUN”, DERULAT DE POȘTA ROMÂNĂ ÎN PARTENERIAT CU MOȘ CRĂCIUN ȘI HARNICII LUI SPIRIDUȘI, A AJUNS LA FINAL. MII DE SCRISORI ALE COPIILOR DIN TOATĂ ȚARA AU UMPLUT CUTIILE POȘTALE SPECIALE CU NENUMĂRATE GÂNDURI, DORINȚE ȘI URĂRI PENTRU MOȘUL.

Unele scrisori au adus zâmbete pe fețele spiridușilor, altele câte o lacrimă. Unii copii și-au descris în detaliu jucăriile pe care și le doresc, alții l-au îndemnat pe Moșul să le aducă ce dorește el. Au fost și copii care au cerut soluții pentru problemele omenirii, de pildă încălzirea globală. Alții au cerut mâncare, haine și încălțăminte să poată merge la școală.

Iată câteva fragmente din cele mai interesante scrisori:

„Dragă Moș Crăciun, toți copiii te iubesc, dar în acest an sub bradul de acasă vei vedea iubirea mea pentru tine. Te voi lăsa liber să îmi dai tot ce vrei tu„.

”Vreau o păpușă cu capul drept”.

”Aduci cadouri doar la copiii cuminți? Dacă da, cei obraznici ce primesc?„

„Tu ce faci în timpul tău liber?„

„Crezi că reclamele de la Coca-Cola te fac prea gras?„

„Tu ești și Moș Nicolae? Dacă da, pe 6 decembrie îți pui costum roșu, verde sau albastru?”

”Eu sunt operată la cap de două ori și mi-aș mai dori sănătate multă mie și tuturor copiilor bolnavi din spitale”.

”Dragă Moș Crăciun(…) dacă se poate, anul acesta să vină și la mine. La mine nu prea a venit în fiecare an”.

”Salut, Moș Crăciun! Sper că am fost un copil cuminte anul ăsta. Să ai grijă, pe drumul tău spre copiii din toată lumea. Vreau să îți placă prăjiturile pe care le fac cu mama anul acesta și laptele cald, dar și morcovii pentru reni”.

”Îmi doresc ca familia mea să fie fericită, sănătoasă și unită.(…) Îmi doresc ca și tu să faci față tuturor cadourilor solicitate de copiii din întreaga lume! Tu ce mai faci? Cum te mai simți? Vreau să îți mulțumesc pentru toate cadourile pe care mi le-ai trimis an de an”.

”Anul acesta știu că nu am fost foarte cuminte, dar promit că o să fiu mai cuminte. (…) Cel mai mult îmi doresc să nu mai am rușine de oameni și să nu îmi mai fie frică de mami și să iau note bune la școală și mami să nu mai fie întruna supărată”.

”Mi-a plăcut foarte mult la tine acasă pentru că era multă zăpadă și m-am întâlnit cu tine și cu Doamna Crăciun. Mai am niște întrebări pe care nu am avut timp să ți le pun: tu te joci cu zăpada? Mie îmi place să construiesc oameni de zăpadă și igluuri”.

”Anul acesta nu-mi doresc foarte multe de la tine. De exemplu, să nu se mai certe părinții mei, să am o familie bună, fără certuri mereu și toată lumea să fie sănătoși și bucuroși mereu. Și mai am o dorință la tine, Moșule: adu-le și la copiii care nu au nimic câte o jucărie, să fie și ei fericiți de Crăciun”.

”Dragă Moș Crăciun, am fost obrăznicuță, dar o să fiu mai cuminte dacă ar exista o rețetă să fiu cuminte, aș găti-o direct”.

”Anul acesta nu am fost prea cuminte, nu am avut cele mai bune note la școală și nu am fost un copil care să stea la locul lui. Dar, dacă ai putea, anul acesta, nu aș vrea să vii la mine, deoarece am tot ce îmi trebuie, am o familie, am ce mânca, am tot ce îmi doresc. Însă, dacă ai putea as vrea să mergi la cei care nu o duc așa bine ca mine, la cei care nu au nimic și să îi ajuți pe ei”.

”Un avion care zboară cu telecomandă, cu gloanțe de jucărie sau dacă nu, fără, jocul care are un turn care se dărâmă și trebuie să iei piesă cu piesă. Ca să nu se dărâme, trebuie să iei o piesă, dar o piesă care să nu dărâme turnul, o tabletă care desenezi pe ea, o foaaie neagră care dacă o scrijelești ies pisicile războinice”.

