Se afișează postările cu eticheta baden. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta baden. Afișați toate postările

miercuri, 10 decembrie 2014

POESIS – Ion GEORGESCU MUSCEL


 Tendință
Frunza fragului prin iarbă ! -
tot sărăcia mea de-acasă
mi-e mai dragă !
lipsesc uluci din gard,
lipsesc și dinți din gură;
cărarea-i năpădită de spini și mărăcini...
acolo, dup-o salcie pripită,
stă copilăria mea pitită...
bate un vânt în bătaie de joc
și mână amarnic pe uliți gunoaie -
unde mai e casa văruită-n alb,
țață Mario, și nene Culaie?!
pe-o pagină de amintire este vânt,
pe-o alta e senin tivit cu nori -
erau atâtea sâmbete cu hori !
iar de-ar mai fi belșugul ce era la noi -
cu oamenii de-acum, cum am răzbi ?!
când am cosi atâtea câmpuri ?
și cum am tunde-atâtea oi ?
mă spintecă o jale când privesc
fostele gări cochete, cantoanele-n ruină...
pe zeci de kilometri s-a lăsat rugină...
într-un depou locomotiva urinează sânge...
antene DIGI varsă palavrele nătânge...
câinele flămând de la intrare mușcă,
în poșeta doamnei miroase-a praf de pușcă...
oricum ar fi, eu tot spre casă scapăr -
să mă inunde o poiană cu flori
și să nu am putere să mă apăr.


            Baden / Decembrie / 2014

luni, 24 februarie 2014

Poesis - Ion Georgescu Muscel

Semnele senectuții

vlăguită alăută
pian dezacordat
bietul trup împovărat de vârstă…
mai sunt atâtea uși deschise
tic-tacul aripii adolescente
mai bate rătăcit prin vise –
să vezi cum e să fii bătrân:
cum dintr-o vale cu pârâu
ai tot urca un deal cu soare
sau cu furtună uneori…
genunchi slăbănogiți așteaptă
să se termine coborâșul
închipuirea mi-e flămândă
tot de-o gârlă cu apă curgândă
sper ca cineva să mă cheme
într-o grădină cu poeme
să nu mai știu ce-nseamnă pustiul
să-ncurc devremea cu târziul
la nimeni cu nimic să nu mai dau socoată
las altora să știe, las altora să poată
în fața misterului de nepătruns
sunt o-ntrebare fără răspuns


                 Baden / Decembrie 2013

marți, 29 octombrie 2013

"Evocare" - pictură propusă de pictorul Ion GEORGESCU MUSCEL

Mulţumim pictorului Ion Georgescu Muscel pentru cea mai recentă pictură realizată în Baden -Canada pe care ne-a trimis-o şi nouă. Pe pânza proaspătă o putem vedea pe regretata lui soţie, Ancuţa Georgescu, o educatoare şi om deosebit care şi-a trăit ultimele clipe ale vieţii aproape de Someş, în Lucăceşti, comuna Mireşu Mare. 

vineri, 26 iulie 2013

POESIS – ION GEORGESCU MUŞCEL

Cenaclu

du-mă și pe mine de vrei
în sublima oaste de corifei
și iată-mă se-ncinge o tăcere de spini
respir un aer aspru parcă mușcat de câini
se laudă unul că l-a cunoscut pe Nichita
că a băut cu el și și-a-mpărțit și pita
și toarnă-o schilodeală de cuvinte
la care toți silesc a lua aminte
se sare rândul meu sunt amânat
în minte prinde-a mi se face drum arat
iar când încep a spune duruta mea poveste
se naște-un murmur cu intenție de viespe
ce cu pană veninoasă-ti scrii vorbirea
străine ce-a fost dat sa te-ntâlnesc
mai par și alții-a aștepta la rând
ca să arunce-n mine cu bulgări de cuvânt
pricep că la cenaclu nu e tărâmul milei
la ei batjocura e marmelada zilei
dar văd acum durere-n privirea alor mei
trezit ca dintr-un vis spun cu uimire gata
dragostea și ura-s mai reale decât piatra
deschide unul geamul e-un dezmorțit de oase
ce trist cade lumina peste lucruri mincinoase !

