Scrisoare pastorală

 

Foaie periodică,  gratuită  a Parohiei Malovăţ-Mehedinţi

Anul XXVI(2026),  nr. 562(1 –15 Mai)

 Dragii mei enoriași!

 Hristos a înviat!

 

          Rugă pentru șefi. Mulți au dat cu pietre în Biserică, acuzându-o că este în cârdășie cu puterea politică din toate timpurile și toate locurile. Dovada ,,zdrobitoare” pe care o aduc aceștia întotdeauna este faptul că în slujbele noastre bisericești există formule în rugăciuni și ectenii, în care ne rugăm  pentru conducătorii țării. Mai mult, stimabilii acuză Biserica de oportunism și lașitate, pentru că, indiferent de cine este la cârma țării, împărat, rege, președinte etc., ea tot se roagă pentru ei. Că există astfel de formule și rugăciuni este adevărat, însă aceasta nu este o dovadă că Biserica cochetează cu puterea politică.  

            Din primele veacuri ale istoriei creștinismului Biserica s-a rugat pentru conducătorii lumești și bisericești. Nu a fost o inovație sau o adaptare la contextul politic în care a funcționat, ci o urmare firească a învățăturilor biblice. Mântuitorul ne-a îndemnat: ,,Dați cezarului ce este al cezarului și lui Dumnezeu ceea ce este al lui Dumnezeu”. Sfântul Apostol Pavel preciza: ,,Toate stăpânirile sunt de la Dumnezeu” și tot el îndemna creștinii să respecte, să cinstească și să se roage pentru conducătorii politici. În cele nouă porunci ale Bisericii suntem îndemnați să ne rugăm pentru conducătorii lumești și bisericești. Mulți înțelegem fără comentarii că e firesc să ne rugăm pentru sănătatea conducătorilor care aduc fericire poporului, dar fiecare dintre noi ne-am întrebat, măcar o dată în viață, de ce trebuie să ne rugăm uneori pentru conducători care au adus nefericire poporului.

            Nedumeririle unora și neînțelegerile altora sunt normale, fiindcă oamenii aceia sunt străini de spiritul învățăturii creștine, de fondul ei. Creștinul înțelege statul ca un tot, ca un organism, ca un mecanism unitar, care funcționează după reguli precise, menite să conducă poporul spre împlinirea unor idealuri în istorie. În cadrul acestui organism sau mecanism, fiecare cetățean are o anumită funcție, un anumit rol: unul e volan, altul pedală, altul roată, altul șurub, altul șaibă etc. Cineva trebuie să fie șoferul. Fiecare neam are o menire, un rost în istorie. Fiecare cetățean are o legătură strânsă cu poporul în mijlocul căruia s-a născut, cu țara în care a văzut lumina zilei, în care a copilărit, în care a crescut și s-a realizat mai mult sau mai puțin. Nu-i este indiferent șaibei cine este la volan, nu-i este indiferent cetățeanului cine este la cârma statului, a țării. Dacă la volan este un șofer corect, cunoscător al legii circulației, grijuliu față de mașina pe care o conduce, față de pasagerii pe care-i transportă, mașina are șanse mari să ajungă la destinație. Chiar dacă mașina este mai veche, mai uzată, șoferul bun, de meserie, găsește soluțiile necesare, uneori recurge chiar la improvizații și tot străbate drumul. Dimpotrivă, dacă la volan este un bețivan, un om fără pregătirea necesară, un nebun sau imbecil, chiar dacă mașina ar fi nou - nouță, chiar dacă în mașină ar fi numai copii nevinovați sau academicieni cu multă știință de carte, mașina se va izbi  de altă mașină, de un pom, de un stâlp, se va prăbuși în șanț sau în prăpastie după numai câteva sute de metri sau după câțiva kilometri de rulaj. Așa este și în viața unui stat, a unui popor. Biserica se roagă pentru conducători, dar nu pentru conducătorul Popescu, Ionescu, Georgescu, nu pentru împăratul cutare, pentru regele cutare sau pentru președintele cutare. Se roagă pentru cârmaciul țării, indiferent cine este, indiferent din ce partid politic face parte, indiferent ce convingeri politice sau religioase împărtășește. În momentul acela el conduce țara și mie, creștin și preot, nu-mi este indiferent.

           Nu mă rog numai pentru unul, ci mă rog pentru toți conducătorii țării, inclusiv pentru ai județelor, comunelor, satelor etc. Rugăciunea pentru conducătorii țării denotă un patriotism profund. Nu-mi este indiferent mie ca preot și Dvs., cetățeni ai țării și credincioși ai Bisericii, dacă la conducerea țării, județului sau comunei  este un om înțelept și bun gospodar sau este un imbecil. Mă rog pentru conducătorii țării, ca să le dea Dumnezeu înțelepciune, dragoste de țară, de popor, ajutor pentru a putea să conducă țara cu dibăcie și să nu o distrugă. Când mă rog pentru conducători, mă rog pentru ca neamul românesc să-și poată duce misiunea lui istorică la bun sfârșit, să fie  pace în țară și țara să nu fie târâtă în războaie; mă rog pentru belșugul țării și pentru buna chivernisire a bogățiilor țării; mă rog pentru codrii, pentru munții, pentru dealurile și câmpiile țării, pentru apele, aerul și subsolul patriei; mă rog pentru peștii apelor, pentru viețuitoarele uscatului, pentru păsările cerului; mă rog pentru neamul românesc dintotdeauna, pentru cei trecuți, prezenți și viitori. Mă rog pentru buna organizare a societății, pentru ca să fie rânduit omul potrivit la locul potrivit, pentru ca să fie retribuit fiecare după munca ce-o depune, să aibă fiecare un loc de muncă, să aibă o pâine pe masă, să aibă un acoperiș sub soare, să aibă un zâmbet pe buze, să aibă o lege înțeleaptă, pe care s-o respecte cu bucurie. Mă rog ca să nu se risipească idealurile mărețe ale marilor bărbați cu care a fost binecuvântat neamul. Mă rog ca nimănui să nu-i mai fie lehamite de țara lui, ca să nu-i fie rușine să spună din ce popor face parte. Mă rog pentru ca să nu se destrame țara și neamul, pentru ca flacăra conștiinței de neam și de unitate națională să nu se stingă, pentru ca limba română să nu amuțească, pentru ca să se păstreze datinile, credința, portul, cântecul, dansul și însăși ființa românească să poată supraviețui prin veacuri. Mă rog ca țara mea să fie, într-adevăr,  ,,Grădina Maicii Domnului”!

De  aceea mă rog pentru conducătorii țării!

*

Cenzura. În fiecare an, când vine 15 Septembrie, gândul mă poartă peste ani, la prima mea zi de școală. Parcă mă văd pe drumul satului, dus de mână de tăticu. Ghiozdanul de carton, nou, maroniu, îmi atârna greu în spinare. Era ticsit cu tot felul de caiete. Se dusese mămica la o librărie și ceruse caiete pentru un copil de clasa întâia. Îi dăduseră din tot ce aveau acolo, ca să-și facă vânzare! Tata era mândru nevoie mare. Eu mergeam spre școală cu bucurie, dar și cu teamă. Vorbeam ba despre una, ba despre alta.

            Am ajuns la școală. Curtea era plină de copii. Veniseră și câțiva părinți, mai ales ai celor de clasa întâia. În așteptarea sunetului de clopoțel, Doamna Învățătoare umbla printre noi, schimba câte o vorbă cu elevii mai mari, cu părinții lor. A ajuns și la noi. ,,- Ia să văd ce are așa greu în ghiozdan?” Tăticu mi-a luat ghiozdanul din spate, l-a desfăcut și doamna a început să scoată tot felul de caiete. ,,- Acesta nu-i trebuie, acesta nu, acesta nu!” Din toate câte aveam, au rămas bune doar trei, unul de caligrafie, unul de aritmetică și unul de desen. Pe celelalte i le-a pus în brațe lui tăticu să le ducă acasă. Tăticu a ținut să-i spună  învățătoarei: ,, - Doamnă, vreau să vă spun că al meu știe să citească și să scrie!” Învățasem începând din iarnă. Știam să scriu cu litere mari de tipar. Doamna s-a oprit puțin, apoi i-a tăiat-o scurt lui tăticu și a plecat mai departe: ,,- Lasă, lasă, Nicolae, că am mai văzut eu filfizoni de ăștia!”  Tăticu a rămas fără grai. Îi fusese și dumnealui învățătoare cu ani în urmă și de multe ori îmi povestea de bătăile pe care le lua el și cei din clasa lui de la doamna învățătoare. Când am auzit-o de data aceasta, mi-a înghețat inima. Frica mi se cuibărea tot mai statornic în suflet.

            Doamna Învățătoare a ținut un scurt discurs. Am reținut din tot ce a spus, că acolo, la școală, dumneaei ne este și mamă și tată și acolo va trebui să facem numai ce va zice dânsa. După cuvântarea doamnei, părinții au plecat acasă și ne-au lăsat pe mâna dânsei. Școala avea două camere folosite ca săli de clasă, o cancelarie și un hol mic. În fiecare cameră funcționau câte două clase: a întâia cu a treia și a doua cu a patra. Doamna lua în anul acela clasa întâia și a treia. Nu mai știu ce activități au mai fost în prima zi de școală, știu doar că pe noi cei de-a-ntâia ne-a învățat o poezie, pe care o știu și azi:

,,Carte dragă, de la tine,

Eu pot multe învăța,

Tata tot mereu îmi spune

Și eu cred că este așa.

Vino dară de mă-nvață

Și eu te voi asculta!”

