Vânătoarea de nevaccinați, un război nedrept prin care bogații lumii vor fi și mai bogați

Potrivit „Jewish News Syndicate”, în timp ce vorbea cu ministrul de interne Ayelet Shaked, Horowitz (ministrul sănătății al Israelului – n.n.) a spus: „« Permisul verde » nu este emis din motive medicale. Dimpotrivă, scopul regulilor « green pass » este «să preseze membrii publicului să se vaccineze»”. Lui Horowitz și Shaked li s-a alăturat apoi ministrului serviciilor de informații Elazar Stern, care și-a exprimat deschis dezgustul față de cei nevaccinați, spunându-i lui Horowitz că este enervant faptul ca nevaccinații ocupă paturi în secțiile de terapie intensivă” (Discuție înregistrată de un microfon uitat deschis în plenul Cabinetului israelian la 13 septembrie 2021, ora 3.41 p.m.).

Să-i vaccinăm pe toți. Prin orice mijloace!

Este un război. Un război în plină desfășurare. Un război la nivel mondial. Motivul războiului? Unul singur. Bogații lumii vor să fie și mai bogați. Și cum fiecare vaccinat aduce câțiva cenți în buzunarul celor care au investit în apariția acestui vaccin apărut brusc pe piață cu puțin timp înainte[1] de declararea atât de controversată a pandemiei de către Organizația Mondială Sănătății, toată populația lumii trebuie vaccinată! E ordinul dat de elita ocultă care conduce lumea. Din momentul elaborării acestei dispoziții, toate metodele destinate atingerii scopului sunt permise. Fie că este vorba de încălcarea gravă a libertăților omului, fie de supunerea oprobiului public a celor care refuză vaccinul. Adică de pedepsirea acelora care, dintr-un motiv sau altul, uneori chiar din motive medicale, refuză să umfle cu trilioane buzunarele bogătașilor.

„Hărțuiți, calomniați, batjocoriți, cenzurați, ostracizați, amenințați și concediați din locurile de muncă”

Tacticile războiului împotriva nevaccinaților au fost perfecționate odată cu trecerea timpului și cu răspândirea atât de ciudată (încât poate părea dirijată) a virusului pe suprafața globului. „Cei care își exprimă îngrijorarea cu privire la acest tratament medical sunt hărțuiți, calomniați, batjocoriți, cenzurați, ostracizați, amenințați și concediați din locurile de muncă. Aceasta include profesioniștii din domeniul medical care au îngrijorări bazate pe știință, cu privire la droguri și îngrijitorii care spun că au asistat la cazuri de persoane suferind reacții oribile și moarte, la scurt timp după ce au fost injectate. Când establishment-ul epurează oameni buni care riscă totul pur și simplu pentru a spune că sunt îngrijorări cu privire la un nou tratament medical – chiar dacă nu se opun categoric – voi avea încredere în acești oameni curajoși, de fiecare dată. Nu mă pot gândi la un singur caz similar din istorie când adevărul și moralitatea s-au dovedit a fi de partea instituției” declara de curând rabinul Chananya Weissman în cunoscutul său discurs intitulat „31 de motive să nu mă vaccinez”[2].

Metodele de torturare a nevaccinaților (tortură, pentru că ceea ce se întâmplă este similar torturii psihice și fizice) sunt gândite după aceleași principii după care sunt elaborate tacticile militare destinate destabilizării psihice și eliminării fizice a adversarilor. „Establishmentul a recrutat doctori, rabini, mass media și mase pentru a hărțui oamenii care nu doresc să fie injectați cu un nou medicament. Ni se spune că acestea sunt conspirații nebunești, că suntem împotriva științei, că suntem egoiști, că suntem ucigași, că nu ne pasă de bătrâni, că este vina noastră că guvernul continuă să impună restricții draconice. Totul pentru că nu vrem să fim injectați cu un tratament experimental, fără întrebări. Ni se spune chiar că avem obligația religioasă de a face acest lucru și că suntem grav păcătoși dacă nu facem acest lucru. Ei spun că, dacă nu suntem de acord să ne injectăm, ar trebui să fim obligați să rămânem în casele noastre pentru totdeauna și să fim excluși din viața publică. Ce fac ei este oribil, dezgustător, o perversiune a bunului simț, a moralității și a Torei” spune același Chananya Weismann, privind ceea ce vedem cu toții. Și tot el adaugă: „Văd toate minciunile, corupția, propaganda, manipularea, cenzura, agresiunea, încălcarea eticii medicale, lipsa de integritate în procesul științific, suprimarea reacțiilor adverse incomode, respingerea preocupărilor legitime, isterie, comportament asemănător cultului, ignoranță, spirit închis, frică, tiranie medicală și politică, ascunderea protocoalelor, lipsa preocupării reale pentru viața omului, lipsa de respect pentru drepturile și libertățile fundamentale ale omului, pervertirea Torei și a bunului simț, demonizarea oamenilor buni, cel mai mare experiment medical din toate timpurile fiind realizat de oameni lacomi, lipsiți de Dumnezeu…”.

Și totul se întâmplă în condițiile în care deosebirea dintre vaccinați și nevaccinați o reprezintă presupunerea (niciodată dovedită științific) că vaccinații ar cunoaște, odată îmbolnăviți, o mai mică suferință.

„Cea mai mare minciună rămâne aceea că așa-zisele vaccinuri anti-Covid-19 ar fi sigure”

Este deja recunoscut că vaccinații nu sunt imuni la boală, că și ei, exact ca și nevaccinații, pot transmite boala atât vaccinaților cât și celor nevaccinați, iar decesele din rândul lor sunt în proporție asemănătoare celor care au murit fiind nevaccinați. Iată, ca exemplu, statistica oficială (prezentată în ziarul Viața Noastră – Jurnal de Israel, din 9 septembrie 2021) cu privire la mortalitatea cauzată de Covid-19 în țara cu cei mai mulți vaccinați din lume:„ În ultima săptămână au murit din cauza coronavirusului 98 de israelieni nevaccinați. Au mai decedat, în aceeași perioadă, 70 de vaccinați cu două doze și 24 vaccinați de trei ori. Situația este aproximativ aceeași pentru pacienții grav bolnavi” Deci, au trecut la cele veșnice 98 de nevaccinați și 94 de vaccinați. Cifrele de mai sus arată, dincolo de orice dubiu, că întreaga campanie de vânătoare dură a nevaccinaților este justificată de o „periculozitate” aflată sub procentul de 2% comparativ cu a celor care s-au vaccinat. În flagrantă contradicție cu cele susținute de oficiali, uneori de medici angrenați în lupta împotriva nevaccinaților, riscul să se confrunte cu forme severe ale bolii există și la persoanele vaccinate: „cea mai mare minciună rămâne aceea că așa-zisele vaccinuri anti-Covid-19 ar fi sigure, în sensul că reacțiile adverse cunoscute și necunoscute sunt neglijabile. Este o minciună directă, deoarece caracterul eminamente experimental al acestor produse și lipsa studiilor de siguranță necesare (care ar fi trebuit să se desfășoare pe o durata de cel puțin 5 ani înaintea autorizării) se cunosc de la începutul campaniei de „vaccinare”. Este deopotrivă o minciună prin omisiune din cauza trecerii sub tăcere a numărului deceselor, reacțiilor adverse severe și dizabilităților permanente survenite după injectarea serurilor Covid-19”[3].

 

„Rapoarte internaționale de la colegii noștri , inclusiv din Israel, sugerează riscul de boală severă printre cei vaccinați timpuriu”, afirma cu puțin timp în urmă și dna. Rochelle Walensky, directorul Centrului american de Control și Prevenție a Bolilor Infecțioase (C.D.C.) U.S. Până la data de 16 august, conform bazei VAERS[4] în America se înregistraseră 710.632 reacții adverse și 13.068 decese survenite în urma vaccinării anti-Covid”

Exemplele de mai sus demonstrează că singura rațiune pentru care sunt ostracizați nevaccinații este încasarea a cât mai multor bani de către cei care vând vaccinurile. Și, pentru că ne refeream la situația din țara cu cei mai mulți vaccinați din lume, „potrivit publicației Jewish News Syndicate, în timp ce vorbea cu ministrul de interne Ayelet Shaked, Horowitz (ministrul israelian al sănătății, n.n.) a spus că „permisul verde” nu este emis din motive medicale. Dimpotrivă, scopul regulilor „green pass” este „să preseze membrii publicului să se vaccineze”[5].

2.000.000 de milioane de dolari câștigul de până acum al bogaților lumii

Care este, până în prezent, rezultatul acestei presiuni? Cât au câștigat bogații lumii într-un an și jumătate de la debutul acestei ciudate pandemii? Averea celor 500 cei mai bogați oameni din lume a sporit în timpul pandemiei cu 1,8 trilioane $ (aproape 2 milioane de milioane de dolari!)[6] Și mai sunt rezerve. Prin urmare, vânătoarea nu se va opri. Ea va fi însoțită de fabricarea unor cifre care să justifice apelarea la al treilea și chiar la al patrulea „vaccin”.