                          

Zi de vară

ce frumos miroase la castel
              florile de tei !
mi s-au risipit şoaptele din vis
               ale misterului
privesc  prin perdele arătura trandafirie
                 a cerului
uliţa spre deal se desenează cu chemari
                 spre alte zări
pe arterele urbei curge cu stil
                 sânge de automobil
tim hortons-ul se scaldă-n complimente
                 şi-n “far niente”
de-abia mai tarziu când se lasă umbrele
                 pe răcoare
vin pictorii-n sat cu pânzele doldora
                 de fapte de culoare.

                          

Weekend

De bunăvoie orice lucru
Se-mpătură doar până la șapte;
De piepteni cu grijă  orice strigăt,
Ajungi doar la șoapte…
Toate umblările au un liman;
Toată făptura e după un plan…
Nu-i cărare fără mers,
Nu e viață fără sens…
De n-am trudit și n-am gândit la bine,
Nu are rost odihna și tihna…
Câmpul cu flori –
Cine-a trudit pentru ele?
Cămările mele cu dor –
Scame de gând, personaje fără contur
Fără griji se perindă alene…
De la o zi la alta culoarea obosește;
În vază, roza are un loc de popas…
Cât timp a trecut, cât a mai rămas?...
Șosele și uliți, poteci –
Să iei seama pe unde treci…
E un parfum de fapte trecute,
E o chemare cu litere mute…
Ce-nțelepciune mare este în uitare!
Cearta de ieri devine-amintire –
Să-mi fie iertată plecarea de-acasă,
Invitați-L acum pe Domnul la masă
Și hai să discutăm despre iubire.

              


                   Veronica  Micle

Îmi face bine de tine să aud,
Fată frumoasă din Năsăud;
Te simt ca pe-o rudenie de-aproape
Încorsetată-n haina suferinței…
Prin dreptul tău a trebuit să treacă,
Cum trece spre victorie o oaste,
Autostrada poeziei noastre…
Căci Geniul nostru nu putea să-ncapă
Decât în lumea cea sublimă și săracă.
Profilul tău de coafură, chipul tău
Cumpănă dreaptă face staturii de Luceafăr…
Ai înfruntat cutume, și lume, și destin –
Îti mulțumesc că l-ai iubit pe Emin !
Mai ales acum, când, dincolo de fire,
Se mai aruncă-n draga lui icoană
Cu bulgări de nesimțire.

           

                Tihna lutului

Cu chei de lut deschid lacăte de lut;
M-apasă osteneală și somn
Mă silesc să n-adorm…
Venită de nicăieri,
M-alintă mama cu silabe de mângâieri…
De unde vin și unde-am ajuns –
Am oboist să-mi dau un răspuns…
Mi-aduc aminte ca-n treacăt
C-am fost botezat în miroznă de brad,
În răcoare de plop și susur de mesteacăn…
Din dealul Cărții cu sfinti îmi pare că văd
O lume de tihnă și una de prăpăd;
C-a venit tata acasă cu bani și cu griji
S-a pomenit de datorii și faliment,
De industrii cu risc, de avantaje…
De-abia aștept să mă trimită c-un coș
S-aduc mâine buruiene la porci,
Apoi înc-o dată s-aduc să repare pereții
Lut dintr-un mal povârnit
(Pe unde ne jucam noi, băieții)
A trebuit să stau la rând,ce să vedeți:
O obște de călugări și una de poeți…
Ceva mai alături pe-un dâmb :
Tufe de măceși și garofițe de câmp.

          

Rugăciune

Vrerii Tale, Doamne, fă-mă rob,
Să nu-mi pătrundă-n suflet ape vinovate;
Lăsatu-m-ai să mă înfrupt din toate,
Să hoinăresc, în gând, până la stele –
Ci – iartă, Doamne, libertăţii mele!
Căci, iată-mă iarăşi vinovat,
Iată-mă din nou mânjit de păcat!
N-am fost vrednic să păzesc grădina…
Cine-a putut să citească lumina?!
În mâna Ta sunt toate veacurile,
În mila Ta sunt toate leacurile!
Mă uit cu-ngrijorare la uşă şi la clanţă:
Şi-ntârzierea e-o undă de speranţă…

                  