            A repetat-o cu noi, până am învățat-o. Nimeni nu era așa bucuros ca mine la sfârșitul orelor. Știam o poezie, eram cineva. Nu fusesem la grădiniță, pentru simplul motiv că nu exista grădiniță la noi în acea vreme. Am ajuns acasă și, înainte de a mă așeza la masă, am ținut să recit poezia în auzul părinților, care au rămas uimiți de atâta știință de carte de care dădeam dovadă. Tăticu, după oarecare chibzuială, mi-a zis: ,,- Mă, ia scrie tu poezia pe caiet! Să vezi ce-o să se bucure Doamna!” Mi-a plăcut ideea și m-am apucat de treabă. Am scris-o pe caietul de aritmetică, pe prima pagină. A doua zi eram țanțoș ca un curcan înfoiat. Nu numai că știam poezia, dar o și scrisesem. Doamna ne-a predat prima lecție. Cred că era vorba despre punct. Ne învăța să facem puncte. Mergea dânsa la fiecare și-i făcea câteva puncte la începutul câtorva rânduri, urmând ca elevii să continue. A ajuns și la mine. Când a văzut poezia, cred că i s-a făcut negru în fața ochilor. ,,- Cine a scris aici?” a întrebat ca la interogatoriul poliției. ,, - Da, Doamnă, eu!” ,, - Ți-am spus eu s-o scrii?” ,,- Da, Doamnă, m-a pus tăticu!” ,, - Aici eu îți sunt și mamă și tată și nu faci decât ce-ți spun eu să faci!”

            În clipa următoare, peste obrajii mei s-au prăbușit palmele doamnei. Numai de două știu, dar n-aș putea băga mâna în foc că n-au mai fost și altele. După primele două n-am mai știut nimic. Parcă mi s-au blocat toate simțurile. Vederea mi s-a încețoșat, urechile au început să-mi zvâcnească ritmic, inima îmi bătea nebună. Am început să urlu. Nu mă bătuseră părinții niciodată. Era prima bătaie adevărată. Țipătul meu o enerva mai tare pe învățătoare. Știu că se răstea la mine să tac, să nu-mi audă suspinul. Intrasem în panică cu toată ființa mea. Toate întâmplările din viața de elev a tatălui meu legate de bătăile pe care doamna învățătoare le dădea elevilor  năvăleau în acele clipe în creierul meu, în sufletul meu și groaza atingea cote maxime. Dârdâiam din toate încheieturile și știu că doar atât mai scoteam din gură: ,, a, a, a, a”.  Până la ora 12, când s-au terminat orele, am plâns fără întrerupere, cu toate strigătele, amenințările și bătăile din picior ale învățătoarei.  Nu mi-a dat voie să ies în recreație, probabil de teamă să nu fug acasă.

            De la școală până acasă am mers plângând. Parcă nu-mi trecea durerea de pe obraji. Nu puteam opri plânsul și suspinele. Cei mai mari încercau să mă liniștească, spunându-mi că pe ei i-a bătut mult mai tare. Acasă nu aveam pe nimeni. Părinții erau la cules de porumbi în Negară. Poate erau trei kilometri până acolo. Nu mi-a mai trebuit mâncarea. Am plecat țipând după ei în Negară.

            Cu mare greutate i-a convins Părintele Ionică Sfetcu, soțul doamnei învățătoare, să nu o reclame, mai ales că mama era lăptăreasa Doamnei Dulgheru, care era inspector la Secția  Învățământului.

            Trei ani și jumătate, până când Doamna Sfetcu a ieșit la pensie, școala pentru mine a fost ca o temniță. Eram fericit întotdeauna la sfârșitul orelor, dacă nu luam bătaie în ziua aceea. Așa erau și ceilalți. Din cele peste 40 de generații de elevi ai Doamnei Sfetcu nu cred că a fost vreunul, care să nu fi luat bătaie, chiar dacă i-ar fi fost rudă foarte apropiată.   De multe ori plângeam acasă și nu vream să mai merg la școală. Mama plângea și mă mângâia, tăticu îmi spunea: ,, - Tată, dacă nu te mai duci, ne vor amenda. În loc să terminăm și noi casa, dăm pentru amendă. Dacă nu te mai duci, îți iau o sapă și mergi cu mine la fermă, la muncă. Suferă și tu acum, ca să trăiești bine mai târziu!”

            Am trecut prin multe școli și eu însumi  predau în învățământ de 20 de ani. De fiecare dată când lucrez cu copii de clasa întâia mă minunez de fragilitatea lor, de neputința și naivitatea lor. Aproape că n-am curajul să-i ating cu o floare. Nu am putut să înțeleg niciodată de ce era nevoie de atâta bătaie. Nu numai la noi la Bârda se practica, ci și în alte școli. Era la modă. O permitea sistemul acelei vremi. Încerc să cred că duritatea acelei educații urmărea să ne călească pentru viață, pentru o viață la fel de dură și nedreaptă. Încerc să cred că ziua aceea din începuturile școlii mele a fost prima cenzură, care a zdrobit  în sufletul meu  pentru totdeauna copilăria, care a pus zăgaz libertății de a vorbi, de a scrie!

            Dacă ar fi s-o iau de la capăt, prin toate școlile prin care am trecut aș reveni cu bucurie, mai puțin prin cea de la Bârda!

*

Publicații. În această perioadă, preotul Dvs. a reușit să mai publice câteva materiale, astfel: ,,Scrisoare pastorală” – 561, în ,,Armonii Culturale”, Adjud, 11 mai 2026, ediție și on-line (https://armoniiculturale.ro); în ,,Bibliotheca Septentrionlis”, Baia Mare, 11 mai 2026, ediție și on-line(https://ebibliothecaseptentrionalis.wordpress.com); în ,,Observatorul”, Toronto (Canada), 13 mai 2026, ediție și on-line(https://www.observatorul.com); Puterea rugăciunii, în ,,Națiunea”, București, 17 mai 2026, ediție și on-line (https://ziarulnatiunea.ro).  

*

Ajutoare și donații. În această perioadă am primit câteva ajutoare și donații din afara parohiei, astfel: Doamna Elisabeta Leferenz(Nürnberg): 256 lei; Domnul Zgarcea Corel (Tr. Severin): 100 lei; Doamna Rolea Violeta (București), fiică a satului Bârda: 50 lei.

Dumnezeu să le răsplătească!

*

Azilul de bătrâni de la Cujmir ne-a cerut sprijin. Au nevoie de 30 cearșafuri de pat, 30 perne și 30 fețe de pernă. Le-am cumpărat deja, urmând  ca să le ducem la destinație în zilele următoare.

*

Zâmbete.☺Dacă ai voinţă poţi muta şi munţii, dacă ai şi un pic creier îi lași acolo, că nu te deranjează. ☺Doi pescari pasionaţi pleacă-n weekend la pescuit, cumpără tot felul de unelte şi accesorii, provizii etc. Ajung pe baltă, vineri seara nu prind nimic, sâmbătă seara nimic, duminică seara prind în sfârşit un peşte mic şi amărât. În drum spre casă, unu din ei spune:,,- Tu-ţi dai seama că amărâtul ăsta de peşte ne-a costat aproape 1000 de lei?”La care celălalt:,,- Ohooo, bine că n-am prins mai mulţi!”☺Dovada că există civilizaţii extraterestre inteligente e faptul că nu ne-au contactat!

*

         Excursii-pelerinaj. În ziua de vineri, 5 iunie, parohia noastră organizează o excursie- pelerinaj la Mănăstirea Godeanu. Parohia suportă costul transportului. Participanții vor asista la slujba oficiată de mai mulți ierarhi. Rugăm pe cei care vor să meargă să se înscrie cel mai târziu până la sfârșitul lunii mai. Este nevoie să comunicăm la episcopie numărul de participanți, deoarece după slujbă sunt invitați la masă și trebuie să se știe pentru câți meseni se face pregătirea. Anul trecut s-au înscris 800, iar la masă au fost 1.000. Puneți-vă în situația organizatorilor!

*

În ziua de joi, 11 iunie, parohia noastră organizează o excursie – pelerinaj pe următorul traseu: Bârda-Malovăț-Tr. Severin-Caransebeș-Hunedoara-Alba-Iulia-Mănăstirea Izbuc. Vom reveni cu amănunte privind obiectivele ce vor  fi vizitate pe traseu. Costul: 150 lei/persoană.

*

Inspecții. În ziua de 6 Mai, P. C. Protopop Ionuț Semenescu a făcut o inspecție în parohia noastră. A vizitat cele două biserici, a controlat starea  lor privind ordinea și curățenia, gestiunea, registrele. Totul a fost în stare excelentă.

*

Program. În luna iunie avem următorul program de slujbe: 1 Iun.(Bârda); 6 Iun. (Malovăț-Bârda); 7 Iun.(Bârda); 13 Iun.(Malovăț-Bârda); 14 Iun.(Malovăț); 20 Iun. (Malovăț-Bârda); 21 Iun. (Bârda); 24 Iun.(Malovăț); 27 Iun. (Malovăț-Bârda); 28 Iun.(Malovăț); 29 Iun.(slujbă la Bârda; pomeniri la Malovăț, la ora 12). În restul timpului, preotul poate fi contactat la biserică, acasă, la telefonul  0724.99.80.86, ori pe adresa de e-mail stanciulescubarda@gmail.com.

Hristos a înviat!  Sănătate, pace și bucurii să vă dea Dumnezeu!

Pr. Al. Stănciulescu-Bârda

Scrisoare pastorală de Pr. Al. Stănciulescu-Bârda

 

Foaie periodică,  gratuită  a Parohiei Malovăţ-Mehedinţi

Anul XXVI(2026),  nr. 560(1 –31 Martie)

 Dragii mei enoriași!

 Hristos a înviat! Sfintele Sărbători ale Învierii Domnului să aducă apropiere de Dumnezeu, sănătate, bucurii, înțelegere, fericire în viața și în familiile Dumneavoastră, iar în lume pace între popoare!

*

          Vremea cățeilor. A venit primăvara! Toți ne-am bucurat, căci ne săturasem de atâta iarnă. A venit primăvara, dar a venit și vremea mieilor. Încep tăierile și pământul se înroșește de sângele lor nevinovat. Sărmanii! N-au nici o scăpare și nici o crezare. Nici o lege nu-i ocrotește pe ei. Cer diperați ajutor de la mamele lor, care-i privesc neputincioase și înlăcrimate, cum sunt tăiați, jupuiți, puși în cenghire, tăiați bucățele, împachetați și dați cumpărătorilor. Zbiară oile de ți se rupe sufletul de durerea lor, precum mamele evreice din Egipt de pe vremea lui Moise, sau cele din  Betania, când le erau tăiați pruncii și nu aveau nici o putere să-i apere, să-i salveze! Am auzit că au fost oi, care cădeau în genunchi și-și înălțau botul spre cer, zbierând sfâșietor, încercând să-L îndure pe Dumnezeu să vină în apărarea mieilor. Nimeni nu le aude, nimeni nu înțelege, toți știu una și bună: mieii trebuie să moară, mieii trebuie să fie mâncați. Mieii nu au nici o lege în sprijinul lor. Nimeni nu le ia apărarea, parcă toate păcatele și toate fărădelegile lumii ar cântări în spinarea lor. Ei nu știu să se gudure pe lângă stăpâni, să se facă plăcuți, lingușitori, știu să fie miei și atâta tot. Dau din codiță doar când sug, să le arate mamelor lor că se bucură și că le place laptele, în rest, sunt ceea ce sunt, adică miei!