”Eu, tati, mami, buni și Paco vom fi sănătoși?”

”De ce uneori am gânduri rele?”

”De ce oamenii poluează?”

”Cum putem opri încălzirea globală?„

Nici ”oamenii mari” nu au lipsit dintre cei care i-au trimis Moșului gândurile și dorințele lor:

”Anul acesta îmi doresc o căciulă și un pulovăr. În rest, tot ceea ce îmi doresc, am deja. Pe fetița mea și pe minunata mea soție, pe care îmi doresc să le știu sănătoase și voinice, ca până acum”.

 

Sursa: NapocaNews

Despre facerea de bine sau despre cum era să-mi fiu epigon

Pe poeta Florica Alina am cunoscut-o acum un an și-un pic la Sinaia, era cu puștoaica ei și cu soțul, eu cu Nicolae Valareanu Sârbu și Adela Conciu, înainte de Maratonul de poezie organizat de Florin Dochia la Câmpina.

Atunci s-a arătata încântată de STILUL scrisorilor mele, mi-a arătat câteva creații ale ei - în absolut aceeași notă, în același stil realizate - și m-a rugat să accept să edităm împreună un volum.

Am acceptat acest lucru, DAR NUMAI pentru volum, adică ea să publice așa ceva numai între coperți, nu să se manifeste zgomotos în spațiul public, astfel inducând senzația că ei îi aparține stilul.

Așa s-a născut volumul „Scrisori de dragoste eternă”.

Pentru că era vorba de MINE, nu de EA, Florin Dochia ne-a făcut coperta și referințele critice, Mioara Bahna a semnat prefața, postfața și susținerea critică fiind asigurată de Nicolae Dina, Daniel Luca, Daniel Marian, Cristian Gabriel Moraru și Horia Picu, toată lumea trecând cu vederea faptul că 50% din substanța „poemelor” ei era, de fapt, copie la indigo după textele mele.

Au făcut asta pentru a saluta IDEEA unui astfel de dialog epistolar, dar și pentru a ajuta, ca și mine - pentru că și ei au fost ajutați necondiționat cândva - pe cineva aflat la începutul unei cariere literare.

Cartea s-a bucurat de un real succes, critica de specialitate salutând demersul.

A urmat volumul „Scrisoare și destin”, coperta e făcută de același talentat Florin Dochia, referințe critice Nicolae Silade, postfața Marian Ilea.

Alt succes de piață și la critică, unul urmat imediat de un nou volum, la începutul acestui an, „Scrisori de dragoste nemărginită”, coperta același neobosit și inspirat Florin Dochia, el semnează și referințele critice.

Până aici NIMIC deosebit, nimic aparte!

Numai că, deși noi convenisem ca să publice asemenea texte NUMAI lână mine, în volum, în ultima vreme Florica Alina - care ACUM m-a șters de la prieteni de pe Facebook (?!) - a început să publice peste tot texte identice scrisorilor mele, în câteva locuri revendicându-și stilul.

Au fost mulți scriitorii care mi-au semnalat acest fapt.

Când am încercat să port o discuție civilizată cu ea, dincolo de faptul că m-a blocat pe această rețea de socializare...

CELUI/CELEI/CELOR care au crezut-o le spun un singur lucru: am publicat poezii scrise astfel încă de prin anii 1995 - când Alina Florica se juca încă în țărână! - mărturie fiind revistele importante ale vremii.

Primul volum de SCRISORI a fost „Scrisori deschise trupului TĂU”, volum publicat la Editura Universității de Nord, Baia Mare, 2000.

A urmat volumul - le enumăr numai pe cele cu un astfel de stil - „Scrisori de dragoste neexpediată”, Editura Grinta, Cluj - Napoca, 2016.

Apoi a fost volumul „Scrisori despre demoni și sfinți”, Editura Ethnologica, Baia Mare, 2016.

Apoi volumul bilingv, româno - englez, „Scrisori de dragoste expediată”, traducere impecabilă făcută de poeta Patricia Lidia Popescu Cevei, cadru universitar în Timișoara, volum distins cu mai multe premii în țară și străinătate, volum apărut la Editura ECREATOR în 2017.

Ultimul volum de scrisori semnat singur, adică înainte de a accepta să semnez cu această femeie, convins fiind de faptul că ajut și eu pe cineva, a fost „Scrisori de dragoste pierdută”, Editura Ecreator, 2018.

Deci, iată cum, mânat fiind de o intenție bună era să ajung propriul EPIGON.

S-a înțeles?