Acasă

de atâta privit
claude monet a orbit
beethoven a surzit
de-atât auzit
de-atâta dor
pot să-mi iau zbor
spre altundeva
unde-i casa mea
cu silabe de miere
mă cheamă-n tăcere
un loc ce-nseamnă acasă
aştept să m-ademenească
o cameră cu busuioc la grindă
şi cu gutuie în fereastră
să mi se zăvorască şi culisele
să nu mi se fure cumva visele
dar oriunde umblând
adorm în casa mea din gând
iar dacă iau mai bine seama
în glasul cu care mă chema mama
iar uneori pe vreme grea
în răsuflarea-ţi cu suspin
amărâta mea
claude monet a orbit
beethoven a surzit
iar eu de cât mă tângui şi oftez
mă-nnoptez.

                



luni, 15 aprilie 2013

Personalităţi maramureşene - ION GEORGESCU MUSCEL


 Ion Georgescu Muscel( foto) este poet român și pictor, care în prezent este în vizita la fiul său, în Baden, Canada. Ca  profesie, Ion Georgescu este un profesor de limba română, acum pensionat. S-a născut la 20 ianuarie 1947 în localitatea Godeni, judeţul Argeş. Între anii 1962-1966 urmează cursurile renumitului liceu „Dinu Golescu” din Câmpulung Muscel. Intră prin concurs în 1968 la Institutul Pedagogic Suceava, la fără frecvenţă şi predă concomitent în învăţământ în Valea Vişeului.Aici o va întâlni în  împrejurări romantice pe viitoarea soţie, Ancuţa, care profesa ca educatoare. În 1971 se stabilesc definitiv la Lucăceşti, comuna Mireşu Mare iar nu peste mult timp li se vor naşte copiii, fraţi-gemeni: Crina şi Narcis (1973). Ion Georgescu îşi va continua studiile la Universitatea din Timişoara (secţia franceză) şi ulterior va preda pe lângă limba română şi limba lui Moliere la Şcoala cu clasele I-VIII Lucăceşti, unde în ultimii 1o ani devine director. Tot la Lucăceşti îşi va construi o frumoasă casă şi  grădină, parcă desprinsă din Eden. Anul 2008 este umbrit de decesul neaşteptat al soţiei după o scurtă dar grea suferinţă (cancer pulmonar).
     Pasiunea pentru pictură a fost însoțitorul său toată viața lui, încă din copilărie. Înainte de a fi un pictor, el este un mare iubitor al naturii și al artei. Îi place acum mai mult pentru a crea picturi pânză ulei, dar acest lucru nu a fost întotdeauna cazul. El își amintește cum designul său a evoluat de la creion la creioane colorate, acuarele și apoi la amestecul picturi acuarelă și pastă de dinți.
    El este într-o permanentă căutare de stil, încercând să pătrundă în profunzime simbolismul obiectelor simple. Una dintre temele sale preferate se confruntă continuu pentru a experimenta efectele de lumină și umbră, precum și reducerea povestea vieții la conceptul cheie al simbolului și ideea.
      Din peisajul canadian, el este impresionat de hambare vechi și drumuri rustice care conduc la ferme.
      În România el a publicat două cărți de poezie ( „Atelierul de...reparat fluturi”, Editura „Eurotip” Baia Mare - 2009 şi „Urcând dealul”, Editura „Grinta” Cluj Napoca - 2010) și a avut mai multe expoziții de pictură, una dintre ele moderată de dr. Ioan Marchiş la Biblioteca Judeţeană „Petre Dulfu” din Baia Mare iar alta în Canada la Castelul Kilbride. Are în pregătire un nou volum de versuri.
Online Reviews:
Poesis - Ion Georgescu-Muscel    (Izvoare Codrene-Dragoş Gelu )
Interviu cu poetul şi pictorul Ion Georgescu Muscel    (Reteaua Literara - Gelu Dragoş )
Vernisaj Ion Georgescu    (Evenimentelezilei.ro )
Maramureşenii noştri din Canada: Ion Georgescu    (Informaţia Zilei – Ion Burnar)
Expoziţie - Ion Georgescu    (Baia Mare - Ziare.com )
Rubrică permanentă „Povara poetică la purtător”    (AlternativaOnline.ca )
Povara poetică la purtător - Ion Georgescu     (Stiri MM.ro )
Cenaclul Scriitorilor Maramures    (Florica Bud )
Poeme propuse de Ion Georgescu - Muscel    (Florica Bud )
Poesis 2-Ion Georgescu Muscel    (Izvoare Codrene-Dragoş Gelu )
Ion Georgescu Muscel sau "Povara vieţii la purtător"    (Izvoare Codrene - Ana şi Gelu Dragoş )
Poeme de Ion Georgescu    (Cenaclul Scriitorilor Maramureş )
Pictorul şi poetul Ion Georgescu are o activitate bogată şi în Canada  (Cenaclul Scriitorilor Maramures 2 - Florica Bud )
Poetul Ion Georgescu publica poezie în revista "Atitudini" din Ploieşti    (Baia Mare - Ziare.com )
Ion Georgescu - a gentle expressionist with a (first) personal exhibition at ... 64 years    (Baia Mare - Ziare.com )
Ion Georgescu - Gallery's photostream    (Flickr.com )
Art Exhibition at Castle Kilbride    (AlternativaOnline.ca )
Invitation to Between Picturesque and Surrealist Audacities at Castle Kilbride    ( )
Artistul şi poetul român din Baden    (Alexandru Tomescu - Alternativa )