            A venit și vremea cățeilor! Aici lucrurile se schimbă. Omul care rămâne surd și mut la durerea oilor, la  cererea de ajutor a mieilor ce urmează a fi junghiați, sunt foarte atenți și manierați față de căței. În timp ce mieii tremură în grajduri și suportă cu greu frigul iernii, ori stau, pur și simplu, lângă mamele lor în zăpadă și în ploaie, cățeii stau în casă, pe sofale, pe pat, uneori pe masă. Ei dorm cu stăpânii sub plapumă, au cojocele de mieluț făcute anume, ca să nu răcească atunci când ies stăpânii cu ei la plimbare. Cățeii mănâncă numai mâncăruri alese, cumpărate cu bani grei de la magazine și farmacii veterinare. Stăpânii se îngrijorează ca de proprii lor copii de suferințele cățeilor. Îi duc la cabinete veterinare, îi consultă medici de specialitate, le dau tratamente. Pe căței îi țin stăpânii în brațe, îi sărută, uneori cățeii îi ling pe față, pe la gură, în semn de dragoste eternă. Cum să ții un miel în brațe?! Un cățel e altceva! Mielul miroase a usuc, pute; cățelul e spălat la câteva zile cu șampon special și parfumat cu șpreiuri  scumpe, fiindcă nu poate să miroase oricum. Unii căței își fac nevoile în casă, pe covoare, pe parchet, uneori în pat, dar nu contează. Stăpânul curăță cu hărnicie, să-i arate cățelului cât de mult îl iubește. De la miel se folosește totul, inclusiv oasele, pe care le mănâncă,- cine alții –, decât cățeii. De la căței nu se folosește nimic, nici măcar coada, deși pe unii îi auzi îndemnând pe alții fără ezitare: ,,-Mânca-i-ai coada!” În alte țări, la alte popoare, cățeii și dulăii se mănâncă, așa cum se mănâncă la noi mieii, porcii, vacile, păsările. La  noi, ne mai mâncăm și unii pe alții! La noi, cățeii sunt doar de companie. Ne însoțesc peste tot. Când nu putem să-i luăm cu noi din variate motive, îi lăsăm în grijă unor hoteluri specializate în cazarea câinilor și mâțelor. Suntem oameni civilizați, ce naiba!

            Ne facem timp și îi plimbăm prin parcuri, pe străzi.  Legea îi obligă pe plimbătorii de căței să aibă asupra lor punguțe de plastic, fărășele și măturele. Dacă se întâmplă să facă ceva potăile, stăpânii intră imediat în activitate. Doamnele scot din poșetă, iar domnii din servietele ,,Diplomat” fărășelul și măturica și încep să curețe ceea ce au făcut jigodiile. Dacă se mai întâmplă să nu fie pe acolo o cutie de gunoi, doamnele pun punguța cu conținutul adunat cu trudă în poșetă, iar domnii în ,,diplomat”. Domnii au avantaj că servietele  lor se închid ermetic și se încuie cu cifru, așa încât putoarea nu poate ieși; doamnelor le este mai greu, fiindcă din poșete duhnește. Cine poate să bănuiască, însă, că putoarea vine de la o doamnă. Putoarea vine de la natură, doamna miroase numai a parfumuri fine! Întotdeauna!       

            Cățeii sunt foarte plăcuți multora. Ei știu să dea din gură, adică să latre și să dea din coadă, adică să se gudure. Asta este toată știința, tot folosul ce-l aduc stăpânilor lor. Pe ei îi apără tot felul de legi interne și internaționale. Pe ei îi apără tot felul de asociații din țară și din străinătate. Pe ei îi apără artiști și politicieni! Pe miei cine să-i apere? Cu ani în urmă am predat la un liceu agricol. N-am văzut acolo o planșă cu miei, dar am văzut una imensă cu peste o sută de căței mai mari și mai mici. Erau acolo toate rasele pământului. Copiii trebuiau să le știe, să le cunoască și să le recunoască. Poate rasele de căței  era chiar temă principală la bacalaureat, la materiile de specialitate. 

            La urma-urmei, de ce ne-om mai chinui noi să ținem oi?!  Asta făceau moșii și strămoșii noștri, care aveau turme mari de oi și de miei. Erau înapoiați, nu erau oameni culți, ca noi! E și deranjant, fiindcă trebuie să te scoli dimineața, să pleci cu ele la câmp! Cu cățeii e altceva! Poți, foarte bine, să-i dai ceva de mâncare și să stai cu el în pat până târziu, așa încât să nu-ți scape nici un film la televizor. Despre oi poți să-ți înveți copilul să spună o poezie ca aceasta, spre exemplu: ,,Oița ne-aduce nouă/ Lapte, brânză, carne, ouă!”

            E vremea cățeilor, fraților! Vrem sau nu vrem s-o recunoaștem, asta este! Vai de mama noastră!

*

Taina Sfintei Spovedanii reflectată în proverbele românești(III).

III.Definiția. Sfintei Spovedanii este de o claritate și profunzime impresionante: ,,Spovedania este biciul greșalelor și mijlocul cel mai înlesnitor spre spăsenie și împăciuire”(VIII, 574). Existența sau neexistența Sfintei Spovedanii este în directă legătură cu atitudinea lui Dumnezeu față de om în lumea aceasta: ,,Cel ce nu se pocăiește, de câte ori se închină, de atâtea ori aduce aminte lui Dumnezeu de-ale lui nelegiuiri, de-aceea tu întâi să te pocăiești, apoi la Domnul să îndrăznești”(VIII, 264); ,,Precum după boală sănătatea e mai dulce, așa și după greșeală căința ne-aduce pocăință mai dulce”(IX, 57); ,,Prin păcate ne bolnăvim și prin pocăință ne lecuim. Alergă la leac, ca să scapi de boală”(VIII, 264). Această atitudine însă devine mult mai  hotărâtoare pentru situația sufletului după moarte: ,,Urât este să te duci cu sufletul încărcat de nelegiuiri, de blestemății și de netrebnicii”(VIII, 543).

IV.Întemeietorul Tainei Sfintei Spovedanii nu este menționat în proverbele studiate.

V.Săvârșitorul Sfintei Spovedanii este preotul, care e numit frecvent și pe bună dreptate duhovnic.  Instituția duhovniciei în dreptul cutumiar românesc este foarte veche și e firesc acest fapt, având în vedere, pe de o parte, vechimea preoției, iar pe de altă parte vechimea creștinismului la români. Așa, bunăoară, ea a intrat în cutumele unor localități  rurale, fiindcă acolo se întâlnesc destul des proverbe precum ,,I-a făcut popa blană”(V, 82). În acele localități era obiceiul  ca preotul să facă judecățile pentru infracțiunile din parohie. Pentru adulter, punea un țăruș în curtea bisericii. Făcea gaură la o scândură și o înfigea pe țăruș. La celălalt capăt al scândurii făcea altă gaură și acolo băga cu capul pe femeia adulteră, după slujbă. Toți care treceau o scuipau. Bărbații nu erau băgați niciodată cu capul ,,în blană”.

Duhovnicul are puterea de a lega și dezlega păcatele oamenilor: ,,Ca duhovnicul: el leagă și dezleagă”(IX, 203). El spovedește pe toți, și buni și răi: ,,Duhovnicul spovedește și pe cel bun și pe cel rău”(VI, 632). Ținerea sau iertarea păcatelor este un drept incontestabil al duhovnicului: ,,Ca duhovnicul: când vrea, te iartă, când vrea, te osândește”(IX, 203). El își  ,,încarcă sufletul cu păcatele altuia”(VII, 75), în sensul că toate păcatele mărturisite intră în responsabilitatea preotului. El răspunde în fața lui Dumnezeu de ușurința cu care a iertat unele păcate, de refuzul de a reține altele, de asprimea sau ușurătatea epitimiilor pe care le dă.  Tocmai de aceea duhovnicul trebuie să fie om învățat, mai învățat decât toți, fiindcă el este cel care leagă și dezleagă, cel care povățuiește, cel care dă sentințe: ,,Duhovnicii decât toți mai învățați să fie, că de la ei toți așteptăm povățuiri să luăm”(VIII, 710). Autorul proverbului nu se sfiește să spună că duhovnicii buni contribuie substanțial la progresul religios-moral al unui popor și invers: ,,vai de acel popor, ce duhovnici nevoiași au”(VIII, 710).

Cele destăinuite la scaunul duhovniciei rămân îngropate în sufletul preotului-duhovnic. El are obligația sacră de a nu le divulga nimănui: ,,Ce știe popa nu trebuie să știe satul”(VII, 100); ,,Nimeni ca duhovnicul mai multe taine poate cunoaște”(IX, 203). Spovedania este făcută direct, față către față, fără martori: ,,La duhovnic, ca la moară, pe rând intră, pe rând iese”(IX, 203). Credincioșii se îndeamnă unul pe altul să se spovedească: ,,Haideți să ne spovedim/La moș popa Constantin”(VII, 90). De aici vedem imaginea duhovnicului ca a unui bătrân preot cu experiență de viață.

Preotul povățuiește și dă canoane enoriașilor ce se spovedesc, dar în unele cazuri  aceste  prescripții el nu le respectă: ,,Duhovnicul pe păcătoși bine îi povățuiește, iar el niciuna nu păzește din câte lor le grăiește”(VIII, 710). De aceea omul din popor îi transmite un îndemn înțelept: ,,Dohtore, vindecă-te mai întâi pe tine însuți”(V, 270). Dacă uneori epitimiile și îndrumările duhovnicești sunt prea aspre, omul din popor conchide: ,,Nici toate ale dohtorului, nici toate ale duhovnicului”(V, 269). Există și afirmații ironice din partea omului din popor care se bazează pe obiceiul unor preoți – duhovnici de a lua bani pentru spovedanie: ,,Vai de duhovnici, când vor lipsi păcătoșii”(VIII, 710).