Un vaccin care nu este vaccin

În plus, studii, acceptate și de fabricanții acestui „vaccin”, arată că prin caracteristicele sale publicate și prin consecințele sale directe, ceea ce se injectează cetățenilor lumii nu este un vaccin. Și nu este un vaccin fiindcă nu are caracteristice specifice a ceea ce numim vaccin. Vaccinul este un „Produs biologic preparat din germeni patogeni sau din secreții microbiene, care se administrează prin injecții sau pe cale bucală unui om ori unui animal în scop preventiv (pentru a căpăta imunitate împotriva bolilor infecțioase)[7]. Știm, din prezentările oficiale, că produsul care ni se injectează nu conține nici germeni patogeni, nici secreții microbiene și nici nu creează imunitate. „Companiile farmaceutice, politicienii, instituțiile medicale și mass media și-au unit forțele pentru a se ne spune că este un vaccin, el nefiind vaccin, cu intenția de a manipula oamenii pentru a se simți mai în siguranță în privința unui tratament medical. Pentru că sunt mincinoși, nu am încredere în ei și nu vreau să am nimic de-a face cu tratamentul lor medical” spunea rabinul Chananya Weismann. I-au dat dreptate sute de studii și o imensitate de dovezi prezentate lumii de minți luminate din domeniul medicinei și virusologiei.

Există statistici contrare politicii oficiale de vaccinare niciodată prezentate publicului larg. Un public ținut în întuneric și înfricoșat pentru a se vinde cât mai multe așa-zise vaccinuri ale căror consecințe nu sunt pe deplin cunoscute și care, prin modificarea genomului uman, ar putea aduce conduce spre dezastru evoluția viitoare a omenirii. Întreaga campanie, dimensiunile nemaiîntâlnite ale acesteia, conduc spre concluzia că în aceste zile omenirea este supusă unui experiment extrem de periculos.

 

Vom încheia supunându-vă atenției părerea celebrului doctor american Vladimir Zelenko: „Dacă aveți un grup demografic care nu are nici un risc de a muri de o boală, de ce l-ați injecta cu o otravă mortală? Hai să vedem dacă funcționează. Sunt două țări din lume care au cel mai mare număr de cetățeni vaccinați: Israel, cu un indice de vaccinare ridicat, de 85%, și o națiune de pe o insulă din oceanul Indian, Seychelles, unde sunt peste 80% de persoane vaccinate. Cele două țări cunosc o epidemie cu varianta Delta. Vă rog, lăsați-mă să vă pun o întrebare: dacă ați vaccinat majoritatea populației dumneavoastră, de ce mai aveți încă epidemie? Asta este numărul unu și, numărul doi: de ce să mai faceți a treia doza cu același lucru care nu a mers primele două dăți?”[8].

Post scriptum

Articolul de față nu reprezintă un îndemn la nevaccinare. Autorul este convins că fiecare dintre noi este responsabil pentru ceea ce face cu corpul său și că, de-a lungul timpului, vaccinarea a salvat sute de milioane de oameni de la suferință și de la moarte. În același timp, articolul este un protest împotriva minciunii propagate pe post de adevăr, a eliminării forțate din viața publică a 70% din populația prin decizii evident absurde și este, în același timp, un semnal necesar împotriva campaniei mondiale de înfricoșare a miliardelor de oameni nevinovați cu scopul îmbogățirii câtorva.

 

Autor: Teo Palade

Sursa: art-emis.ro

 

——————————————-

[1] https://www.mediafax.ro/stirile-zilei/moderna-a-conceput-vaccinul-anti-covid-din-13-ianuarie-cu-doua-luni-inainte-de-declararea-pandemiei-19778964

[2] http://www.chananyaweissman.com/article.php?id=263&fbclid=IwAR0oEhM6qv33PHa5bDlHeh5zjyM1Yw1n1k6Wqks4QTFdgsLehK75bXFtoWk

[3] https://acidmedia.ro/pandemia-vaccinatilor-declaratii-stiinta-date/

[4] https://vaers.hhs.gov/data.html

[5] https://patriotwise.com/top-official-for-israel-makes-devastating-admission-on-hot-mic/

[6] https://www.mediafax.ro/economic/bogatii-lumii-sunt-acum-si-mai-bogati-averea-lor-a-crescut-cu-31-in-pandemie-19848434

[7] https://dexonline.ro/definitie/vaccin

[8] https://www.art-emis.ro/jurnalistica/treziti-va-este-al-treilea-razboi-mondial-este-genocid-planetar

România – o ţară ajunsă la disperare, cu un guvern fantomă şi un popor debusolat atacat din toate părţile

 

Poate nu suntem singurii din lume care se confruntă cu o situaţie atât de tulbure. Dar, spre deosebire de alţii,  noi pretindem că ne aflăm în inima Europei, ne considerăm un stat democratic, stabil din punct de vedere economic şi cu o clasă politică responsabilă. Nimic mai neadevărat. Este doar un clişeu. Este imaginea care ni se vinde, mai ales în anii electorali, când politicienii, machiaţi strident în culorile naţionale, pozează în patrioţi, iubitori de naţie şi par a fi afectaţi de situaţia omului de rând ca şi când le-ar fi murit o rudă apropiată.

Unde şi cum suntem

În realitate ne aflăm la marginea estică, aceea sărăcită de cotropitori, a Europei: „Nouă ne place să credem că suntem europeni, înţelegând prin aceasta că ne supunem aceleiaşi logici a modernității ca ţările prospere ale continentului. În fapt, semănăm mai mult cu fostele colonii ale acestora”. Au trecut multe decenii de când nu am mai cunoscut cu adevărat democraţia.

Din punct de vedere economic am ajuns într-un faliment real, ascuns de autorităţi sub fraze sforăitoare şi planuri de redresare niciodată materializate. Şi asta fiindcă de treizeci de ani distrugem fără răgaz tot ce am avut de calitate în ţară şi tot ce a fost performant în domeniul industrial şi în agricultură, pentru că vindem pe nimic inclusiv pământul de sub noi şi nu contenim în a sufoca din faşă orice iniţiativă autohtonă cu perspective de dezvoltare.

Iar clasa politică, provenită din zona de scursură urât mirositoare a societăţii, se târăşte fără ruşine precum un câine linguşitor şi flămând în faţa străinătăţii şi are veleităţi de zbir în raport cu propriul popor. Oriunde priveşti, găseşti disperare.

Pensionarul

E disperare în ochii obosiţi ai pensionarului român. El trăieşte la limita subzistenţei din mila unui guvern iresponsabil şi nepăsător care consideră că pensia reprezintă o cheltuială inutilă şi nu un drept al celui care a plătit o viaţă întreagă statului în baza unui contract ce i s-a promis că va fi respectat  cu sfinţenie. E disperarea celui ajuns la vârsta neputinţei care vede cum fiecare nou guvern, cu metode specifice tâlharului la drumul mare, îl atacă ştiindu-l vulnerabil şi încearcă să-i fure din puţinii bani care i se cuvin de drept. E disperarea celui tratat cu dispreţ în spitale, lipsit de medicaţia neceară bătrâneţii sau pus în faţa unor preţuri exorbitate pentru aceleaşi medicamente pe care cu puţini ani în urmă le cumpăra cu câţiva lei. E disperarea individului dependent de mila unui stat care îl tratează ca pe un balast, un stat interesat în dispariţia sa cât mai apropiată pentru a-i lua banii ce i se cuveneau şi a-i băga în buzunarul larg al acoliţilor veşnic nesătui.

Bugetarul

Citeşti disperarea pe faţa angajatului la stat cu salariul blocat an după an şi trăind sub permanenta ameninţare a disponibilizării întrucât fiecare nouă administraţie constată, pe bună dreptate sau nu, că predecesoarea a umflat fără rost aparatul administrativ. E disperarea celui obligat să trăiască după reguli din ce în ce mai absurde, a aceluia care trebuie să se vaccineze pentru a mai putea veni la serviciu, a aceluia care poartă masca opt ore pe zi şi care se află la contactul direct cu nervozitatea unor oameni care, hărţuiţi de legi inepte, au ajuns la limita suportabilităţii.

Agricultorul

Disperat este şi agricultorul, ţăranul adevărat. Părăsit de de statul care l-a exploatat nemilos decenii la rând, rătăcit între restricţii de toate felurile al căror rost nu-l înţelege, fără posibilitatea de a-şi fructifica munca pământului, alungat din pieţe şi victimă sigură a samsarilor de produse agroalimentare, obligat uneori să-şi arunce la gunoi produsele decât să le dea pe nimic, cu vitele din curte omorâte, sub pretextul unor maladii ori pandemii importate, de  hoarde ucigaşe echipate precum extratereştii, văduvit de pământul strămoşesc prin maşinaţiuni funciare coordonate de oficialităţile care ar fi trebuit să-l apere de tâlharii de terenuri agricole înmulţiţi ca ciupercile după ploaie, cu drumurile satului lăsate în părăsire, obligat să care apa necesară gospodăriei de la fântâna satului cu cobiliţa pe grumaz ca acum două sute de ani. Din ce în ce mai sărac în satul părăsit de tineret, ţăranul îşi plânge disperarea în pumnii noduroşi munciţi din greu. El este invizibil pentru acest guvern fantomă.

Părinţii

Sunt disperaţi părinţii. Ei nu mai pot controle ceea ce se întâmplă cu copiii lor ajunşi prizonierii unui sistem de educaţie aflat în descompunere, ai unui mecanism dubios a cărui singur efect este semialfabetizarea unor viitori semidocţi. E disperarea celui pus să semneze pentru vaccinarea copilului drag cu un vaccin în care nu are încredere pentru că efectele sale pe termen lung îi sunt în mod intenţionat ascunse. E disperarea aceluia care trebuie să-şi părăsească copilul de numai doi ani speriat de necunoscut la poarta grădiniţei întrucât nişte dispoziţii idioate ale unora care se erijează în apărătorii sănătaţii poporului nu ţin cont nici de sentimentele părinteşti şi nici de trăirile copilaşului.