                                                                             Gelu DRAGOŞ

marți, 9 aprilie 2013

Cântec pentru Sara


Când era să treacă vara,
Nu cea caldă și buimacă,
Vara mea de tot săracă –
A venit pe lume Sara…

Sara, re-re, ri-ri, ra-ra
Mi s-a veștejit povara
Unor griji neînțelese :
Un mic prinț, două prințese -
Stau vecin cu primăvara…

Sara, ro-ro, ri-ri, re-re
În tot rostul e-o durere,
Dar privind prin nori albastrul
Mi se desenează astrul
Și cu-o dâră de plăcere…

Sara, re-re, ro-ro, ri-ri
Nu pun stavilă privirii –
Mă hrănește o culoare,
Gust din ea și încă doare
Cuibul gol al amintirii…

Sara, ri-ri, re-re-ro
Lumea asta încotro?
Nu mai are viața scări
Pentru-atâtea întrebări –
Suntem între SI și DO…

Sara, re-re, ri-ri-ru
Spune plictiselii – Nu!
Holda de mai an renaște,
Numai Domnu’ o cunoaște
Și îi știe capătu’…

Sara-Sara și Sarai
Când o țin pe Sara-n brațe,
Ca bunic, mă simt în rai…

                            Ion Georgescu Muscel
                                                                                                                                                                                                                                      Baden / Aprilie 2013/ Canada

luni, 4 iunie 2012

Artistul şi poetul român din Baden


  Îl cunoscusem pe Ion Georgescu cu câţiva ani în urmă la sărbătoarea Hramului Capelei „Sfânta Maria” de la Câmpul Românesc din Hamilton, când mi-a dăruit prima sa carte. A fost apoi invitat să citească câteva din poeziile sale, cu ocazia Săptămânii Culturale a Câmpului.
       A ocupat cu timiditate unul din locurile rezervate membrilor cenaclului. Cu un glas domol, ascunzând o suferinţă greu de mărturisit, a citit din versurile alese în grabă, care l-au recomandat drept un talentat al condeiului.
       Din discuţia ulterioară am înţeles că era încă din tinereţe un îndrăgostit al şevaletului. I-am oferit un spaţiu în publicaţia „ALTERNATIVA”. Cu multă plăcere a acceptat şi şi-a intitulat rubrica „Povara poetică la purtător”. În timp, am realizat că pagina lui este ca o povară luminoasă, ca o iubire înlăcrămată, o îngemănare mirifică între culoare şi cuvânt.
       La început poeziile aveau locul de creaţie Lucăceşti, mai târziu Baden, uneori alternau. Nu se cuveneau întrebări, care ar fi putut incomoda. Gândurile de înstrăinat m-au dus la regiunea Baden de pe malul Rinului, din Sud-Vestul Germaniei, de unde am mai avut colaboratori. Am crezut apoi că este vorba de o excursie; scrisul te însoţeşte oriunde...
        Lucrurile s-au limpezit când am primit invitaţia să vizitez prima sa expoziţie de pictură din Canada, de la Castelul Kilbride din Baden, Ontario, recunoscut drept monument de valoare istorică, arhitecturală şi artistică.
        Construit în 1877 de James Livingstone, restaurat cu grijă, respectând toate caracteristicile stilului victorian, el păstrează atmosfera vieţii secolelor IXX-XX şi adăposteşte Legion Museum al Royal Canadian Legion, Wilmont Historical Museum şi Belvedere art Gallery.
       Pentru o perioadă de aproape trei luni, March 3 – May 27, 2012, Belvedere art Gallery a găzduit expoziţia pictorului şi poetului Ion Georgescu-Muscel, intitulată Between Picturesque and Surrealist Audacities.
       Ne-am oprit pe rând la fiecare pictură admirând combinaţia culorilor, jocul luminilor, perspectiva, dar mai ales tema, sentimentul trăit în faţa tabloului, regăsirea de sine.
       Ajuns la ultimul tablou, eşti imediat tentat să o iei de la început. În fapt paşii mărunţi cu care ai parcurs fiecare latura a galeriei este drumul vieţii şi trăirilor de fiecare zi ale artistului.
      La plecare din Belvedere art Gallery am apelat la un vizitator să ne ia o imagine, la toţi trei, ca o mărturie peste timp.
        În drumul de întoarcere am oprit în faţa bisericii lutherane Sf. James. La fiecare oră din turla bisericii se aude o melodie. Iată cum a fost inspirat poetul Ion Georgescu-Muscel în poemul „Clopotele de la St. James”;
        C-un secol jumătate mai la vale,
        În micul orăşel canadian,
        Pe lângă un castel şi vechea moară,
        Vajnicii colonişti de-odinioară
        Şi-au zăvorât credinţa în lutherana church.
        Ce frenezie sfântă atuncea, la-nceputuri!
        Azi – fală muzeală, prin vii indicatoare…
        Şi totuşi, umple spaţiul în creştetul amiezii,
        Solfegii de alămuri, de bronzuri diafane,
        Din turla lui St. James, vărsate pe oraş...
   A fost o duminică minunată; o întâlnire sinceră şi prietenească, într-un peisaj al culorii, muzicii şi versului.

                                                                    Alexandru Tomescu
                                                                              
Notă. Acest text este Editorialul din ultimul număr al revistei "Alternativa" care apare în Canada.

POESIS - ION GEORGESCU MUSCEL


Cântul furat
Iți cânt astazi, Doamne, din mers
Mulțumirea din suflet pe nerăsuflate,
În cadența unei melodii furate
Din turnul bisericii de la St. James

Silabe de cânt din alămuri de ceas
Sădite cu dalta un secol în urmă
De-un meșter ce le adunase-n turmă…
Și iată că eu le primesc azi de mas.

Tu, barde apus sub lumi vegetale –
Lăsat-ai dantelă de cânt, și nu ești…
Iar eu, cu slove românești,
Mă rog pe corzile inimii tale.


Funicularul
mă agățam strengar de-un funicular
s-ajung spre-un viitor de buzunar
semănase-n cale Domnul un dâmb
unde cupa mai atingea de pământ –
copil la vaci într-o verdeață de rai
pentru mine locul se desena cu chemări
de stație de tramvai
mă atrăgea un magnet dintr-un alfabet
cu neastâmpăr cu dor cu idei de icar
până când într-o zi s-a-ntâmplat
din cupă-a ieșit un bărbat
m-a prins de-o mână între pământ și cer
croindu-mi cu celaltă fără de număr
lovituri peste spate și umăr –
noroc că și-a adus aminte
să-mi dea drumul de sus
ca la un sac de oseminte…
trecut-au anii / cum să nu te bucuri
nepoțica mea aleargă după fluturi
dar la mine-n suflet se cam face toamnă
pe pajiștea cu joc prinde a-nserare –
pune-mi Iisuse blând la mine în gând
o punte spre a Ta-ndurare!

Baden / Aprilie 2012

       NOTĂ:
       Vă invităm să deschideţi pagina cu creaţia poetului:
        http://www.flickr.com/photos/24355084@N08/

marți, 1 mai 2012

Interviu cu poetul şi pictorul Ion Georgescu Muscel


       -Domnule Ion Georgescu, mă bucură sosirea dumneavoastră în România, dar în acelaşi timp mă întristează gândul că staţi atât de puţin. Nici nu ştiu cu cine să încep: cu poetul, cu pictorul sau bunicul Ion Georgescu?
        - Cred că ai văzut, dragă Gelu, că port o şapcă având pe vizieră înscrisul „GREATEST GRAMPA”. Vin silit de faptul că-mi expiră şederea ca turist, dar şi pentru rezolvarea unor probleme care nu mai suportă amânare. În puţinele zile de reşedere în Ţară încerc să-mi rezolv priorităţile: să-mi întâlnesc prietenii, să împărtăşesc idei artistice cu ei, să mai revăd expoziţii de artă şi locuri dragi. Totuşi, e de început cu bunicul care e neseparat de neastâmpăraţii şi foarte dulcii nepoţei Julia şi David. Trebuie continuat cu prietenul-pictor şi prietenul-poet. Vocaţia mea e prietenia pe care o promovez prin penel şi pix.
          - Vă rog să ne spuneţi câteva lucruri pe care poate românii nu le ştiu despre modul cum canadienii realizează o expoziţie de pictură. Vă rog să nu fiţi modest şi să ne detaliaţi unde aţi expus cele 35 de picturi proprii.
          - Faptul că expun la Castelul Kilbride din Baden (Ontario) este o fericită întâmplare, o fericită conjunctură. Ca unul care practică arta din pasiune, deci ca amator, şi nu fac parte din nici o uniune a artiştilor plastici- nu am acces la spaţii speciale de expunere. Dar ştii cum se zice: „La barza chioară îi face Dumnezeu cuib.” Castelul Kilbride este un obiectiv turistic naţional canadian, un muzeu cu program riguros de vizitare, prevăzut şi cu o sală de expoziţii (la BELVEDERE). Mi-au fost văzute tablourile de cine trebuia şi astfel ei au avut nevoie de picturile mele iar eu de sala lor. Modul de expunere este foarte performant: sub fiecare tablou e o emblemă în relief cu numele autorului, titlul, preţul şi un citat-metaforă din partea autorului. Nu lipsesc flaierele speciale şi cărţile de vizită privind câteva idei despre originea autorului şi activitatea sa.
       Am avut ideea să completez spaţiul şi cu un fond sonor cuprinzând preţ de 45 de minute piese clasice româneşti: „Rapsodia I şi a II-a” de George Enescu, „Balada” lui Ciprian Porumbescu, „Valurile Dunării” de Ivanovici, „Dans ţărănesc” de Dumitrescu, „Hora stoccato” de Grigoraş Dinicu, „Doină la nai” de Gheorghe Zamfir, „Munţii Apuseni” de Marţian Negrea. Deja mi se completaseră trei pagini din Caietul de impresii cu aprecieri pozitive şi asupra picturii şi asupra muzicii, drept este că o astfel de impresie n-am reuşit să o înţeleg, fiind scrisă în chineză.
           -Inevitabil vine şi întrebarea, cum aţi simţit Cenaclul Scriitorilor din Maramureş după un an de zile, ştiind că prietenul dumneavoastră Dumitru Fânăţeanu v-a invitat la întâlnirea din 23 aprilie, data sosirii dumneavoastră în Baia Mare?
         - Eu am un domeniu de referinţă în privinţa unui cenaclu literar, şi anume atmosfera de la „Junimea” sau starea de încântare ce se realizează în preajma unui Alex Ştefănescu.Mi-a părut o desfăşurare cam rece care aduce a lecţie deschisă. Într-un aşa climat nu prea ai chef să avansezi o anecdotă sau să ironizezi cu subtilitate pe cineva. Poate că m-am aşteptat şi la o surpriză plăcută care nu s-a produs. Sunt o fire cam introvertită şi am nevoie să am în preajmă persoane cu exces de exuberanţă- numai aşa îmi pot da drumul. De fapt nici în Canada nu am întâlnit atmosfere prea lucrative. Mitică Fânăţeanu, amicul meu, este amabil şi mă provoacă la emulaţii la care abia îndrăznesc să cred că le pot face faţă – prezenţa lui  e ca un topogan spre literatură.
         - Cu ce gânduri veţi părăsi România anului 2012, cu o lună şi ceva înainte de alegeri?
         - Aş fi preferat o întrebare mai subtilă. Se vede clar că în politica românească nu e cultură suficientă, dar nici în cultură nu e o politică. Stau muzee goale ziua întreagă, iar când vine un vizitator rătăcit e taxat la maximum, i se percepe taxă pentru fotografiere. În 1983, la muzeele ruseşti erau aduse cu forţa convoaie kilometrice de elevi, fără taxă de intrare, cu ghizi supercalificaţi. Erau difuzate emisiuni cu vizite la atelierele unor artişti plastici. În Canada sunt emisiuni instructive cu tehnici de pictură. Eu văd bine că lipseşte iubirea. Din relatările biblice s-a văzut clar că Iubirea de Dumnezeu şi iubirea faţă de conducătorul lumesc produce cuminţenie, pace şi prosperitate.

NOTA:
       Vă invităm să deschideţi pagina cu creaţia poetului:
        http://www.flickr.com/photos/24355084@N08/


                                                                    Gelu Dragoş
                                                                    1 Mai 2012
                                                                    Lucăceşti

miercuri, 15 februarie 2012

Poeme de Ion Georgescu

Acasă

de atâta privit

claude monet a orbit

beethoven a surzit

de-atât auzit

de-atâta dor

pot să-mi iau zbor

spre altundeva

unde-i casa mea

cu silabe de miere

mă cheamă-n tăcere

un loc ce-nseamnă acasă

aştept să m-ademenească

o cameră cu busuioc la grindă

şi cu gutuie în fereastră

să mi se zăvorască şi culisele

să nu mi se fure cumva visele

dar oriunde umblând

adorm în casa mea din gând

iar dacă iau mai bine seama

în glasul cu care mă chema mama

iar uneori pe vreme grea

în răsuflarea-ţi cu suspin

amărâta mea

claude monet a orbit

beethoven a surzit

iar eu de cât mă tângui şi oftez

mă-nnoptez.

Baden / Decembrie 2011


Alunii

Alunii, chiar de n-au alune,

Au şoapte din copilărie,

Au umbre moi cu amintire

Şi-un lunecuş spre ghiduşie…

De ai de gând să mă aduni

Din lumi de vise, din genuni –

Mă caută-n poteci suinde

Prin verde crângul de aluni…

Aşa te-am întâlnit în lume –

Cu rouă fragedă-n privire…

Şi te-am iubit, cum eu iubesc anume

Alunii, chiar de n-au alune.

Lucacesti – Octombrie - 2010


Aniversare prima

David al nostru vine in florar

Din mila Domnului – un splendid dar !

Căci l-au dorit parinţii, numindu-l în secret,

Pătrunşi de psalmii împăratului-poet…

Să fie prunc destoinic şi stâlp la bătrâneţe

Şi să clădească zâmbet pe trudite feţe…

În cumpănă cu David,(cutuma de-mplinit),

Adaugă pe Paul – un alt bărbat vestit…

Şi-al nostru David-Paul, unduit ca lanul,

Păşeşte zâmbitor spre noi( în mai, a douăzecea)

Şi nici nu ştie că-mplineşte anul !

Cu gând la Dumnezeu să-l ţină-n sănătate,

Alături de sorucă, de-ai lui şi de tot neamul,

Se îngrijesc părinţii cu trudă şi răbdare…

Iar ca să completeze familia un pic,

Mai vine şi-un bunic !

Baden / 19 mai 2011


Cărarea cu umbre

pe unde trece frumoasa

lipeşte etichete de senin

pe smalţul privirii

în inima iubitului

sunt dumbrăvi semănate

cu numele ei

ca şi călător te lasă să treci

dar nu să te- abaţi pe la pomi

sau crengi să le-apleci

între un el şi o ea anume

ca între două străzi cu renume

o cărare cu umbre

în viaţă treci şi petreci

pe-atâtea cărări cu chemare

pentru cine oare

iubitei mele-i citeam în priviri

cum îi treceau pe cărări musafiri

nepoftindu-i să şeadă

sa iei aminte să se ştie

în preajmă găseşti cel mai adesea

un creion care nu scrie

dar frumoasa să nu te miri

lipeşte etichete de senin

în priviri.

Baden /Noiembrie 2011