VI.Primitorii Sfintei Spovedanii sunt creștinii, oamenii păcătoși, care-și simt sufletul greu de păcate(Va urma).

*

            Uitătura popii. Într-o zi eram în piaţă, după cumpărături. Eram civil. O femeie care vindea cartofi m-a recunoscut că sunt preot şi a început să strige în gura mare, că la înmormântarea soţului ei, preotul i-a făcut ochi dulci, s-a apropiat de ea şi a întins mâna s-o mângâie, dar că ea s-a ferit şi l-a lovit peste mână. Reieşea din afirmaţiile femeii, că preotul era un afemeiat şi că ea era o femeie cinstită. M-am strecurat binişor prin mulţime şi m-am îndepărtat, fiindcă scena era penibilă.

            La vreo câteva zile de la întâmplarea cu pricina, eram la o emisiune la televizor. Era emisiune interactivă, aşa că oricine putea să dea telefon şi să intre în emisiune. O doamnă oarecare a spus că la înmormântarea soţului ei, preotul nu se uita decât la picioarele ei!  Nu ştiu dacă o fi fost una şi aceeaşi persoană, însă faptul dă de gândit.

              Dacă preotul s-ar fi uitat pe deasupra mulţimii aflată la acea înmormântare, s-ar fi spus despre el că se uita după ciori sau după avioane; dacă şi-a ţinut privirea la nivelul capului, a făcut ochi dulci tocmai văduvei care-şi bocea soţul; dacă s-ar fi uitat la stânga, se uita după făină; dacă s-ar fi uitat la dreapta, s-ar fi uitat după slănină; dacă s-a uitat în jos, s-a uitat la picioarele văduvei. Grea problemă cu uitătura popii! Poate ar trebui să se lege la ochi sau să-şi pună ochelari negrii, ca să nu mai vadă şi să nu i se vadă ochii!

            Este mult mai grea însă problema cu starea noastră de spirit! Suntem stresaţi, suntem striviţi de greutăţi, de necazuri, de lipsuri. Se mai ivesc şi situaţii de acestea de drame familiale. Avem impresia că lumea întreagă este împotriva noastră. Căutăm mereu ţapi ispăşitori, ca să ne motivăm neputinţele şi eşecurile. Aruncăm cu noroi în oricine, crezând că astfel facem o ispravă admirată de cei din jur. Am uitat noţiunile cele mai elementare privind rolul preotului într-o parohie. Asta dacă le-am ştiut vreodată! Televizorul ne-a intoxicat viaţa şi ne-a modelat sufletul şi mentalitatea după alte valori decât cele tradiţionale româneşti.

            Să zicem că femeia din piaţă era bolnavă psihic sau nervos. Un om sănătos nu s-ar fi manifestat aşa în nici un caz! Se adaugă şi cea de la televizor şi  lucrurile se complică. Îmi amintesc de regretatul  preot Ionică Sfetcu de la Bârda. În mod frecvent, la biserică sau în alte împrejurări grele din viaţa cuiva, îl mângâia pe acela, fie că era bărbat, fie femeie. Îl mângâia ca un părinte şi încerca să-l încurajeze, ca să treacă de momentul critic în care se afla. Îi vorbea frumos şi-l îmbărbăta. Nimănui vreodată nu i-ar fi trecut măcar prin gând că părintele face astfel vreun ,,avans sexual” cuiva. Doamne fereşte! Părintele era părintele satului cu adevărat.  La el se duceau oamenii din sat, fie la biserică, fie acasă şi-şi vărsau durerea, necazul, lacrimile şi of-ul. De la el aşteptau un sfat, o încurajare, o mângâiere. El nu era numai părintele, ci şi judecătorul. Trebuia să ia cunoştinţă cel dintâi de o situaţie şi părerea dumnealui conta şi contribuia cel mai adesea la rezolvarea problemei. Astăzi nu numai preotul nu mai are voie să mângâie pe un enoriaş, dar chiar un copil nu mai  ai voie să-l mângâi, fiindcă devii suspect şi gestul poate fi răstălmăcit!

  Sărmană fiinţă umană, în ce hal ai ajuns!

*

Publicații. În această perioadă, preotul Dvs. a reușit să mai publice câteva materiale, astfel: ,,Scrisoare pastorală” – 559, în ,,Moara lui Gelu”, Baia Mare, 14 apr. 2026, ediție on-line(https://moaraluigelu.blogspot.com), în ,,Bibliotheca Septentrionalis”, Baia Mare, 16 mart. 2026, ediție și on-line(https://ebibliothecaseptentrionalis.wordpress.com); în ,,Armonii culturale”, Adjud, 19 mart. 2026, ediție și on-line(https://armoniiculturale.ro).

*

Parohia noastră a republicat volumul Catehism creștin ortodox(600 pag), spre a-l dona credincioșilor parohiei noastre cu prilejul Sf. Paști – 2026. L-am mai donat cu mai mulți ani în urmă(2005), dar, cu prilejul vizitelor la domiciliul enoriașilor noștri, am observat că lipsește din multe case, ceea ce dovedește că  a fost preluat de către copii și nepoți, fiind o carte de mare valoare pentru un creștin. Lucrarea reproduce ediția stabilită de Sf. Sinod al Bisericii Ortodoxe Române. Să fie de folos sufletesc tuturor celor ce o vor citi!

,,Catehismul este o colecţie de învăţături creştin-ortodoxe. Denumirea vine din limba greacă, „catehizo“ însemnând a învăţa. Conţinutul unui Catehism este dispus sub formă de întrebări şi răspunsuri. În Catehism sunt prezentate, în rezumat, comorile de învăţături din Sfânta Scriptură şi Sfânta Tradiţie pe înţelesul tuturor. Catehismul a ajutat pe preoţi şi credincioşi să adâncească mai bine învăţăturile Sfintei Scripturi şi Sfintei Tradiţii, să se întărească în credinţa ortodoxă şi în convingerea că aceasta este credinţa cea adevărată, lăsată nouă de Mântuitorul Iisus Hristos şi că numai prin ea pot ajunge la mântuire. Datorită ajutorului dat de mărturisirile de credinţă şi catehisme, multe suflete au fost câştigate pentru mântuire, mulţi creştini s-au putut feri de rătăcirile sectare, ori au revenit pe calea mântuirii, în sânul Bisericii Ortodoxe”.

*

Parohia noastră a mai republicat în luna aceasta cartea preotului Dvs., Drept canonic,  cartea Doamnei Dr. Ionescu Mihaela-Aritina, Ritmuri Japoneze, cât și cărțile regretatei sale mame, Prof. Sofia Dobrescu, Justiția supremă, Însemnări și Frunze pe cărare. Doamna Dr. Ionescu Mihaela-Aritina și-a cumpărat cărțile sale și ale mamei sale.

*

Ajutoare și donații. În această perioadă am primit câteva ajutoare și donații din afara parohiei, astfel: Doamna Dr. Ionescu Mihaela-Aritina(Curtea de Argeș): 12.100 lei; Doamna Proc. Iuliana Dogaru(Tr. Severin): 500 lei; Doamna Mierluș Maria(Rm. Vâlcea) și Domnul Sârbu Marian(Tr. Severin): câte 400 lei; Doamna Pera Maria(Tr. Severin), fiică a satului Malovăț, Domnul Ghinea Dumitru(Tr. Severin), fiu al satului Malovăț și Doamna Rădulescu Gica(Tr. Severin), fiică a satului Bârda: câte 300 lei;  Doamna Elisabeta Leferenz(Nürnberg): 250 lei; Domnișoara Rodica Bordeiașu (București), Doamna Sârbu Felicia(Turda), Domnul Zgarcea Cornel(Tr. Severin), Domnul Stănciulescu Cristian(Tübingen), fiu al satului Bârda, Doamna Trocan Maria(Lugoj), fiică a satului Bârda, Domnul Curea Gigi(Bârda) și Doamna Filip Cornelia(Tr. Severin): câte 200 lei;  Domnul Pera Valeriu(Tr. Severin), fiu al satului Malovăț, Domul Pera Alexandru(Tr. Severin), fiu al satului Malovăț, Domnișoara Baltac Corina(Timișoara), fiică a satului Malovăț și Domnul Baltac Alexandru Costinel(Tr. Severin), fiu al satului Malovăț, Doamna Mucioniu Camelia(Germania), fiică a satului Bârda: câte 100 lei; Doamna Rolea Violeta(București), fiică a satului Bârda și Domnul Mișa Mirel(Tr. Severin): câte 50 lei.

Le mulțumim tuturor! Dumnezeu să le răsplătească!  

*

Cu prilejul Sf. Paști am trimis câteva ajutoare, astfel: Parohia Valea Plopului(PH), care are 400 copii în îngrijire: 1.000 lei, Orodan Claudiu(Malovăț): 400 lei; Pau Dumitru(pentru fiu): 300 lei, Ștefu Constantin(pentru fiu) din Malovăț: 200 lei; Butoi Romică(Bârda): 200 lei; Badea Ion(pentru fiu) din Malovăț: 200 lei; Bazavan Georgeta(pentru nepot) din Malovăț: 200 lei; Tănase Stela(pentru cumnată) din Malovăț: 200 lei; Zamfir Viorel (pentru  fiică) din Malovăț: 200 lei;  Lupșa Monica(pentru fiu) din Tr. Severin: 200 lei.

*

În cursul luii martie am donat pâine credincioșilor participanți la slujbe, astfel: 1 Mart. (Bârda): 161 pâini; 8 Mart.(Malovăț): 450 pâini; 15 Mart.(Bârda): 170 pâini; 22 Mart. (Malovăț): 200 pâini: 25 Mart.(Malovăț): 235 pâini; 29 Mart.(Bârda): 144 pâini. Așadar, s-au donat 1.360 pâini. Totodată, s-a vândut pâine, la prețul de achiziție de 1,40 lei/buc., astfel:  1 Mart. (Bârda): 589 pâini; 15 Mart.(Bârda): 530 pâini; 22 Mart. (Malovăț): 250 pâini: 25 Mart. (Malovăț): 215 pâini; 29 Mart.(Bârda): 556 pâini. Așadar, s-au vândut 2.140 pâini.

*

Azilul de la Cujmir ne-a solicitat o mașină de spălat rufe. Am cumpărat-o și le-am trimis-o.

*

Cu prilejul zilelor premergătoare Sf. Paști, am spovedit și împărtășit copiii, prilej cu care le-am donat 150 ciocolate, 100 cărți de rugăciuni și 50 brățări cu cruciulițe.

*

În zilele stabilite și nu numai, am spovedit și împărtășit, la biserică și în sat, astfel: în Bârda: 38+4+5=47 enoriași. Dintre aceștia, 12 au fost copii, iar 10 au așteptat preotul acasă, fiind nedeplasabili.  În Malovăț, am spovedit și împărtășit 44+1+152=197. Dintre aceștia, 150 au fost copii, iar 26 nedeplasabili. Așadar, în total, au fost  244 enoriași de toate vârstele.

*

          Pentru Fondul Central Misionar s-au strâns 600 lei. Am trimis 1.000 lei.

*

Plăți. În luna martie am efectuat câteva plăți mai mari, astfel: 15.423 lei tipografiei pentru cărți; 4.900 lei brutăriei pentru cele 3.500 pâini donate și vândute în luna martie; 3.170 lei ajutoare de Sf. Paști; 3.000 lei protoieriei pentru lumânări; 2.275 lei protoieriei pentru Sf. Vase;  2.196 lei protoieriei pentru vin de Paști; 1.392 lei pentru mașina de spălat donată Azilului de la Cujmir; 1.384 lei protoieriei pentru icoane și diferite obiecte de colportaj; 1.000 lei protoieriei pentru Fondul Central Misionar; 728 lei protoieriei pentru făclii mari;  704 lei  protoieriei pentru făclii mici; 600 lei hârtie de scris pentru imprimantă; 476 lei ciocolată pentru copiii care s-au împărtășit de Sf. Paști; 392 lei impozit;  351 lei protoieriei pentru icoane; 189 lei curentul la biserici; 168 lei poștei pentru colete; 152 lei încărcat stingătoare; 108 lei  internetul; 88 lei protoieriei pentru imprimate și altele mai mici.

*

Zâmbete.☺Doctorul: ,,- Cum stai cu durerea de cap de care te plângeai?” ,,- E plecată la părinți!” ☺Două femei stau de vorbă: ,,- Soțul meu cred că face Alzheimer!” ,,- Păi, de ce crezi asta?” ,,- Zice că nu-și mai amintește ce a văzut la mine când m-a luat!” ☺Un om bătrân mi-a spus odată: ,,Când banul vorbește, legea tace!” ☺,,- Domnule Doctor, vreau să ies la pensie!” ,,- E devreme! Încă se mai aud bătăile inimii!”  ☺Mulți sunt educați să nu vorbească cu gura plină, dar nu le amintește nimeni, niciodată, ca să nu fie cu capul gol! ☺Iarna asta a fost atât de frig în Romania, încât un politician a fost prins cu... mâinile în propriile sale buzunare!!

*

         Excursii-pelerinaj. În ziua de marți, 31 martie, parohia noastră a organizat o excursie- pelerinaj, pe următorul traseu: Tr. Severin-Malovăț-Bârda-Florești-Apa Neagră-Mănăstirea Tismana-Tg. Jiu-Mănăstirea Vișina-Mănăstirea Lainici- Petroșani-Hațeg-Mănăstirea Prislop-Mormântul Sf. Arsenie Boca – Caransebeș – Mănăstirea Teiuș – Mănăstirea Piatra Scrisă-Orșova-Mănăstirea Vodița-Tr. Severin-Malovăț-Bârda. Au participat 55 persoane.

*

Înmormântări. În cursul lunii martie am oficiat următoarele înmormântări: la 10 Martie   pentru Cimpoieru Leonița(72 ani) din Bârda, la 11 Martie pentru Paicu Nicolae(83 ani) din Malovăț, iar la 17 Martie pentru Pera Aurica(88 ani) din Malovăț. Dumnezeu să-i ierte!              

*

Inspecție. În ziua de 30 martie, parohia noastră a fost vizitată de doi ofițeri superiori de la Inspectoratul Județean de Situații de Urgență. Au inspectat bisericile, urmărind dacă acestea întrunesc condițiile necesare oficierii slujbelor și dețin materialele și instrumentele necesare stingerii eventualelor incendii. Am avut totul în ordine. Nu s-au constatat deficiențe. Asemenea inspecții se fac în fiecare an înainte de Sf. Paști. Cu focul nu e de glumit. Ați auzit și Dvs. de nenorocirea ce s-a abătut asupra Mănăstirii Bistrița din Județul Vâlcea, care a ars recent.

*

Licitații. Duminică, 10 Mai, în biserica de la Bârda, la ora 11, va avea loc licitația terenurilor bisericii din Govăra, Bucium, Dealul Corbului, curtea bisericii și cimitirul din Bârda, iar duminică, 17 Mai, la ora 11, în biserica de la Malovăț, va avea loc licitația terenurilor bisericii din Ogașul Barbului, curtea bisericii și cimitirul din Malovăț.  

*

Mulțumiri. Mulțumim cordial enoriașilor noștri pentru disciplina de care au dat dovadă în timpul slujbelor din preajma și din perioada Sf. Paști. Deși au fost foarte mulți, au păstrat liniște deplină, au manifestat atenție sporită, s-au comportat ca niște adevărați creștini.

*

Anunț. Începând cu 1 Mai, slujbele din duminici și sărbători vor începe la ora 8.

*

          Program. În luna mai avem următorul program de slujbe: 2  Mai(Malovăț-Bârda); 3 Mai(Malovăț); 9 Mai(Bârda-Malovăț); 9 Apr.(pomeniri la ora 8 la din Bârda; slujbă la Malovăț; denie la Malovăț); 10 Mai(Bârda); 16 Mai(Malovăț-Bârda); 17 Mai(Malovăț); 21 Mai(Pomeniri dimineața la Bârda; slujbă la Malovăț); 23 Mai(Bârda-Malovăț); 24 Mai (Bârda); 30 Mai(Malovăț-Bârda); 31 Mai(Malovăț). În restul timpului, preotul poate fi contactat la biserică, acasă, la telefonul  0724.99.80.86, ori pe adresa de e-mail stanciulescubarda@gmail.com.

            Hristos a înviat!  Sănătate, pace și bucurii să vă dea Dumnezeu!

Pr. Al. Stănciulescu-Bârda

Scrisoare pastorală

 

Foaie periodică,    gratuită  a Parohiei Malovăţ-Mehedinţi

Anul XXVI(2026),  nr. 556(1 –15 Ianuarie)

 

Dragi mei enoriași! La mulți și fericiți ani!

Sănătate, bucurii,   belşug şi bunăstare să fie în casa şi în viaţa Dumneavoastră!  Fericirea să poposească  în sufletul fiecăruia!

Mulţumim tuturor celor care ne-au primit cu colindul, după datina străbună, ca nişte adevărate  familii de creştini! Să dea Dumnezeu să vă găsim pe toţi sănătoşi şi cu voie bună mulţi ani de aici înainte!

Prin voia lui Dumnezeu, iată că am păşit şi în anul 2026! Îi mulţumim pentru tot şi pentru toate, căci fără El suntem praf şi pulbere. Atât cât vrea El mai fiinţăm pe acest pământ, ne mai bucurăm de fiecare zi ce ne-o dăruieşte, de fiecare anotimp, de fiecare clipă fericită, pe care mai avem prilejul s-o trăim! Dumnezeu să ne ajute fiecăruia în parte și tuturor laolaltă! Să fie pace pe pământ și bună înțelegere între oameni și popoare! Să fie sănătate, belșug și bucurie, iar credința creștină să triumfe în lumea întreagă. La mulți și fericiți ani, dragii mei!

*

Mihai Eminescu. Mihai Eminescu s-a născut la cumpăna veacului al nouăsprezecelea nu ca un accident, ca o întâmplare, ci ca o necesitate. Sute de ani înainte proroci știuți și neștiuți îl vestiseră, nu cu îndoiala speranței, ci cu tăria certitudinii. Atunci, în orice așezare românească, ori chiar în pulberea pământului, Eminescu trebuia să se nască. Întâmplător a fost numai faptul că s-a numit Eminescu, că s-a numit Mihai. Tot așa de bine putea să-l cheme Ion, Gheorghe, Nicolae, Manole…

El a fost binevestit dintru început din încleștarea tulburătoare a primului sărut dat de acel arhanghel al  sufletului românesc, pe care l-am numit doar simplu, Doină, munților, câmpiilor și apelor noastre.

Anonimi fără număr, ctitori ai acestei limbi, acei ce-au pus drept piatră de temelie cel dintâi cuvânt îl vor fi văzut pe El ca o stea polară călăuzitoare prin veacuri, sau, poate, de ce nu, ca un izbăvitor. Și dacă nu mai rămâne loc îndoielii că marea ștafetă a plecat de la acel ,,torna, torna, fratre, torna!” cu nimic n-ar fi păcătuit, dacă l-ar fi numit pe el frate, căci, așa cum avea s-o dovedească, a fost frate bun, dintru începuturi, pentru cei trecuți și pentru cei viitori.

Eminescu s-a înrădăcinat continuu, ca un mesaj mesianic, în sufletul și conștiința milioanelor de obidiți, care, trăitori pe aceste locuri, își clădeau o țară. Dar ei, mari în cuget și în fapte, înmulțindu-se ca frunza și ca iarba, haturile le-au devenit prea neîncăpătoare. Erau prea mândri însă ca să cerșească, ori ca să răpească vreo bucată de glie altora. Atunci au pornit spre ceruri, căci văzduhul era al lor, iar meșterii au zidit fără încetare, zi și noapte, măreață catedrală. Așa au vrut s-o facă dintru început, iar acolo sus, pe vârf de turlă, în loc de cruce sau de steag, să-i așeze leagăn lui Eminescu.

Năruirea acoperea izbânda strădaniilor, când ,,Hoarde negre, hoarde mari,/Când  de turci, când de tătari”, făceau ca să rămână  în urmă pământul presărat cu ,,scrum, tăciuni în loc de case,/Iar în loc de vite – oase”.

Atunci, călăuziți de stelele cerului, căutat-au oamenii duhurile pământului și ale pădurilor și, ca la un străvechi oracol, cerutu-le-au sfat.

Din genunea adâncurilor mării, din creierul munților, ori din înălțimile văzduhului, - nu știu -, s-a auzit un glas care a zis: ,,-Binecuvântată ești tu, seminție, între toate semințiile pământului și binecuvântarea nu se va lua de la tine! Prin fiii tăi, care se vor înmulți ca nisipul mării și ca stelele cerului, vei dăinui din veac în veac pe acest pământ al laptelui, al vinului, al mierii și al făgăduinței, iar numele tău nu va avea sfârșit. Căci fiecare sfârșit  va fi la tine un nou început  și astfel plămădi-vei coloana ce va străbate eternitatea!”

,,- Spune-ne nouă când se va naște El?” au întrebat oamenii aceia și se gândeau la Eminescu.

,,- La plinirea vremii!” le-a răspuns glasul. ,,Și El se va naște ori va renaște din îngemănarea unui sfârșit cu un nou început, spre  a vă povesti trecutul și a vă arăta viitorul!”

Glasul a tăcut, iar oamenii s-au apucat de lucru mai dârzi și mai hotărâți. Din când în când venea câte un profet și le vorbea oamenilor despre Eminescu. Iar mărturiile lor se scriau pe cronici și letopiseți, pe pieile de bour, pe coajă de mesteacăn, sau, de multe ori, spre a nu fi ușor date uitării, pe piepturile oamenilor. Profeții au fost mulți, dar pulberea vremii a acoperit numele unora dintre ei. Citim ca-ntr-un pomelnic din vechi așezăminte: Basarab Voievod, Mircea Voievod, Ștefan Voievod, Coresi ierodiacon, Mihai Voievod, Antim Mitropolitul, Constantin Voievod, Varlaam Mitropolitul, Dosoftei Mitropolitul, Antim Mitropolitul, Gheorghe, Horea, Crișan, Tudor, Nicolae cu tot neamul lor.

Oamenii aceia, cu inimile pline de necazuri, au început să pregătească, în sărăcia lor, leagăn pentru împăratul împăraților, ce avea să se nască. Din zdrențele trupului lor i-au croit scutece și în bordeiul luminat de feștile pâlpâitoare i-au pregătit sălaș. Neamurile din jur știau și așteptau și ele să vadă minunea.

Și, iată, că marea zi sosi!

Eminescu putea să nu se nască din femeie, ci din fior de cântec, din suspin, din țărnă, din ape ori văzduh, din orice, fiindcă el, mai întâi de toate, era suflet; sufletul cel mai curat zămislit de veacuri din milioane de suflete. Se supunea însă legilor nescrise ale firii, pentru a le înțelege mai bine și, când zodia Capricornului încă mai umbrea pe lume, iată că pe pământul nostru  a văzut lumina zilei Eminescu.

Trupul lui fremăta de vârtutea oaselor ce ninseseră câmpurile, ochii ca noaptea scânteiau aidoma focurilor de pe înălțimi la ceasuri de primejdii, suflarea îi era ca viforul mistuitor de vrăjmași, iar glasul… devenea când urlet de durere pe câmpul de bătaie, când șoaptă de dragoste și dor.

Oamenii s-au adunat în jurul lui, iubindu-l ca pe un copil, ca pe un frate, ca pe un părinte al lor!

Eminescu le-a vorbit despre începuturile, luptele, durerile și bucuriile lor. Le-a povestit despre faptele lor de vitejie, despre truda muncii lor nedreptățite, despre dragostea și gândurile lor.

Frații îl ascultau vorbindu-le frumos despre lucruri pe care și ei le știau, dar, spuse de gura lui Eminescu, ele păreau altfel. Atunci a luat Eminescu un brăzdar de plug și a scris pe mantia pământului țării sale speranțele neamului. Și ele se întruchipau într-un tot unic, ca un fascicul de lumină. Acel ceva începea să capete contururi tot mai precise prin propria devenire. Un edificiu grandios, ce străpungea cerul cu măreția sa creștea văzând cu ochii și neamurile pământului priveau înmărmurite, neînțelegând minunea. Eminescu lucra de zor și ceea ce făcea el părea că seamănă cu ce făcuseră frații lui, deși, scriind cu inima slovele, un nou fior se-ntrezărea. Oamenii îl înțelegeau și-l iubeau, fiindcă el făcea tocmai ceea ce ar fi vrut ei să facă.

Oamenii așteptară cât așteptară, dar Eminescu lucra mai departe și atunci ei, ca unul singur, i se alăturară. Se urcară pe schele tot mai sus și lucrul creștea.

Târziu, când au băgat de seamă, Eminescu dispăruse. Deasupra zidirii lor scria însă cu litere de foc ce se zăreau până la capătul pământului: ,,ROMÂNIA!”

*

Rugăciune. De ziua lui Mihai Eminescu redăm mai jos o frumoasă poezie-rugăciune, pe care ne-a lăsat-o să e mângâiem sufletul cu ea la vreme de vreme de restriște și de bucurie:

,,Crăiasă alegându-te

Îngenunchem rugându-te,

Înalță-ne, ne mântuie

Din valul ce ne bântuie:

Fii scut de întărire

Și zid de mântuire,

Privirea-ți adorată

Asupră-ne coboară,

O, maică prea curată,

Și pururea fecioară,

       Marie!

 

Noi, ce din mila sfântului

Umbră facem pământului,

Rugămu-ne-ndurărilor,

Luceafărului mărilor;

Ascultă-a noastre plângeri,

Regină peste îngeri,

Din neguri te arată,

Lumină dulce clară,

O, maică prea curată

Și pururea fecioară,

       Marie!

*

Colindul de Crăciun și Bobotează. Vă mulţumim cordial pentru felul cum ne-aţi primit cu colindul de Crăciun și Bobotează. O atmosferă cu adevărat creştinească şi românească.  Cei mai mulţi aţi înţeles din anii trecuţi şi aţi legat câinii, aşa că nu au fost incidente în acest sens. Vă mulţumim pentru darul făcut sub forma contribuţiei de cult. Fiecare a dat dacă a vrut şi cât a vrut. Cu astfel de creştini avem curajul să spunem că parohia noastră va putea să supravieţuiască şi în viitor. Şi celor care au dat un leu şi celor care au dat mai mult, le mulţumim cordial. Dumnezeu să le răsplătească jertfa!

Vă mulțumim cordial și pentru înțelegerea  de care ați dat dovadă cu prilejul colindului cu Boboteaza. În perioada 2-5 ianuarie în parohia  au avut loc două înmormântări. Din cauza aceasta exista situația nedorită de a nu putea parcurge toată parohia cu colindul, timpul fiind foarte limitat. Am fost plăcut surprins, când cei mai mulți dintre Dvs.  nu ne-ați mai solicitat să vă botezăm toate camerele, etajele, bucătăriile, depozitele, altădată și unele cotețe pentru animale.  Credem că acesta a fost adevăratul motivul, ci nu că preotul a îmbătrânit! Numai datorită  acestui fapt, am reușit să ajungem în toate gospodăriile, cu excepția acelora în care proprietarii n-au fost acasă, ori nu ne-au auzit și, totodată, am oficiat și cele două înmormântări și alte servicii ce ne-au mai fost solicitate.

Sperăm că anul viitor va fi mai bine!

*

Oglinda parohiei.  Sfintele Sărbători ale Naşterii Domnului și  Bobotezei să vă găsească sănătoşi, voioşi, plini de speranţe de mai bine şi în mijlocul tuturor celor dragi ai Dumneavoastră! Să se resimtă în casele Dumneavoastră duhul păcii, liniştii, bucuriei, dragostei şi al comuniunii! Dacă mai există pe undeva duh de vrajbă, de ură, de răutate, ducă-se pe pustii, unde picior de om n-a umblat,  numai dracul ţâncii şi-a-nţărcat! 

Să dea Dumnezeu, ca măcar în vremea Sfintelor Sărbători durerile sufleteşti şi trupeşti  să vă fie mai puţine şi mai blânde şi-n locul lor speranţa să-şi facă sălaş!  Cei plecaţi departe, în patru zări ale lumii, să-şi caute norocul şi câştigul, să se întoarcă sănătoşi, ca să mai simtă încă o dată căldura căminului părăsit, să adulmece mirosul aerului de acasă, să mai guste iarăşi vinul de pe masă!

Am vizitat casă de casă cu prilejul colindului. Am făcut un program destul de lejer în vremea colindului de Crăciun, ca să fie câte o picătură de timp pentru fiecare familie, ca să schimbăm o vorbă. Destulă grabă în timpul anului, căci nu le mai ajungem, măcar la Sfintele Sărbători să avem  un răgaz  să mai schimbăm o vorbă. Nu mai erau toţi cei din anii trecuţi! Unii plecaseră între timp pe drumul cel fără de întoarcere, alţii erau duşi cu treburi care-ncotro. Unii mai crescuseră, alţii mai albiseră, dar peste tot am fost primiţi cu  căldură, dragoste şi respect, care ne-a impresionat profund.

Ca preot, m-am simţit încă o dată în mijlocul Dumneavoastră ca-ntr-o adevărată familie unită. Fiecare mi-aţi arătat ce-aţi construit, cu ce v-aţi mai înfrumuseţat casa şi viaţa între timp. Mi-aţi povestit din  bucuriile şi necazurile  Dumneavoastră. Simţeaţi nevoia să vă descărcaţi sufletul, ca unuia dintre ai lor. În peste 95% din familii am simţit că acolo este armonie, înţelegere, dragoste, aşa cum îi stă bine unei adevărate familii de creştini. Am găsit porţi în cadrul gardurilor, care în anii trecuţi despărţeau curţile copiilor de părinţi, ori ale fraţilor de fraţi şi mi-a crescut sufletul de bucurie, fiindcă poarta dintre ei era semn de pace şi de bună înţelegere. Dumnezeu să binecuvânteze asemenea familii şi ele ar trebui să fie modele pentru familiile tinere!

Am întâlnit, din păcate, şi aspecte dureroase. Am găsit soţi învrăjbiţi, fraţi în procese, veri la cuţite, vecini  certaţi.  Am găsit în sufletul multora teama de ziua de mâine! Am găsit la alţii durerea că membrii ai familiilor lor sunt prin puşcării, în ţară sau în străinătate! Dumnezeu să aducă pacea, liniştea şi speranţa de care avem nevoie toţi!

Eu însumi, ca preot al Dumneavoastră, în urma acestui dublu colind, acestor întâlniri cu Dumneavoastră, am ieşit mai întărit sufleteşte. Parcă toate nedreptăţile, micimile şi răutăţile lumii, care mă loviseră fără cruţare până atunci, despre care v-am relatat în bună parte în ,,scrisorile” de până acum, le-am uitat. În mijlocul Dumneavoastră m-am simţit acasă, m-am simţit suficient de puternic, ca să nu mai mă las copleşit de scârbă  şi lehamite. Dumneavoastră mi-aţi întărit convingerea mai veche că, dacă aş mai fi tânăr şi aş mai lua-o de  la început, tot preot m-aş face,  tot în satul meu m-aş întoarce şi tot parohia noastră aş sluji-o! Nu minţeau cei ce spuneau cândva, că în bordeie găseşti mai mult aur decât în palate. Se refereau, bineînţeles, la aurul sufletelor. Vă mulţumesc cordial pentru tot şi pentru toate!

*

Bilanțuri și proiecte. La cumpănă de ani, se cuvine să facem un scurt bilanţ fiecare dintre noi cu privire la viaţa noastră, la familiile noastre, la speranţele ce le avem de viitor. Dacă n-ar mai fi sărbătorile şi rânduielile acestea ale anotimpurilor, viaţa ar fi ca o lungă călătorie fără popas. Aşadar, să ne oprim un pic în lungul drum al trecerii noastre prin lume şi să ne facem un examen de conştiinţă fiecare. Să ne imaginăm că derulăm filmul vieţii noastre de până acum, cu toate ale sale bune şi rele. Să ne imaginăm, de asemenea, că la acest film ar privi şi Dumnezeu. Ia, gândiţi-vă, că aţi găsi vreo scenă în acel film de care să vă fie frică, ori să vă roşească obrazul la gândul că va vedea-o  Cel de Sus!  Sau chiar şi numai ceilalţi semeni ai Dumneavoastră! E o grea încercare!

Căutaţi, de asemenea, să socotiţi dacă aţi făcut tot ce a depins de Dumneavoastră, ca propria familie să dureze, ca soţul, soţia, copiii, părinţii, socrii, cumnaţii  Dumneavoastră să aibă o rază de fericire, când s-au aflat în preajma Dumneavoastră, când aţi vorbit, când aţi muncit împreună. Vedeţi dacă aţi făcut vreo fărâmă de bine cuiva, dacă v-aţi făcut întotdeauna rugăciunea, dacă sunteţi împăcaţi cu Dumneavoastră înşivă, cu cei din jur şi, mai ales, cu Dumnezeu. Încercaţi să vă imaginaţi că în clipa următoare aţi fi chemaţi înaintea lui Dumnezeu, că v-ar sosi ceasul cel din urmă. Aveţi, oare, bagajul făcut? Sunteţi, într-adevăr, pregătiţi de marea călătorie?  Aveţi suficiente argumente ca să vă apăraţi la dreapta judecată pentru faptele săvârşite în această viaţă?  Sunt câteva întrebări, pe care ar trebui să ni le punem fiecare dintre noi la această cumpănă de ani. 

Faceţi planuri pentru familia Dumneavoastră, dar ţineţi seamă şi de ceilalţi membrii ai familiei. Vedeţi dacă şi lor le place şi dacă sunt de acord cu ceea ce vreţi să faceţi. Numai aşa va fi armonie şi unitate în casa Dumneavoastră şi nimănui  lehamite nu-i va fi, că staţi sub acelaşi acoperiş!  Dumnezeu să vă ajute  şi să fie bine!

         A mai trecut un an şi în viaţa parohiei  noastre. Mulţumesc lui Dumnezeu că am fost împreună şi că am mai reuşit să realizăm câte ceva. Au fost şi momente fericite şi mai puţin prielnice, dar le-am depăşit cu bine. Neuitată rămâne pentru mine, pentru tot restul vieții,  ziua de 5 februarie 2025, când m-ați apărat cum nu s-a mai întâmplat în altă  parohie. Ați dovedit că și membrii unei parohii trebuie să aibă un cuvânt de spus, cuvânt de care să se țină seamă, atunci când se face numirea sau schimbarea unui preot. Datorită poziției ferme de care ați dat atunci dovadă suntem și azi împreună. Vă mulțumesc cordial!

            Am reușit să publicăm ,,Scrisoarea pastorală” din două în două săptămâni, să v-o dăm Dvs., tuturor familiilor din parohie, gratuit, cât și la alte câteva sute de cititori din țară și din străinătate. Publicația a fost postată și pe internet, a fost preluată, de asemenea, parțial sau în întregime, de mai multe periodice din țară și din străinătate, precum ,,Armonii culturale”(Adjud), ,,Bibliotheca Septentrionalis” (Baia Mare), ,,Observatorul”(Toronto-Canada) și altele. Au fost și publicații, precum ,,Națiunea” din București sau ,,Obiectiv mehedințean” din Tr. Severin, care au publicat articole din ,,Scrisoarea pastorală”.

S-au donat câte trei pâini la slujbele de duminică și câte patru la slujbele de peste săptămână, astfel: Ianuarie: 807 pâini; Febr.: 789 pâini;  Martie:  902 pâini; Aprilie: 1.098 pâini; Mai: 743 pâini; Iunie: 943 pâini; Iulie: 618 pâini; August: 2.128 pâini, Sept.: 830 pâini; Oct.: 929 pâini; Nov.: 1.028 pâini; Dec.: 747 pâini. Așadar, s-au donat 11.562 pâini în 2025. Nu s-a dat pâine la Bobotează.

Totodată, s-a vândut pâine enoriașilor parohiei noastre la prețul de achiziție de 1,40 lei/buc. astfel: Ianuarie:  1.343 pâini;  Februarie: 1.361 pâini; Martie: 2.198 pâini; Aprilie:  1.052 pâini; Mai: 2.008 pâini;  Iunie: 2.257 pâini; Iulie: 1.982 pâini; August: 1.522 pâini; Sept.: 1.720 pâini; Oct.:  2.321 pâini; Nov.: 2.322 pâini;  Dec.: 2.003 pâini.  Așadar, s-au vândut la prețul de achiziție 22.089 pâini.

Ne-am propus şi am reuşit să acordăm ajutoare în bani unor enoriaşi ai parohiei noastre aflaţi în situaţii dificile, fie din cauza stării de sănătate, fie din alte cauze nenorocite ce s-au abătut peste ei. Am reușit să strângem și să dăm ajutoare celor sinistrați. Adăugând la acestea ajutoarele date unor oameni aflați în dificultate din azilele mehedințene sub forma unor bunuri materiale și mâncare, cât și donația pentru Fondul Central Misionar, însumăm 118.840 lei.

Am efectuat aproape lunar vizite la azilele mehedințene, donând acolo mâncare pregătită la firmă de catering și diferite obiecte de care acele instituții au avut nevoie. Am cita din aceste donații câteva: 13 febr. - Azilul de la Șimian: 50 pulovere de trening, 50 pantaloni de trening, 50 cearșafuri de pat, 50 perechi de teniși și 25 prosoape;  8 apr. -  Azilul de la Cujmir:  30 perechi de pantaloni de trening, 30 pijamale, 30 cearșafuri de pat și 20 prosoape; Apr.: Azilul de la Vânjuleț:  suportat reparația a  trei aparate de aerisire;  14 iul. - Azilul de la Ciovârnășani: șapte uși, 50 m furtun; 3 dulapuri cu rafturi și 6 neoane cu corp, de tavan, aparat de uscat rufe; 11 sept. - Azilul de la Cireșu: le-am dus o ,,Dacia” combi și o remorcă auto cu haine și lenjerie de corp, cât și  40 cearșafuri-husă noi pentru saltele de latex; Azilul de la Gura Văii: un  cuptor electric cu plite și un nou aragaz cu cuptor și patru ochiuri. Pentru Fondul Central misionar am donat 1.500 lei. Am achitat de Paști 2.650 lei, iar de Crăciun 2.600 lei unor credincioși din parohie și din afara parohiei.

Am organizat și efectuat excursii în țară cu credincioși din Malovăț și Bârda, la care s-au adăugat mulți alții din Tr. Severin, Dudașul Cernețiului, Balotești, Colibași, Cocorova, Căzănești, Negrești, Breznița, Laz din Jud. Mehedinți, Godinești și Tălpășești din jud. Gorj.

Am spovedit și împărtășit, la cerere,  credincioși în duminici și sărbători. În afară de aceasta, am spovedit și împărtășit de Paști, de Adormirea Maicii Domnului și de Crăciun, la biserică și la domiciliu 275+126+108= 509 enoriași. Dintre aceștia 230 au fost copii.

La 18 octombrie, preotul Dvs.  a participat la un simpozion la Vidin cu comunicarea Sfânta Cuvioasa Teofana Basarab în contextul politic și cultural al sud-estului european medieval,  iar la 20-21 oct. la Tr. Severin, cu comunicarea  Aspecte politico-sociale și bisericești din România(1983).

Ne-am propus să menţinem serviciile gratuite şi am reuşit, iar contribuţia de cult să fie ca şi în anii trecuţi după principiul: fiecare dacă poate şi cât poate, preotul fiind la dispoziţie tuturor, indiferent dacă au achitat ceva sau nu 24 de ore din 24, şapte zile din săptămână şi 365 de zile din an. În rest a fost liber!

Cu toate că nu este obligatorie, contribuția de cult pe 2026 a fost achitată astfel: în Malovăț au achitat 84,48% din credincioși; în Bârda au achitat 85,97%. La nivel de parohie au achitat 84,95%. În Malovăț s-au remarcat următorii enoriași: I. Marina Sofia: 800 lei; II. Ilinca Alexandru: 500 lei; III. Michescu Andrei, Almichi Ion și Mănescu Vasile: câte 400 lei; în Bârda s-au remarcat: I. Curea Gigi: 455 lei; II. Olteanu Virgil: 400 lei; III. Luca Jana: 320 lei. Acestora și tuturor celorlalți le mulțumim!