Copiii

Disperaţi sunt şi copiii, azvârliţi de lopata nepăsătoare ministerului de resort ca nişte cartofi din „şcoala prin prezenţă fizică” spre „şcoala online” şi invers, rostogoliţi precum dovlecii de la obligativitatea de a purta în clasă numai un anumit tip de mască la vaccinarea aproape obligatorie. E disperarea firească a copilului căruia i se spune să nu-şi mai numească mama mamă şi tatăl tată. A copilului aruncat încă de la vârsta cea mai fragedă în dilema incertitudinii sexuale, a unei educaţii agresive care îl orientează spre actul sexual contra naturii, spre negarea autorităţii părinteşti, spre manifestarea unei independenţe pe care nu o înţelege, nefastă pentru oricare copil normal şi ale cărei adevărate consecinţe nu le cunosc nici „educatorii” lui.

Cetăţeanul

Cetăţeanul, românul simplu sau cât de cât înstărit, este şi el cuprins de disperare. Este atacat din toate părţile de o administraţie ajunsă la putere prin fraudă, care nu-i cunoaşte şi nu-i apără interesele, care inventează legi după legi menite să-l îngenuncheze precum o vită înainte de sacrificiu. Din sferele tulburi ale puterii semioculte îl atacă arafaţii, cerându-i să se comporte precum un ciumat, să se vaccineze pentru a putea bea o bere, amendându-l dacă i-a căzut masca sub nas sau dacă merge la piaţă peste orele permise de Ordonanţele Militare care nu au nicio legătură cu armata.

Din spitale îl atacă medicii, tot mai mulţi lipsiţi complet de etica profesională şi condiţiile de spitalizare depăşte cu decenii de evoluţie a actului sanitar. În spitalele româneşti se moare, poate mai des decât de boală, de nepăsare, de frig sau de foc.

De la Palatul Victoria îl atacă cîţii, îngropându-l în sărăcie şi datorii plătibile de el şi de urmaşii săi.

Din Dealul Cotrocenilor îl  atacă iohanişii, aroganţi şi nesimţitori, subordonându-l unor guverne adunate în haite, a căror unică îndeletnicire este de a se pleca în faţa străinătăţii hulpave şi urărind un singur scop – ajungerea la ciolan.

Din cele mai neaşteptate locuri îl atacă, cu sălbăticie, corporaţiile străine care i-au subtilizat întreaga industrie, i-au acaparat cu sprijinul băseştilor, năstaşilor, bocilor (şi altor circa douăzeci de prim-miniştri rotiţi pe fotoliul din Palat ca tiribombele la bâlci) apa pe care o bea şi în care se spală, electricitatea cu care îşi luminează casa tot mai săracă, telefonul cu care îşi simte aproape copiii alungaţi de sărăcie în lumea largă, pâinea făcută din grâul trudit spre a fi vândut pe nimic…

În ţara asta bolnavă de disperare pe acelaşi cetăţean îl mai atacă şi speculanţii mărunţi sau mari, mărind la nesfârşit preţurile, sugrumându-l financiar şi furându-i zile din viaţă cu sprijinul direct al guvernanţilor corupţi.

Deasupra tuturor, nişte specimene incapabile să guverneze

Deşi au trecut secole ce s-au vrut înoitoare peste acest popor, politicienii nu s-au schimbat. Ei sunt şi azi aceiaşi şnapani, aceiaşi hoţi organizaţi în găşti denumite pompos partide, aceiaşi ignoranţi înfumuraţi care confirmă proverbul „Prostul nu e prost destul dacă nu-i  fudul”. Politicienii au rămas, ca o rasă îngheţată într-o matriţă fiziologică imuabilă, aceiaşi indivizi fără simţul dragostei de ţară, aroganţi cu poporul considerat o turmă de imbecili şi, pe deasupra, lipsiţi complet de sentimentul demnităţii naţionale.

Nu evoluăm ca ţară. Nici măcar nu rămânem în echilibru la un anumit stadiu de dezvoltare. Involuăm într-un ritm debordant. Fenomen dincolo de orice dubiu pentru orice observator obiectiv al realităţii româneşti. De ce? Pentru că ei, politicienii, aceiaşi dintotdeauna, par a fi rămas exact aşa cum, în 1856, la Congresul de la Paris, îi descria  contele Clarendon, reprezentantul Angliei – nişte specimene incapabile să guverneze:   „Cum se poate guverna o ţară ai cărei conducători – în mod fatal, autoproclamaţi – nu fac nimic altceva decât să caute, în lungi reglări de conturi între clanuri (bazate pe rudenie sau pe alianțe), ce iau aparenţa unui război civil (chiar dacă purtat doar în seraiul puterii), să-şi însuşească privilegiile reprezentanţilor fostelor puteri tutelare?

 

Autor: Teo Palade

Sursa: art-emis.ro

Teo Palade: „Covid-19 a încetat să fie numai o boală. Covid-19 a devenit ideologie”

 

Brusc, o maladie asemănătoare până la identitate cu gripele sezoniere care bântuie anual blânda noastră planetă, a fost ridicată la nivel de apocalipsă. În ciuda numeroaselor acuzaţii de conspiraţionism, a pedepselor drastice aplicate contestatarilor versiunii oficiale prin care se afirma că nenorocirea ce a oprit din mersul său roata lumii s-a născut printr-o minune din cadravul unui liliac năsos oferit spre vânzare într-o piaţă aglomerată din imensa Chină, apar tot mai multe dovezi că nimic nu a fost întâmplător.

Într-un termen scurt raportat la dimensiunea sa spaţială, întreaga omenire a fost terifiată. Teama a înlocuit orice reacţie raţională şi fiecare împotrivire. Oricare încercare de a evada din lagărul psihiatric îngrădit cu zidurile ridicate de frică a fost înăbuşită din faşă cu cruzime. Cifrele evidenţiază un adevăr dur: prin proporţii, prin efecte şi prin urmări, prin numărul de morţi şi prin fenomenele sociale distrugătoare generate, pandemia a depăşit dimensiunile unui război mondial. Acest război e încă fierbinte. El se află în plină desfăşurare. Iar sfârşitul său, incert, probabil aflat la îndemâna câtorva iniţiaţi, nu-l poate prevede nimeni.

Ca parte a acestei înfricoşătoare zvâcoliri sociale, politice şi economice, un imens aparat de represiune a funcţionat ireproşabil şi ca urmare propaganda fricii ridicată la rang de religie universală a bulversat fiecare locuitor al Terrei. La unison, din îndepărtatul occident la extremul orient şi de la polul boreal la cel austral, ca urmare a inventarii unui mecanism administrativ ce a funcţionat eficace chiar şi contra naturii, timp de peste un an aproape toţi morţii de pe glob au fost catalogaţi ca fiind victime ale teribilului flagel. Milioanele de cadavre, contabilizate zilnic prin instituţii special create atât la nivel naţional cât şi internaţional, continuă să fie afişate public, clipă de clipă, prin toate trompetele mass-media, ca semnul cert al unei apocalipse. Catalogaţi apoi în statistici înfiorătoare, munţii de cadavre sigilate în saci de gunoi au fost prezentaţi drept imagine a viitorului ce ne este rezervat fiecăruia, dar mai ales oricărui neîncrezător rebel.

Inchizitorii

„Crezi în virus?”, a fost întrebarea cu care inchizitorii moderni ne sondau virtutea supunerii totale. Orice răspuns negativ şi oricare încercare de a evita exprimarea totală a adeziunii oarbe la versiunea oficială te transformau într-un proscris. „Cum să poţi avea încredere într-un ins care nu crede în coronavirus?”. Este întrebarea pe care am auzit-o rostită, cu o silă nedisimulată faţă de „necredincios”, de către unul dintre conducătorii de vază ai naţiunii. Era direcţia de atitudine indicată de la cel mai înalt nivel cetăţeanului „responsabil” înspăimântat deja.

Mai apoi, întrebarea de coşmar s-a repetat  La un alt nivel. De această dată „virus” a fost înlocuit cu „vaccin”. Nu crezi în vaccin, eşti duşmanul poporului! Exact la fel ca în timpurile de tristă amintire când dacă nu credeai în lozinca partidului erai condamnat pentru sabotarea statului aflat în luptă pentru asigurarea bunăstării întregului popor prin edificarea societăţii socialiste multilateral dezvoltate…

În timp ce obligativitatea vaccinării seamănă tot mai mult cu o navă care se apropie de port, actualul ministru al Sănătății a fost întrebată dacă vaccinarea va deveni obligatorie printre angajații din spitale. „Nu va fi obligatorie dacă utilizăm acele pârghii, dar, da, studiem diferite scenarii prin care să facem indezirabilă lipsa dorinței de vaccinare. […] Nu m-aș duce neapărat la pedepse, dar poate că o frecvență mai mare a testării și o obligativitate a testării, și o periodicitate crescută a testării personalului care este nevaccinat este un scenariu de abordat, dar toate acestea le discutăm în aceste zile și vom vedea pe care dintre ele le vom adopta”[1].  Adică, doamna ministru are în vedere aplicarea democratică a vechiului principiu românesc al muncii voluntare obligatorii.

De ce ideologie?

De ce Covid-19 este deja o ideologie? Pentru că răspunde pe deplin tuturor termenilor care caracterizează ideologiile. Câteva argumente ne vor lămuri. Să începem cu felul în care Dicţionarul explicativ al limbii române defineşte ideologia: „Totalitate a ideilor și concepțiilor care reflectă interesele unei clase sau pături sociale și care servesc la consolidarea sau la schimbarea relațiilor sociale existente”  Ar fi extrem de greu de negat că pandemia pe care o traversăm azi, declarată ca atare în mod discutabil după o lungă perioadă de incertitudine, nu reflectă interesele unei structuri sociale aparte. Fiecare dintre noi poate identifica uşor şi arăta cu degetul acea categorie socială care a profitat din plin şi care beneficiază în continuare de pe urma existenţei acestei maladii. A bolii care, în mod inexplicabil pentru naivi, şi-a primit denumirea Covid-19 cu mulţi ani înainte de manifestarea sa concretă.

De asemenea, azi numai naivii incurabili se mai îndoiesc că afecţiunea Covid-19 are ca scop schimbarea relaţiilor sociale existente. Chiar şi cei mai fanatici apărători ai ideii că virusul a apărut ca urmare a unei deviaţii naturale accidentale s-au văzut obligaţi să recunoască rolul pe care boala aceasta îl are în restructurarea societăţii viitoare. Ne-a declarat-o deschis, prin lansarea iniţiativei Marea Resetare la chiar debutul pandemiei, inclusiv conducerea Forumului Economic Mondial organizat anul trecut la Davos. În cadrul Forumului, tehnocratul Klaus Schwab, fondator și președinte al Forumului Economic Mondial, a ţinut să precizeze: „Răspândirea alarmantă a coronavirusului ne-a arătat că sistemele noastre vechi nu mai sunt potrivite pentru secolul XXI, a arătat o lipsă fundamentală de coeziune socială, corectitudine, incluziune și egalitate. Acum este un moment propice, atât pentru a lupta cu virusul, cât și pentru a modela sistemul, pregătindu-l astfel pentru era post-coroanavirus” [2].

În cartea sa din 2020 (întâmplător apărută tot în plină pandemie) privind Marea Resetare, Schwab susține că biotehnologia și alimentele modificate genetic ar trebui să devină un pilon central al problemelor de penurie alimentară mondială, probleme pe care Covid-19 -ul le-a exacerbat. Faptul că este uneltirea celor mai influente corporații și miliardari din lume care stau în consiliul de administrație al FEM împreună cu studentul lui Kissinger, Klaus Schwab, împreună cu șeful Națiunilor Unite și FMI, cu directorii executivi ai celor mai mari giganți financiari din lume, inclusiv Blackrock, Blackstone, Christine Lagarde de la Banca Centrală Europeană, David Rubinstein din grupul Carlyle, Jack Ma, cel mai bogat miliardar din China, constituie o dovadă suficientă că Marea Resetare nu este pusă în practică în favoarea adevăratelor noastre interese, în ciuda cuvintelor lor mieroase. Această agendă distopică reprezintă versiunea „1984” (romanul „O mie nouă sute optzeci şi patru”, George Orwell, tipărit în 1949). Covid-19 nu a fost decît preludiul[3].

De-ar fi să mergem mai departe pentru lămurirea celor încă neconvinşi că, printr-un mecanism atent elaborat, s-a reuşit transformarea unei maladii într-o ideologie ce ne este impusă zi de zi, ar mai trebui să-i cităm pe Marx care spunea că ideologie este „Orice idee care contribuie la camuflarea contradicțiilor sociale”. (Să nu ne mire recurgerea la filozofia marxistă. „Studenții de la Oxford au votat că Regina Elisabeta e retrogradă, iar portretul ei din tinerețe trebuie scos de pe pereții principalelor săli de curs. Pare incredibil, nu? Asta după ce noua generație de politicieni i-au ridicat lui Marx statuie[4]).

Tot în ceea ce priveşte esenţa ideologiei,filozoful Louise Pierre Althusser susţinea că „ideologia nu este doar o reprezentare iluzorie a realității, ci și mijlocul prin care omul își trăiește relația cu realitatea; orice ideologie are funcția (care o definește) de a „constitui” indivizi concreți ca subiecți (ai autorităților etc.)” Ceea ce, în văzul întregii lumi, se şi întâmplă. Aceşti „indivizi concreţi”au ocupat deja funcţiile importante în societate şi ne conduc prin pocniri din bice spre ţarcul societăţii gândite de ei pentru ei.

Transformarea acestui virus într-o ideologie distructivă pentru unii şi extrem de benefică pentru alţii, planificată riguros cu ani înainte, verificată pe parcurs prin repetiţii din ce în ce mai complexe, angrenată la o ofensivă media rar întâlnite în istorie, s-a dovedit a fi un deplin succes. Prin Covid-19 s-a realizat ceea ce nici cele mai elaborate planuri de uniformizare a lumii nu au reuşit: s-au adus la unison elitele politice şi sanitare ale lumii.

Unde este devărul?

O ideologie, odată impusă, naşte exact pruncul dorit. Pandemia se va stinge, la fel de brusc cum a apărut, atunci când scopurile sale vor fi atinse. După, o altă societate va răsări. O societate cu bogaţii mai bogaţi şi săracii mai săraci. O societate în care legile absurde destinate asupririi necondiţionate a cetăţeanului timorat vor părea normale şi unde drepturile omului vor deveni o amintire de poveste condamnată drastic de noua propagandă. O amintire ce va trece treptat în folclor precum basmele cu Zmei forţoşi, Feţi-Frumoşi şi Ilene Cosânzene.

Unde este adevărul? Adevărul va fi aflat atunci când, în mod responsabil, se va răspunde sutelor de întrebări pe care acest proces pandemic le-a răscolit. Personal, nu cred că generaţia de azi va apuca acea zi. Ca un bandaj inutil pe rana purulentă Covid-19 , acum câteva zile senatul american a hotărât instituirea unor comisii speciale care să caute răspunsuri la întrebări de genul:

Cum a fost posibil ca BigPharma să capete o asemenea putere încât să poată stabili, la nivel mondial: conţinutul ştirilor lansate de mass-media; ce este bine şi ce este rău în relaţie cu noul coronavirus; cum să ne tratăm de această boală şi cum nu; eliminarea tuturor tratamentelor preventive şi impunerea inoculării întregii lumi cu vaccinuri insuficient testate; discreditarea celor care au reuşit să aplice scheme de tratament eficiente prin care s-au vindecat sute de mii de pacienţi; cum să ne numărăm morţii, care dintre ei să fie încadraţi în categoria „Covid” şi care nu;

Cine a ascuns originea viusului şi de ce

Cine şi cu ce scop a dat dreptul reţelelor sociale: să cenzureze informaţiile după bunul lor plac; să prezinte populaţiei lumii numai ştirile pe care le dorea un anumit grup restrâns de persoane şi prin care s-a creat teroare şi haos; să închidă gura tuturor celor care erau împotriva disipării fricii prin fenomenul Covid;

Cine a finanţat şi în folosul cui au avut loc finanţările pe tot parcursul pandemiei

Adevărul? Vor fi găsiţi câţiva ţapi ispăşitori, probabil se vor aplica vreo câteva sancţiuni simbolice şi se va declara răspicat că gata, democraţia a învins. A rezolvat şi enigma aceasta.

Adevărul? Cei care vor mai trăi, îl vor afla. Deocamdată noi, muritorii carpato-dunăreni trăitori în mirifica Grădină a Maicii Domnului, aşteptăm. Cu trupul tot mai vaccinat, cu speranţa izbăvirii cuibărită în suflet şi cu întreaga atenţie îndreptată spre guru Arafat, aşteptăm cel de al patrulea val.

Autor: Teo Palade

Sursa: art-emis.ro

———————————-

[1] https://www.activenews.ro/opinii/Ministerul-Sanatatii-de-la-%E2%80%9Eimpunerea-vaccinarii-impotriva-Covid-19-de-catre-angajator-o-apreciem-ilegala-pana-la-%E2%80%9Estudiem-diferite-scenarii-prin-care-sa-facem-indezirabila-lipsa-dorintei-de-vaccinare-167360

[2] https://evz.ro/teoria-exploziva-a-conspiratiei-elitele-pregatesc-marea-resetare-cu-ajutorul-pandemiei.html

[3] https://revelatiialecerului.wordpress.com/2021/02/02/dupa-covid-davos-ul-trece-la-marea-resetare/

[4] https://adriannastase.ro/2021/06/11/marius-ghilezan-cultura-ostracizarii-trecutului-si-reintoarcerea-lui-marx

Ni s-a zugrăvit un nou orizont – vaccinarea!

 În decursul existenței sale, lumea și-a tot schimbat aspirațiile. Și, subordonată în timp unor țeluri diferite, a urcat sau a coborât pe drumul ei către viitor – calea presărată cu sumedenie de  incertitudini. Azi, obiectivul nu mai este industrializarea, ca în secolele optsprezece sau nouăsprezece și nici digitalizarea ca în secolul abia încheiat.  Decarbonizarea și depopularea au devenit Scopul. Iar drumul spre atingerea acestuia, drum care urmează să treacă obligatoriu prin botezul pandemic pentru a deveni credibil, se numește vaccinarea!

Dincolo de paravan

Pentru a înțelege încotro mergem, ne-am obișnuit să privim la conducătorii noștri direcți, la cei pe care noi, neputincioși în a ne depăși proastele obișnuințe, credem că i-am ales și, mai ales, ne închipuim că ne sunt datori. Câtă naivitate! Ei știu prea bine că nu nouă ne sunt datori. Rolul nostru, deloc decisiv, a fost acela de a reprezenta cât mai veridic decorul, paravanul. De mulți, de foarte mulți ani, poate din totdeauna, noi, cei mulți, am reprezentat numai ornamentul, podoaba ridicată în fața ochilor mulțimii, destinată să deruteze privirea gloatei de la adevărații actori. Da, amăgiți continuu,  am ajuns a fi acele obiecte decorative în spatele cărora stăpânii își instalau în jilțuri largi slugile prea plecate. Timp în care noi, convinși că avem  puterea de a ne hotărî singuri soarta, completam cu încredere buletinele de vot. Niște hârtii cu totul și cu totul inutile. „Dacă votul nostru ar putea schimba ceva, nimeni nu ne-ar mai lăsa să votăm”, a spus cu aproape un secol în urmă Mark Twain. Și, multele decenii scurse de atunci au demonstrat că ilustrul scriitor și publicist american a avut mare dreptate!

Azi, constatăm că nu un amărât de prim-ministru dintr-o țară de mâna a treia hotărăște soarta poporului său. Nu un președinte agramat, care abia poate rosti corect gramatical câteva fraze în limba autohtonă, este acela care stabilește direcția de mers a țării sale. O adevărată viespărie, cu puteri nelimitate, plasată cu mult deasupra legilor, conduce cu adevărat omenirea. Așa-zisa elită a lumii – o încrengătură formidabilă de interese financiare, militare, economice și religioase, strânsă la un loc de dorința acerbă de dominare – trasează, prin planuri abițioase și strict respectate, mersul omenirii: „instrumentele şi mijloacele folosite de aşa-zisa elită a lumii pentru dominarea omenirii sunt structurate într-o „piramidă a puterii“ care are la vârf familiile de potentaţi ale aşa-zişilor „iluminaţi“ de inspiraţie satanică (Rothschild, Rockefeller etc.) – care au elaborat planul şi supraveghează îndeplinirea lui – şi include, pe diferite trepte, tot felul de grupări oculte precum grupul Bilderberg, francmasoneria mondială de toate orientările, riturile, fracţiunile şi ramurile (Marele Orient al Franţei, ritul scoţian antic şi acceptat, ritul Memphis-Misraim etc.), cercurile aşa-zis „selecte“ şi think-tank-urile de tipul C.F.R., Comisia Trilaterală, Masa Rotundă, Clubul de la Roma, societatea iezuiţilor, instituţiile financiare internaţionale precum Banca Mondială, Banca Reglementelor Internaţionale, Fondul Monetar Internaţional, organismele militare de tipul N.A.T.O., uriaşele concerne multinaţionale, marile agenţii mass-media şi chiar guvernele marilor puteri economice […] Toate aceste grupări masonice, organisme financiare, politice şi economice, agenţii secrete, cercuri de influenţă, instituţii administrative, paravane economice şi politice, societăţi mai mult sau mai puţin religioase constituite sau infiltrate şi controlate pe ascuns de către agenţii aşa-zişilor „iluminaţi“ constituie doar câteva dintre numeroasele braţe ale caracatiţei mondialiste.

De ce cvasitotalitatea guvernelor lumii urmează cu supușenie „Planul”?

Răspunsul la întrebarea de mai sus nu este simplu. Va trebui să ne depășim propriile impresii și credințele de moment. Va fi necesar să lăsăm în urmă convingerile sădite în mintea noastră, încă din copilărie, care spun că soarta ne este hotărâtă de aleșii noștri. Guvernele nu sunt de capul lor. Ele fac ceea ce li se dictează de aceia care au avizat numirea fiecăruia dintre miniștri și au sprijinit politic și financiar înscăunarea prim-ministrilor și a președinților de țară. Prin voința acestor păpușari și împinse de obligațiile față de stăpânii lor, guvernele sunt prinse într-o țesătură extrem de deasă și inflexibilă de interese. Există zeci de Acorduri, Pacte, Legi internaționale, Planuri, Agenții internaționale, Cluburi, Agende de lucru etc la care guvernele au aderat (de voie sau de nevoie) și care, prin decizii, sugestii sau indicații cu statut de obligativitate, dirijează mersul lucrurilor.

Ne întrebăm, cu temei, de ce în fața acestei pandemii care a născut o sumedenie de suspiciuni, aproape toate guvernele lumii au acționat identic? De ce, într-o lume atât de diversă, antagonică pe alocuri, guvernele s-au aliniat disciplinate acelorași comandamente, și-au chinuit cu bună știință cetățenii și și-au distrus economiile?

Au făcut-o pentru că, acolo sus, au fost elaborate niște programe a căror îndeplinire nu este facultativă. Ba din contră, este urmărită cu maximă rigurozitate. Au mai făcut-o pentru că, în scopul ducerii la bun sfârșit a acelor programe, au fost înființate, în decursul timpului, o mulțime de organisme și asocieri internaționale prin care guvernele au fost legate de mâini și de picioare. Să încercăm, împreună, o reamintire a lor fără a avea pretenția că le-am numit pe toate: Agenda pentru Dezvoltare Durabilă a Națiunilor Unite, Acordul de la Paris, Clubul de la Roma, Planul de Acțiune al populației mondiale, Conferința Mondială a Populației de la București, Legea Europeană a Climei, Pactul Ecologic European, Viziunea Europeană Strategică, Roadmap on Vaccination pentru statele U.E., Agenția Internatională de Energie, Organizația Mondială a Sănătății, U.N.E.S.C.O. etc.

Oprindu-ne numai la una dintre aceste organizații internaționale – Agenda pentru Dezvoltarea Durabilă a Națiunilor Unite – să cităm cele scrise de Kevin Mugur Galalae, cercetător de origine română cu activitate științifică în Canada, Germania, Marea Britanie și România: „Guvernele lumii au aderat la Agenda pentru Dezvoltare Durabilă a Națiunilor Unite, care este bine mediatizată, dar nu poate fi realizată decât dacă se execută mai întâi programele de decarbonizare și depopulare și acestea nu se pot face în mod deschis, deoarece primul necesită distrugerea multor sectoare economice și al doilea crimă în masă […] Obiectivul depopulării nu este explicat nicăieri, deoarece implică genocid și crime împotriva umanității, dar fără el nu sunt posibile decarbonizarea și nici sustenabilitatea, motiv pentru care este urmărit în secret cu acordul tacit al majorității guvernelor lumii. Implicit, totuși, obiectivul depopulării apare în Indexul de Depășire (Overshoot Index), care descrie nivelurile sustenabile ale populației din fiecare regiune și țară de pe pământ și gradul în care lumea este suprapopulată”.

Ca și cum mulțimea de instituții transnaționale nu ar fi fost îndeajuns, la nivel statal, au fost instituite organisme și societăți naționale, blagoslovite de guverne, menite să ajute la îndeplinirea sarcinilor trasate de primele. Profitându-se de pandemie, în România, spre exemplu, a fost creată în mod expres o funcție similară guvernatorului, cu puteri aproape nelimitate: Comandantul Acțiunii!

Lumeatreizarea, un process deja vizibil

În aprilie 2021, într-un articol intitulat „Lumeatreizarea: Nenorocirea cu ardere lentă a Americii”, Ryan Green, descrie pe larg efectele adânci ale pandemiei. Efecte care ne afectează pe fiecare dintre noi, inclusiv comunitățile largi, chiar statele cele mai bogate ale lumii. „Lumeatreizarea este o nenorocire cu ardere lentă pentru cei care trăiesc în țările dezvoltate, obișnuiți cu confortul, conveniența și securitatea. Lumeatreizarea înseamnă sărăcirea treptată și inevitabilă a unei țări bogate. Este efectul vizibil al crizelor majore care afectează populația, instituțiile, corporațiile și chiar guvernul. Se răspândește insidios în fiecare aspect al vieții de zi cu zi și în cercurile noastre mici. Mai putină dezvoltare înseamnă mai puțină bogăție, mai puțini bani în circulație pentru ca toată lumea să-și poată satisface necesitățile și obligațiile. Această economie în scădere aduce tot felul de declinuri care afectează serviciile, infrastructura, lanțul de aprovizionare, instituțiile, schimbarea vieții și rutina populației”.

Practic, ne spune Ryan Green, statele lumii, chiar și cele mai bogate, parcurg un process lent de întoarcere la statutul caracteristic lumii a treia: nivelul de trai scade semnificativ; criminalitatea are o creștere șocantă; numărul persoanelor fără adăpost explodează; valurile de emigrație nu mai pot fi controlate; scade dramatic calitatea serviciilor către populație iar firmele private dispar în ritm rapid; infrastructura nu numai că nu se dezvoltă dar este practic abandonată; ating o cotă alarmantă inflația, impozitarea și confiscările; inegalitățile sociale ajung la cote nemaiîntâlnite; securitatea persoanei este abandonată…

Sunt aspecte pe care le vedem cu toții, cu care ne confruntăm mai ales în ultimul an, după debutul pandemiei. Întrebarea este: Dacă statele bogate trec prin acest proces regresiv înfiorător, ce se întâmplă în țările trăitoare cu adevărat în lumea a treia? Vor arde ele lent, până la „cenușeizare”?

România, încotro?

Un sondaj de opinie recent arăta că în majoritate covârșitoare populația României are convingerea că țara merge pe un drum greșit. Întrebați cum prognozează viitorul României în termini meteorologici, 76% dintre cei întrebați au răspuns ”Nori, ploaie și frig”.

Nu ar trebui să ne mire. Semnele unui asemenea derapaj erau evidente. Repetatele încălcări ale Constituției încă de pe vremea tristă a președintelui Băsescu, voluntarismul și mitomania politicienilor, lipsa demnității, slugărnicia față de străinătate precum și lipsa totală de respect pentru cetățean din partea guvernanților, sunt dalele cu care se pavează drumul nostru spre viitor. Iar avalanșa de idioțenii și stupizenii din timpul acestei pandemii reprezintă ovăzul din traista pusă în fața cailor costelivi care trag la căruța pe cale de destrămare cu numele România. Noua destinație? Aceea indicată țării zilele trecute de prim-ministrul guvernului român: Vaccinarea în masă!

După zile de discuții furtunoase în coaliție privitoare la evitarea căderii guvernului, la continuarea guvernării și la obiectivele sale viitoare, prim-ministrul Cîțu a avut o singură și scurtă declarație: „Sunt foarte bucuros că ne asumăm, această coaliție, ca obiectiv principal campania de vaccinare. Este important să avem o campanie de vaccinare de success. Sunt convins că vom avea o campanie de vaccinare de success”.

De sărbătoarea Floriilor, același prim-ministru al României îi îndeamnă pe români să spere: „Știu că aveți nevoie de speranță, după un an de pandemie. Dar speranța noastră, a tuturor, trebuie să fie vaccinarea. Pe asta ne bazăm! Nu avem altă soluție”.

Observați? Nu interesează redresarea economică, nu interesează nivelul de trai cel mai scăzut din Uniunea Europeană, nu interesează infrastructura care se prăbușește, nu interesează nici măcar situația periculoasă de la granițele țării. Guvernul României, orb, și-a pierdut țara. Guvernul României, precum un angajat fidel marilor companii farmaceutice, are un singur scop: Vaccinarea. „Nu avem altă soluție!”, spune șeful guvernului. De ce oare? „În fapt, România a ajuns sub un autoritarism neosecuristic (ceea ce juriștii americani au numit „președinție africană”) și prostocratic – un autoritarism ridicol, dar mai ales dăunător. Aceasta este cauza principală a situației de acum a țării” (Andrei Marga, Meritocrație, mediocrație, prostocrație).

Teo Palade

art-emis.ro

Lăsați-ne copiii în pace! Nu mutilați și generațiile viitoare!

„În S.U.A., Richard (Rachel) Levine, el (ea) însuși (însăși) transsexual, subsecretarul de stat al sănătății în Administrația Biden, a anunțat că operațiile chirurgicale pentru copiii care doresc să își schimbe sexul vor fi finanțate din bugetul de stat, pentru ca toți copiii să fie încurajați cât mai devreme în copilărie să își « descopere » noua identitate de gen și să își « urmeze visul », chiar în lipsa acordului părinților!”

Nu pot fi coincidențe. Nu sunt întâmplări disparate. Oricât de binevoitor ai fi, dacă nu ești și idiot, vezi că totul se desfășoară după un plan bine pus la punct. Prea multe entități naționale și internaționale joacă același joc. Unul prin care s-a instituționalizat un uriaș mecanism programat să distrugă inocența, puritatea și nevinovăția copiilor lumii.

Asistăm cum copiii de pretutindeni sunt îndoctrinați de la cele mai fragede vârste cu percepte de neadmis la nivelul de civilizație pe care omenirea pretinde că, prin eforturi adunate în milenii, l-a atins în secolul 21. Asistăm și atât. Vedem cum în creșe, în grădinițe, în primii ani de școală, li se explică tinerelor vlăstare, unele abia ieșite din fașă, că nu au mamă, că nu au tată. Că este greșit să-și strige tatăl cu apelativul „Tată” și mama cu apelativul „Mamă”. În primul lor act, acela care le consfințește statutul de om, în Certificatul de Naștere, nu mai există „mamă” și „tată”. Acum au „părinți” lipsiți de gen. Masculinul și femininul se vor excluse din viața individului și astfel copilul este aruncat într-un ocean de incertitudini, dezorientat intenționat asupra sensului vieții, obârșiei și sexului său. Vedem cu toții ce se întâmplă. Vedem și trecem mai departe. Ca și cum nu ar fi vorba despre copiii noștri.

Au apărut ca ciupercile după ploaie, inclusiv în România, o droaie de ONG-uri cu finanțări care mai de care mai dubioase care se ocupă cu „drepturile la intimitate ale copiilor” și cu „problemele legate de independența și autonomia copiilor”. Ascunse sub larga pulpană a respectării drepturilor omului, prin preocupările lor, aceste organizații, de cele mai multe ori sprijinite neoficial de guvernele țărilor respective, își exprimă public „îngrijorarea cu privire la libertatea de gândire și acțiune a copiilor”. Ca exemplu, în noiembrie 2020, o organizație non-guvernamentală cu caracter internațional, cu sediul la New York, denumită în mod inspirat «Human Rights Watch» (Observator al Drepturilor Omului), s-a adresat în scris raportorului special O.N.U. pentru „dreptul la viață privată”. Prin scrisoarea sa, «Human Right Watch» solicită O.N.U. să emită dispoziții ferme prin care toate guvernele lumii să recunoască dreptul copiilor de a-și ignora total autoritatea părinților; să li se acorde minorilor o libertate totală în ceea ce privește consultarea și răspândirea materialelor online sau offline privitoare la sănătatea reproductivă și sexuală; să li se permită minorilor efectuarea unor servicii de avort în condiții de siguranță prin accesul confidențial al adolescentelor la avorturi legale precum și acces liber la consiliere și asistență medicală confidențială pentru servicii de sănătate reproductivă. Toate fără consimțământul părinților.

„Dacă este implementată, această solicitare va permite copiilor să aibă dreptul legal de a ignora consimțământul părinților pentru a accesa în confidențialitate absolută următoarele: avorturi, tratament hormonal transgender / blocanți de pubertate, drepturi complete de confidențialitate la accesarea de informații online și offline despre orice subiect și orice material (în sălile de clasă, școli, cabinete medicale, activități extrașcolare etc.), accesul la informații explicite conținute în Educația Sexuală Cuprinzătoare. De asemenea, ar permite băieților să folosească băile și vestiarele fetelor, precum și servicii medicale fără consimțământul și acordul părinților”. Clasifică, de asemenea, avortul ca „drept al copilului”.

Organizația «Human Right Watch», preocupată mai ales de sporirea drepturilor minorităților sexuale, în decursul timpului a elaborat câteva studii și în privința României. Studii publicate pe site-ul oficial al organizației și prin care critica reținerile firești ale justiției privind introducerea în școli a problematicilor transexualității („Curtea Română blochează legea, interzicând discuțiile de gen în educație”) în 2020, sau referendumul referitor la definirea familiei („Referendumul cinic românesc încearcă să redefinească ‘familia’”) în 2018.

Printr-o susținută campanie de presă la nivel mondial, plătită atât din fonduri naționale, cât și din numeroase surse externe, se insistă ca organizații special înființate să învețe copiii cum să-și ignore părinții, să-i convingă că statul este cel care le apără interesele și nu părinții care îi nasc și care îi cresc, să-i îndrume cum să-și ocolească părinții atunci când doresc să iasă temporar de sub tutela acestora, să le explice pe înțelesul lor că au drepturi de autodeterminare și că acestea sunt: avortul; chirurgia plastică; tratamentele hormonale; schimbarea de sex; sexul consensual etc

De curând, o școală privată din Manhattan, sediul zgârie norilor emblematici pentru New York City, își încurajează elevii să nu mai folosească termenii „mamă”, „tată” sau „părinți”. Într-un ghid de adresare de 12 pagini, recomandă ca mod de adresare celor de acasă cu „adulți”, „oameni buni”, „familie” sau „tutori”. De asemenea, este recomandată evitarea cuvintelor „băieți”, „fete”, „doamne”, „domni” și cere să fie înlocuite în discuțiile private sau publice cu „oameni”, „oameni buni”, „prieteni” sau „cititori”.

Camera Reprezentanților din Congresul S.U.A. a votat de curând «Equality Act», un document amplu care, în mod declarat, încurajează eliminarea discriminării între sexe, minorități, rase, confesiuni religioase. Multe confesiuni religioase, dar și unii reprezentanți ai etniilor din S.U.A. consideră că o mare parte dintre prevederile «Equality Act» sunt de-a dreptul absurde: „Ce se întâmplă dacă un bărbat biologic care se identifică drept femeie, dar îi place să poarte totuși un pic de barbă, vrea să lucreze la o grădiniță creștină, citind povești copiilor? Instituția nu poate spune: ‘Ne pare rău, dar nu te angajăm. Ar produce confuzie în rândul copiilor!’. Conform Legii Egalității, aceasta ar însemna acum discriminare”.

În lege, un capitol separat este dedicat „drepturilor copiilor”. Astfel, «Equality Act» prevede că părinții nu au dreptul să se opună, fiind decăzuți din drepturi dacă o fac, intenției copiilor minori indiferent de vârstă de a-și schimba sexul. Prin aceeași lege, copiilor li se conferă dreptul de a lua singuri decizii privind corpul lor, sănătatea sau viața lor, inclusiv începerea vieții sexuale atunci când ei se consideră pregătiți, fără acordul părinților.

Există părerea, confirmată și de unele personalități cunoscute, că Marea Britanie s-a retras din U.E. și din cauza unui Memorandum elaborat în iunie 2014 la care au fost obligate să adere toate statele din Uniune. Privitor la tânăra generație, în acel document, între altele, era stabilit ca până în anul 2020 (cu posibilitatea de prelungire a termenului) să fie eliminată educația religioasă din școli și introdusă la scară largă educația sexuală. În toate instituțiile de învățământ ar urma să fie acceptată, prin lege, homosexualitatea.

La 8 martie 2021, de Ziua Internațională a Femeii, 11 ONG-uri europene, printre care și două din România, au trimis o scrisoare deschisă președintelui Comisiei Europene, dna Ursula van der Leyen, prin care își exprimau îngrijorarea cu privire la proiectul european «Recunoașterea reciprocă a relațiilor de familie», proiect susținut de Dna. von der Leyen în octombrie 2020 printr-un amplu discurs. „Printre efectele dăunătoare ale unei astfel de legislații, am dori să îl subliniem pe acela al proliferării practicii surogatului și al ‘dispariției’ și discriminării mamei care a purtat copilul timp de nouă luni și care l-a născut. Legislația privind recunoașterea reciprocă a relațiilor de familie ar încuraja astfel exploatarea reproductivă, precum și vânzarea de gameți în Uniunea Europeană”, se arată în scrisoare.

Discuțiile privitoare la introducerea educației sexuale în școli de la clasele primare, ba chiar din timpul grădiniței, inundă și media românească. Ele par a confirma existența unei campanii bine dirijate menite să scoată din matca firească relațiile părinți/copii. O campanie care, prin ceea ce promovează, violează ingenuitatea copilăriei, încurajează deschis sexualitatea de la vârste fragede și împinge cu brutalitate copiii, cu facultățile mintale în curs de modelare, spre experiențele atât de traumatizante ale transsexualității.

Doamnelor, domnilor, părinți și bunici, s-a depășit cu mult firescul! Prin promovarea noilor tendințe copilul, care nu are capacitatea de a se apăra singur, ajunge obiectul unui experiment cu consecințe tragice pentru generațiile ce vin. Nu se mai ține seamă, ba chiar este blamat, perceptul universal, confirmat de viață, conform căruia copilul învață ceea ce trăiește și va rămâne pentru totdeauna marcat de aceste învățături.

Printr-o fericită potrivire de gânduri, Dorothy Law Nolte, o personalitate de primă mărime între femeile Americii, decedată cu un deceniu și jumătate în urmă, la vârsta de 81 ani, scria în 1954 un poem ce avea să facă înconjurul lumii, care avea exact acest titlu: «Copiii învață ceea ce trăiesc» și care a ajuns azi, după 70 de ani, de o surprinzătoare actualitate. Versurile poemului ne aduc cu picioarele pe pământ și ne fac să înțelegem mai profund tragedia la care sunt supuși în prezent copiii noștri prin măsurile de imbecilizare adoptate în statele care ne servesc, multora dintre noi, drept modele demne de urmat. Și, fără s-o spună explicit, versurile ne îndeamnă să nu permitem ca așa ceva să se întâmple.

Vă invit să citiți poemul și, măcar câteva clipe, să meditați la efectele nefaste ale politicii promovate de cei care ne conduc, prin legi absurde, spre mutilarea gravă a generațiilor ce vin: „Dacă trăiesc în critică și cicăleală, copiii învață să condamne./ Dacă trăiesc în ostilitate, copiii învață să fie agresivi./ Dacă trăiesc în teamă, copiii învață să fie anxioși./ Dacă trăiesc înconjurați de milă, copiii învață autocompătimire./ Dacă trăiesc înconjurați de ridicol, copiii învață să fie timizi./ Dacă trăiesc în gelozie, copiii învață să simtă invidia./ Dacă trăiesc în rușine, copiii învață să se simtă vinovați./ Dacă trăiesc în încurajare, copiii învață să fie încrezători./ Dacă trăiesc în toleranță, copiii învață răbdarea./ Dacă trăiesc în laudă, copiii învață prețuirea./ Dacă trăiesc în acceptare, copiii învață să iubească./ Dacă trăiesc în aprobare, copiii învață să se placă pe sine./ Dacă trăiesc înconjurați de recunoaștere, copiii învață că este bine să ai un țel./ Dacă trăiesc împărțind cu ceilalți, copiii învață generozitatea./ Dacă trăiesc în onestitate, copiii învață respectul pentru adevăr./ Dacă trăiesc în corectitudine, copiii învață să fie drepți./ Dacă trăiesc în bunăvoință și considerație, copiii învață respectul./ Dacă trăiesc în siguranță, copiii învață să aibă încredere în ei și în ceilalți./ Dacă trăiesc în prietenie, copiii învață că e plăcut să trăiești pe lume”.

Nota redacției: Pentru o mai largă înțelegere a anarhiei planificate și a ceea ce vor devenii copiii în viitorul apropiat, vă rugăm să citiți extrasul din „Pachetul de legi europene” propus pentru implementare în Lagărul Concentraționar numit Uniunea Europeană redat mai jos (cu trimitere la articolul prezentat – „secțiunea 8. Educație”):

Pachet de legi împotriva „Hate Speech” (limbajului de ură) în Uniunea Europeană – Fragmente din directiva propusă:

Secțiunea 7. Sancțiuni penale

(a) Următoarele fapte vor fi considerate infracțiuni care se pedepsesc ca infracțiuni agravate:
(i) Infracțiunile de ură definite în secțiunea 1 litera (c).

(ii) Incitare la violență împotriva unui grup, astfel cum este definit în secțiunea 1 litera (a).
(iii) Calomnie de grup definită în secțiunea 1 litera (b).

(iv) Aprobarea explicită a unei ideologii totalitare, xenofobiei sau antisemitismului.

(v) Aprobarea sau negarea publică a Holocaustului.

(vi) Aprobarea publică sau respingerea oricărui alt act de genocid a cărui existență a fost stabilită de o instanță penală internațională.

Îndoctrianre obligatorie prin mass media:

Secțiunea 9. Mass-media

(a) Guvernul se asigură că posturile publice de radiodifuziune (televiziune și radio) vor dedica un procentaj prescris din programele lor promovării unui climat de toleranță, conform secțiunii 8 litera (f).

Îndoctrianre obligatorie în școli:

Secțiunea 8. Educație

Guvernul se asigură că:

(a) Școlile, de la nivelul primar în sus, vor introduce cursuri care să încurajeze elevii să accepte diversitatea și să promoveze un climat de toleranță în ceea ce privește calitățile și culturile altora.

Aceste legi probabil urmează a fi implementate la nivel mondial. Se urmărește reducerea la tăcere a oricărui discurs dizident prin persecuție în stil sovietic.

Rețineți!

– Toate acestea au fost inventate de bolșevici.

– Complicitatea duce la moarte.

– Când se va termina pandemia?

– Când vor fi destul de mulți, destul de revoltați?

Sursa: artemis.ro

Autor: Teo Palade 

Mizeriile morale ale „pandemiei”

 „Pandemia”, pulsând în valuri inegale precum inima bolnavului de Covid-19 legat de doctori pe patul de la A.T.I., și-a sărbătorit cele12 luni de existență cu un nou vârf de infectări. Printr-un mecanism pe care niciunul dintre înțelepții lumii nu-l poate explica, un virus care în mod normal ar fi trebuit să dispară în câteva săptămâni a atins o vârsta matusalemică și nu dă semne că s-ar simți mai rău decât în prima zi a apariției. Este, desigur, ceva dubios în această întâmplare…

Involuăm. Autoritățile nu mai sunt preocupate de evoluția bolii, ci de mersul vaccinării

Ciudat mai este că, deși împotriva populației se iau măsuri din ce în ce mai restrictive, păstrându-se un  ritm amețitor de anulare a drepturilor elementare, a dispărut aproape total preocuparea pentru boala propriu zisă și pentru efectele ei asupra bolnavului. Nu evoluăm. Involuăm împreună cu bătrâna Europă care pare că suferă de mai toate bolile specifice bătrâneții, fiind menținută artificial în această permanentă stare de senilitate de către obtuzii săi conducători.

Acum, mai toate guvernele europene sunt interesate de sporirea cu orice preț a numărului persoanelor vaccinate, de respectarea contractelor de miliarde cu marii fabricanți de vaccinuri, de trierea pe criterii absurde (vârstă, profesie, loc de muncă etc) a populației în vederea aceleiași vaccinări. Pentru ele nu are nicio importanță că atât studii serioase cât și realitatea de pe teren arată clar că vaccinul, panaceul primit cu atâta speranță, nu are capacitatea de a bloca numărul de îmbolnăviri. „Modelul nostru sugerează că este puțin probabil ca desfășurarea vaccinării în rândul adulților să oprească total înmulțirea cazurilor de Covid-19 în Marea Britanie” afirmă cercetătorii de la Lancet Infections Diseases.

Chiar și Imran Khan, actualul prim ministru al Republicii Islamice Pakistan, a fost testat pozitiv cu Covid-19 la numai două zile după vaccinare. Premierului pakistanez s-a vaccinat, demonstrativ, în fața reporterilor și a camerelor de luat vederi. A fost modul în care, asemenea altor politicieni mult mai celebri, a încercat să confere credibilitate vaccinului pentru populația încă reticentă în privința eficienței unei campanii de vaccinare generală.

Sunt numeroase situațiile în care persoane vaccinate au contractat boala. Numai în România numărul cazurilor a depășit 8.000 (7.145 după prima doză și 1.012 după primirea ambelor doze). Între aceștia, și jurnalistul Mirel Curea. El ne sfătuia de pe ecranele televizoarelor să procedăm ca el pentru a scăpa de boală și pentru a  participa, prin fapte și nu prin vorbe, la eradicarea pandemiei. N-a fost să fie așa. Concluzia lui a fost că meritul de excelență al vaccinului este acela că „asigură transmiterea bolii în condiții de maximă siguranță”.

Niciunul dintre vașnicii și neîndurătorii apărători ai sănătății noastre nu pare să-i vadă pe miile de vaccinați îmbolnăviți. Semne de întrebare? Nenumărate. Dar niciodată, chiar niciodată, vaccinul nu este vinovat. Conform mai vechiului postulat de sorginte pur românească, impus de sistemul nostru sanitar: vinovat este bolnavul! Iar viața (sau moartea) își urmează cursul. Procesul vaccinării continuă cu pași repezi conform planificării sosite de la Bruxelles.

Oficialitățile române, eliptice de empatie, sunt ocupate până peste cap cu atacarea cât mai dură a celor care nu acceptă în genunchi măsurile de ostracizare, cu amendarea și chiar condamnarea celor care crâcnesc în vreun fel, cu instalarea unor filtre de circulație inutile prin intermediul cărora să se dea de lucru miilor și miilor de polițiști și jandarmi plătiți din banii noștri ca să ne amendeze mai vârtos și din când în când să ne mai și cotonogească pentru învățarea noastră de minte, cu ”carantinarea” programată a unor localități mai rebele, cu contorizarea numărului fantomaticelor paturilor de la A.T.I. care variază mai ceva decât timpul probabil, cu acuzarea publică a medicilor care îndrăznesc vindecarea bolnavilor de Covid-19 fără aplicarea „protocoalelor” oficiale inutile și chinuitoare, cu anunțarea apariției unor noi tulpini ale virusului denumite cât mai exotic pentru sporirea efectului psihologic, cu descoperirea unor noi „valuri” pandemice în devenire…

Și, rătăcit printre aceste întortocheate căi ale „luptei cu pandemia”, un medic român de renume anunța pe toate canalele de informare în masă descoperirea sa epocală: „virusul acesta este inteligent!” Aproape sigur, membrii comitetului de acordare a premiului Nobel pentru Medicină de la Institutul Karolinska din Stockholm au tresărit la aflarea veștii și s-au apucat imediat de completarea diplomei și de lustruirea medaliei ce urmează a fi acordate personalității medicale  din România.

Ca prin minune, Omul a dispărut din ecuația „pandemiei”

Până și Comisia Europeană, atât de grijulie cu sănătatea cetățenilor europeni, nu mai este preocupată de evoluția sau stoparea bolii. Prea înaltul forum european lucrează serios la inventarea unor pașapoarte medicale prin care să restricționeze circulația în cadrul U.E. Astfel, vaccinații vor fi opuși nevaccinaților, testații netestaților, locuitorii unor țări locuitorilor altor țări, sănătoșii bolnavilor etc. Este aproape sigur. Se va reinstaura controlul la vamă, se vor adopta măsuri restrictive privind călătoria în spațiul U.E. și cetățenia Uniunii, aceea atât de lăudată până acum, va fi mototolită și aruncată la gunoi ca orice lucru inutil.

Și știți care este culmea? Acest nou și restrictiv pașaport, numit „Certificat Verde Digital” (?!) ne este prezentat nouă, celor considerați idioți, ca având scopul „de a facilita libertatea de mișcare”! Vedeți? Se confirmă cum nu se poate mai clar că manipularea și minciuna răspândite de la cele mai înalte nivele nu cunosc limite morale. Fără pic de rușine, albul este prezentat ca negru și negrul ca fiind alb. Ce mai contează atunci că se încalcă cu nerușinare, încă o dată, actul care stă la baza constituirii Uniunii Europene, un fel de Constituție ce ar trebui respectată cu sfințenie: Carta Drepturilor Fundamentale ale Uniunii Europene?

Poate ar fi momentul să-i amintim intransigentei doamne Ursula van der Leyen că acolo, în Cartă, încă din preambul, este specificat: „Uniunea este întemeiată pe valorile indivizibile și universale ale demnității umane, libertății, egalității și solidarității; aceasta se întemeiază pe principiile democrației și statului de drept. Uniunea situează persoana în centrul acțiunii sale, instituind cetățenia Uniunii și creând un spațiu de libertate, securitate și justiție”. Simțind din plin, timp de 14 ani de integrare, realitatea concretă din U.E., sufocați de nenumăratele încălcări ale demnității umane, libertății, egalității și mai ales ale solidarității, suntem tentați să vedem în frazele frumoase de mai sus ceva asemenea cântecului vrăjit al sirenelor – acea melodia amăgitoare cântată de frumoaselor femei-pește, nemiloasele devoratoare a acelor marinari care ispitiți de glasul lor irezistibil și mincinos își părăsesc corabia.

Printr-un proces elaborat destinat amețirii cetățeanului, Omul a dispărut din ecuația pandemiei. „Persoana”, situată de UE „în centrul acțiunii sale”, a fost scoasă înafara preocupărilor celor care ne hotărăsc soarta. Treptat, boala, motivul tuturor abuzurilor, a trecut și ea pe planul doi. Existența, amploarea sau formele bolii, par a nu mai preocupa pe nimeni. Număratul zilnic al morților pare suficient. Nu se mai discută despre necesarele medicamente noi, mai puternice. Nu se mai spune nimic despre apariția unor tratamente mai eficiente. Este tăcere totală în legătură cu  procedurile medicale inovatoare care ar fi trebuit să apară după un an de „luptă” cu dihonia. A rămas la stadiul inițial și nimeni nu mai este preocupat de găsirea unor alte sisteme de testare, mai sigure, mai ieftine, mai accesibile, mai exacte, mai rapide, mai puțin invazive, care să ne lămurească asupra stadiului exact de răspândire a bolii.

Unii au reușit. Bravo lor! Pe noi nu ne interesează…

Este falsă afirmația  că întregul glob este supus de acest virus fantomatic. Sunt țări care au rezolvat problema. „…scriu și repet că aici am fost și suntem liberi, am fost și suntem liniștiți. Nici eu, nici familia mea, nici colegii mei, nu ne-am confruntat cu restricțiile și toate trăznăile pe care le inventează România și țările din Uniunea Europeană. Repet, aici am fost și suntem liberi și liniștiți, fără restricții stupide și alte tâmpenii […]. Am scris și am repetat că demența și restricțiile induse de autoritățile de la București, pe fondul unor grave erori de înțelegere a fenomenului și de intervenție, vor lăsa urme greu de surmontat, chiar și în varianta optimistă că, printr-o minune, cuiva i-ar păsa de ce s-a petrecut în ultimul an” afirmă jurnalistul Dan Tomozei, trăitor de ani mulți în China.

Dacă la debutul pandemiei au copiat cu frenezie măsurile dure luate în China, fiindcă omul trebuia să ia rapid frica virusului, acum, cu foarte mici excepții, în aceeași Europă se așterne o liniște suspectă atunci când vine vorba de experiența chineză. Dificil de înțeles prin logica firească, dar nimeni, absolut nimeni, nu este interesat să afle cum, cu ce medicație, prin ce metode mai puțin invazive în viața oamenilor au reușit chinezii să învingă virusul pe care noi îl îmbrăcăm zi după zi în aura invincibilității și ne închinăm lui ca unui zeu. Și mai greu de explicat logic este pentru ce, prin pricaz emis de conducerea Uniunii Europene, orice discuție despre situația din China a devenit tabú.

După China (1,4 miliarde locuitori), India (1,35 miliarde locuitori) a ajuns și ea la punctul care marchează învingerea virusului. Satyendar Jain, ministrul indian al Sănătății, a declarat săptămâna trecută că în New Delhi, metropola care număra încă din 2011 peste 21,5 milioane locuitori (azi, mult peste populația României) și unde respectarea distanței sociale este o utopie din cauza aglomerației urbane: „Faza pandemiei s-a încheiat și se pare că ne îndreptăm spre faza endemică”.

Cum a reușit India? Nu-i nicio filosofie pentru cineva interesat într-adevăr de rezolvarea problemei și nu de lupta stearpă pentru putere. În India s-au luat măsuri simple, logice și acceptate de populație. Neinteresant și inacceptabil pentru factorii responsabili de la București, un exemplu ar fi că, de luni de zile, din farmaciile indiene oricine poate cumpăra la preț echivalent cu doi dolari un kit complet cu medicamente anticovid (inclusiv cu Ivermectin) pentru uz individual, la domiciliu, însoțit de un ghid de folosință.

Taiwanul și Noua Zeelandă sunt alte locuri de unde ne-am putea inspira în lupta cu virusul. Dar n-o facem. De ce? Între timp, nu pierdem timpul. Gândim intens și construim scenarii sofisticate prin care să închidem țara pe bucăți și să ne chinuim cetățenii… Ba, mai mult. Medicul care a descoperit și aplicat un tratament ieftin cu care a vindecat sute de bolnavi de Covid-19 este blamat public și judecat de Colegiul Medicilor pentru îndrăzneala sa.

Da, doamnelor și domnilor, pandemia a născut și a răspândit o inimaginabilă mizerie morală în comparație cu care până și temuta inchiziție pare o dulce adiere de normalitate.

Autor: Teo Palade

Sursa: art-emis.ro