                                                           Ioan Romeo Roșiianu

Preluare https://www.necenzuratmm.ro/editorial/54376-despre-facerea-de-bine-sau-despre-cum-era-sa-mi-fiu-epigon.html

Scrisoriile poetului Ioan Romeo Roşiianu

Lumea are nevoie de scrisori . De scrisori de dragoste, de scrisori pline de tandrețe și grație. Oamenii au nevoie de scrisori. Au nevoie să-și trimită unul altuia scrisori. Să simtă mireasma hîrtiei și a plicului, a cernelii și a scrisului. Din departele uitării în aproapele găsirii. Scrisori  ‘miresmate de puterea cuvîntului poetic mirosind a lavandă și iubire, ”a prietenie cu Dumnezeu” și a ”turla bisericii împungînd norii”.Ioan Romeo Roșiianu ni le trimite pline de prospețime și vitalitate din Nord de Baia Mare către fiecare în parte și toți întreolaltă.

Fiecare scrisoare respiră o stare. Fiecare scrisoare este o treaptă. Fiecare scrisoare este o confesiune. Fiecare scrisoare devine o rugăciune. Ai senzația cînd citești că ai deschis o scrisoare de la un vechi prieten și urci cu el treptele bucuriei lecturii. E ca un sipet în care tot căutînd găsești aromele tari ale poeziei, mărturisirile fruste, inocența poetului, nevinovăția copilului de altădat’, chipul iubitei, chipul mamei.

Lumina, fotografiile alb-negru, tăcerile și respirările, ”testosteronul cuvintelor”, sînt puse în ecuație cu ”fericirea care are gravat chipul tău”, sau cu o altă scrisoare despre ”prietenul meu Traian T. Coșovei” sau cu ”feminitatea care despică apele-n piscină” și din care rezultă o ”chimie”, un ”feeling” specific, tipic poeticității lui Ioan Romeo Roșiianu. O poeticitate ancorată în real, în trăirea cotidiană, dar mai ales în trăirea poetică.”Scrisoare despre un surîs și-o pasăre în zbor” îmi amintește de exemplu de un film al lui Kusturiça în care derizoriul devine fundal al sacrului, suport al viziunii mistice, tratat însă în cheie comică pentru a nu risca să devină didacticist sau scorțos- academic: ”pasărea mirosea ca tine puful ei avea moliciunea pielii tale”.

Revolta poetului se produce într-o lume sufocată de mercantil, într-o lume bolnavă și îmbolnăvită de superficial și obediență, de lichelism și falsitate: ”Iisus a fost răstignit pe cruce desculț și fără pantofi de lux/...vorbea de suflet, Iubito, de ceva ce inima ta nu știe să vadă./... pentru ca noi să numărăm norii rătăciți pe cer și-n simțiri să împlinim trăirea./”

            Un alt registru preferat al poeziei lui Ioan Romeo Roșiianu este timpul. Timpul ca dat filosofic, timpul ca trăire și menire, timpul cu cele trei dimensiuni ale sale,prezent, trecut și viitor care capătă dinamism  și simfonic în preajma sintagmei de natură vasiliană ”prezentul prezentului, trecutul trecutului și prezentul viitorului ” sau ca definiție de tip Stăniloae: ”distanța dintre chemarea lui Dumnezeu și răspunsul omului la această chemare se numește timp”: ”Mai știi cînd ți-am zis să nu plîngi după trecut pentru că el a plecat și să plîngi după viitorul ce încă n-a venit?!”

Este scris acest volum cu înfrigurare și disperare, cu revoltă și răvășitoare emoție. Ca un celebru dans al lumii hispanice: flamenco. Ca un poem despre lumină și flori , despre ploaie și rouă , despre surîs , Bunul Dumnezeu și inimă curată: ”(Mai știi cînd ți-am zis că-n Biblie scrie de femei, pasiune și dragoste și că nimic nu e vulgar?!)”

            Scrisorile Poetului sînt iată trimise din departele aducerii-aminte în aproapele găsirii. Și sînt atît de ale fiecăruia în parte și ale tuturor întreolaltă.Scrise parcă dintr-o răsuflare, autorul mergînd pe muchie de cuțit și cîștigînd în final.Cititorul are în aceste poeme scrise la “patru mîini” un adevărat regal de artă poetică dar mai ales,  un autentic recital de trăire poetică, fenomen atît de rar în poezia românească de azi.

           

                                                                  DORIN PLOSCARU

                                                                                      11 dec. 2014,

                                                                                  Piatra Neamț, Vaduri