Am vândut anul acesta 530 calendare(de perete și agende), 298 kg. lumânări și am predat la fabrică 210 kg ceară topită.

Am oficiat slujbele cuvenite în duminici și sărbători, cât și în celelalte zile, la dispoziția credincioșilor. Sperăm că ați fost mulțumiți în această privință.

În cursul anului, în parohia noastră au fost 13 botezuri(1 extern), 6 cununii și  26 înmormântări. Dintre botezuri, unul a fost din Tr. Severin, altul din Bârda; dintre cununii, una a fost din Bârda. Adăugăm și o ,,cununie de aur”.

Am încheiat anul 2025 fără nici o datorie, cu toate plățile la zi și cu un sold de 58.083 lei, cu care am trecut în 2026.

Făcând un scurt bilanţ, putem spune că ne-am propus la începutul anului trecut, conform ,,Scrisorii pastorale”, să  continuăm să publicăm sau să republicăm şi să difuzăm cărţi pretutindeni, unde va fi fost nevoie de ele. Dintre cărțile publicate menționăm: Pr. Al. Stănciulescu-Bârda, Scrisori către Eminescu(172 pag.); Pr. Al. Stănciulescu-Bârda, Teologia morală. Contribuții bibliografice(262  pag.);  D. Bălașa, Țara Soarelui(320 pag.);   Norica Ion, Evadarea din iad(60 pag.); Pr. Stelică Zoican, Graiuri și fapte pe firul vieții(160 pag.); Pr. Al. Stănciulescu-Bârda, Monografia satului Malovăț. Contribuții (670 pag.); Dr. Aritina-Mihaela Ionescu, Frunze pe cărare(137 pag); Prof. Sofia Dobrescu, Însemnări(126 pag.); Eugenia Bordeiașu, Viața trece....(210 pag.);  C. C. Popian, Poezii(692 pag.); Pr. Al. Stănciulescu-Bârda, Drept canonic. Contribuții bibliografice(176 pag.); Dr. Ionescu Mihaela-Aritina, Zbor frânt(150 pag.), Prof. Sofia Dobrescu, Justiția supremă(230 pag.); Pr. Al. Stănciulescu-Bârda, Viața Cuvioasei Teofana Basarab(350 pag.);  Pr. Al. Stănciulescu-Bârda, Jurnal(1989), vol. VIII, 433 pag.; Noul Testament (793 pag.); Dr.  Ionescu Mihaela-Aritina, Imne japoneze(200 pag.).

Așadar, cincisprezece titluri în douăsprezece luni. E ceva, dar nu mare lucru!

Începând de la Nașterea Domnului-2024 am donat 300 exemplare din volumul preotului Dvs. Monografia satului Bârda - Jud. Mehedinți enoriașilor parohiei noastre. Primăria Malovăț a suportat costul cărții. De Sfintele Paști, tot cu sprijinul Primăriei Malovăț, am publicat cartea preotului Dvs., Monografia satului Malovăț – Jud. Mehedinți, din care am donat iarăși peste 300 exemplare enoriașilor parohiei noastre. De Nașterea Domnului – 2025, tot cu sprijinul material al primăriei Malovăț, am republicat  Noul Testament(814 pag.), din care continuăm să donăm celor ce vor să-l primească.

Dorim să dăm cât mai multe filme cu conţinut religios; să fim prezenţi în presa scrisă şi pe internet cu cât mai multe contribuţii; să văruim exteriorul bisericilor din parohie; să vopsim acoperișurile bisericilor noastre; să organizăm mai multe excursii cu caracter religios; să continuăm cu donarea pâinii  în duminici şi sărbători; să menţinem serviciile gratuite şi contribuţia de cult la aprecierea fiecăruia; să putem să acordăm ajutoare celor bolnavi, neputincioşi şi tuturor celor  loviţi de nenorociri; să facem mai multe vizite la azile și orfelinate; să intensificăm activitatea pastorală şi misionară; să mărim numărul participanţilor la slujbe şi multe, multe altele, despre care vom vorbi pe parcurs. Doamne ajută!

*

Ajutoare și donații. În această perioadă am primit câteva ajutoare și donații din afara parohiei, astfel: P. C. Prot. Dr. Ioan Dură(Bruxelles-Belgia), Dl. Rochian Tudor(Tr. Severin), fiu al satului Bârda, Dl. Zgarcea Cornel(Tr. Severin), Dl. Roată Ion (Colibași-MH): câte 300 lei;  Doamna Elisabeta Leferenz(Germania): 250 lei; Boncioc Mircea(Italia), fiu al satului Malovăț, Tărăbâc Gheorghe(Tr. Severin), fiu al satului Malovăț, Doamna Mierluș Maria(Rm. Vâlcea), Dl. Predescu Lucian(Tr. Severin), fiu al satului Malovăț: câte 200 lei; P. C. Arhim Ioachim Pârvulescu(Mănăstirea Lainici): 160 lei; Boroancă Petrișor(Tr. Severin), fiu al satului Bârda, Luca Violeta(Tr. Severin), fiică a satului Bârda; Ciobanu Ionuț(Timișoara), fiu al satului Malovăț, Popescu Mihai(Tr. Severin), fiu al satului Malovăț, Diaconu Mădălin(Italia), fiu al satului Malovăț, Căprioru Viorel(Italia), fiu al satului Malovăț, Dl. Zaharia-Drăghici Liviu(Tr. Severin), Dl. Milcu Florin(Tr. Severin) : câte 100 lei; Dl. Muntean Camil(Întorsura Buzăului-CV): 80 lei; Neagoe Daniela(Tr. Severin), fiică a satului Malovăț: 60 lei; Grecu Grigore(Tr.. Severin) fiu al satului Malovăț): 50 lei.

Dumnezeu să le răsplătească tuturor!  

*

Alegeri parohiale. Conform ordinului Episcopiei Severinului și Strehaei, la 1 Ianuarie am ținut alegerile parohiale pentru Consiliul Parohial și Comitetul parohial. Rezultatul a fost:

-  Pentru Consiliul Parohial: Dima Vasile, Nistor Petre, Crumpei Vasile, Tătucu Grigore, Mănescu Vasile, Bogdan Gabriel, Luca Mihai, Baltac Alexandru și Popescu Angelu.

-  Pentru Comitetul Parohial: a) din Malovăț: Manolea Elisabeta, Bazavan Georgeta, Crumpei Elisabeta, Borcilă Elena, Ștefu Ioana, Mănescu Vasilica, Nistor Elena, Baltac Maria, Crumpei Georgeta, Cotea Dorina, Sava Elisabeta, Baltac Mariana, Popescu Nicoleta și Borcilă Ionela;  b) din Bârda: Urdă Violeta, Stănciulescu Petronela, Boroancă Ilie, Stănciulescu Tănase, Stănciulescu Nela, Curea Liliana, Stănciulescu Emilia-Dorina, Pâlșu Maria, Luca Maria, Luca Gheorghița, Morjan Gheorghița, Sfetcu Sabina, Gheran Aurel, Cola Emilia, Mema Mărioara, Tănase Maria, Gârbovan Dorina și Ivașcu Domnica.

Am înaintat documentele la episcopie și după 1 Februarie vom ști dacă cei aleși au fost aprobați. Din acel moment  cele două organe executive ale parohiei își vor intra în drepturi pentru o perioadă de patru ani.

*

Zâmbete.  ☺,,- Domnule Doctor, aș vrea să ies la pensie!” ,,- Nu se poate! Încă ți se mai aude inima bătând!” ☺Doi amici, aflați la pensie, se întâlnesc pe stradă: ,,– Ce faci, bătrâne!! Cum îţi merge?” ,,– Ce să fac...! Încerc şi eu să supravieţuiesc…!” ,,– O să regreţi amarnic…!” ☺ Întotdeauna ești sfătuit de cei din jur să nu vorbești cu gura plină, dar niciodată cu capul gol! ☺ ,,-De ce îți place așa de mult iarna?” ,,- Pentru că mai văd și oameni de zăpadă, fiindcă oameni de nimic am văzut destui!” ☺Iarna asta a fost atât de frig în Romania, încât un politician a fost prins cu... mâinile în propriile sale buzunare!! ☺Dacă ai voinţă poţi muta şi munţii; dacă ai şi un pic de creier îi lași acolo, că nu te deranjează. ☺Diavolul către femeie: ,,- Vin după tine....!” Femeia: ,,- Cred că ți s-a urât cu binele!”

*

Botezuri. Înmormântări. În ziua de 10 Ian. am oficiat Taina Sf. Botez pentru Bazavan George-Adam, fiul Domnului Bazavan Gheorghe și al Doamnei Bazavan Elena din Malovăț. Să le trăiască! În ziua de 3 ianuarie am oficiat slujba înmormântării pentru Băleanu Virgil(70 ani) din Malovăț, iar în ziua de 4 Ianuarie pentru Mema Ion(72 ani) din Bârda. Dumnezeu să-i ierte!

*

Program. În luna februarie avem următorul program de slujbe: 1 Febr.(Bârda); 2 Febr.(slujbă la Bârda; pomeniri la Malovăț, la ora 12); 7 Febr. (Malovăț-Bârda); 8 Febr.(Malovăț); 10 Febr.(Malovăț-Bârda); 14 Febr.(Malovăț-Bârda); 15 Febr.(Bârda); 21 Febr.(Malovăț-Bârda); 22 Febr.(Malovăț); 23 Febr.(Pavecerniță la Bârda); 24 Febr.(Pavecerniță la Malovăț); 25 Febr.(spovedit și grijit dimineața la Bârda, la biserică și în sat; Pavecerniță la Malovăț); 26 Febr. (spovedit și împărtășit dimineața la Malovăț, la biserică și în sat; Pavecerniță la Bârda); 27 Febr. (Acatist seara la Malovăț); 28 Febr. (Malovăț-Bârda). În restul timpului, preotul poate fi contactat la biserică, acasă, la telefonul  0724.99.80.86, ori pe adresa de e-mail stanciulescubarda@gmail.com.

Sănătate, pace și bucurii să vă dea Dumnezeu! La mulți și fericiți ani!

Pr. Al. Stănciulescu-Bârda