luni, 17 iunie 2019

Despre facerea de bine sau despre cum era să-mi fiu epigon

Pe poeta Florica Alina am cunoscut-o acum un an și-un pic la Sinaia, era cu puștoaica ei și cu soțul, eu cu Nicolae Valareanu Sârbu și Adela Conciu, înainte de Maratonul de poezie organizat de Florin Dochia la Câmpina.
Atunci s-a arătata încântată de STILUL scrisorilor mele, mi-a arătat câteva creații ale ei - în absolut aceeași notă, în același stil realizate - și m-a rugat să accept să edităm împreună un volum.
Am acceptat acest lucru, DAR NUMAI pentru volum, adică ea să publice așa ceva numai între coperți, nu să se manifeste zgomotos în spațiul public, astfel inducând senzația că ei îi aparține stilul.
Așa s-a născut volumul „Scrisori de dragoste eternă”.
Pentru că era vorba de MINE, nu de EA, Florin Dochia ne-a făcut coperta și referințele critice, Mioara Bahna a semnat prefața, postfața și susținerea critică fiind asigurată de Nicolae Dina, Daniel Luca, Daniel Marian, Cristian Gabriel Moraru și Horia Picu, toată lumea trecând cu vederea faptul că 50% din substanța „poemelor” ei era, de fapt, copie la indigo după textele mele.
Au făcut asta pentru a saluta IDEEA unui astfel de dialog epistolar, dar și pentru a ajuta, ca și mine - pentru că și ei au fost ajutați necondiționat cândva - pe cineva aflat la începutul unei cariere literare.
Cartea s-a bucurat de un real succes, critica de specialitate salutând demersul.
A urmat volumul „Scrisoare și destin”, coperta e făcută de același talentat Florin Dochia, referințe critice Nicolae Silade, postfața Marian Ilea.
Alt succes de piață și la critică, unul urmat imediat de un nou volum, la începutul acestui an, „Scrisori de dragoste nemărginită”, coperta același neobosit și inspirat Florin Dochia, el semnează și referințele critice.
Până aici NIMIC deosebit, nimic aparte!
Numai că, deși noi convenisem ca să publice asemenea texte NUMAI lână mine, în volum, în ultima vreme Florica Alina - care ACUM m-a șters de la prieteni de pe Facebook (?!) - a început să publice peste tot texte identice scrisorilor mele, în câteva locuri revendicându-și stilul.
Au fost mulți scriitorii care mi-au semnalat acest fapt.
Când am încercat să port o discuție civilizată cu ea, dincolo de faptul că m-a blocat pe această rețea de socializare...
CELUI/CELEI/CELOR care au crezut-o le spun un singur lucru: am publicat poezii scrise astfel încă de prin anii 1995 - când Alina Florica se juca încă în țărână! - mărturie fiind revistele importante ale vremii.
Primul volum de SCRISORI a fost „Scrisori deschise trupului TĂU”, volum publicat la Editura Universității de Nord, Baia Mare, 2000.
A urmat volumul - le enumăr numai pe cele cu un astfel de stil - „Scrisori de dragoste neexpediată”, Editura Grinta, Cluj - Napoca, 2016.
Apoi a fost volumul „Scrisori despre demoni și sfinți”, Editura Ethnologica, Baia Mare, 2016.
Apoi volumul bilingv, româno - englez, „Scrisori de dragoste expediată”, traducere impecabilă făcută de poeta Patricia Lidia Popescu Cevei, cadru universitar în Timișoara, volum distins cu mai multe premii în țară și străinătate, volum apărut la Editura ECREATOR în 2017.
Ultimul volum de scrisori semnat singur, adică înainte de a accepta să semnez cu această femeie, convins fiind de faptul că ajut și eu pe cineva, a fost „Scrisori de dragoste pierdută”, Editura Ecreator, 2018.
Deci, iată cum, mânat fiind de o intenție bună era să ajung propriul EPIGON.
S-a înțeles?

                                                           Ioan Romeo Roșiianu





Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu