Participantă la festival:
Autor: Catia Ștefan
Poezii din volumul:
Frânturi de răsărit
Poemas del volumen:
Fragmentos de Amanecer
Lacrimi de luminăCad lacrimi, din cer, de lumină
Dimineața, pe flori și pe case.
E lumea de dragoste plină
Și cu-mbrățișări de mătase.
În lacrimi de rouă se scaldă
Timidă-n lumină o barză.
Privirea ei e mai caldă
Și vântul încet stă de pază.
Cu ochii în lacrimi primește
Măicuța un nou început.
Din lumină pe Domnu-l zărește
Și pe pruncul cel proaspăt născut.
În lumină sunt lacrimi, speranțe
Ce cresc într-un suflet stingher.
Ne impunem prea multe distanțe
Și uităm de un timp efemer.
În căutarea taTe căutam în soarele golit de fiori,
În gândul pădurii cu vârfuri spre nori,
În rânduri scrise despletit pe hârtie
Și-n vremea pictată cu bucurie.
Te visam printre fluturi, petale și șoapte,
Îți prindeam înțelesul în tainica noapte.
Mă priveam în reflexii prin ochii-ți de rouă,
Mă purtai prin lumină în liniștea nouă.
Te găseam mai mereu în frânturi de lumesc.
Uitam uneori cum mai pot să trăiesc
Fără tine în gând, în inel, pe retină.
Fără dragostea ta tot se dezbină.
Te clădeam din nisip, din dorință și vin,
Mă plimbam cu iubirea gelozindu-i un chin.
Te purtam cu știință, cu dor și avânt,
Dragostea noastră exalta într-un cânt.
Lágrimas de luzCaen del cielo lágrimas de luz
por la mañana, sobre flores y casas.
El mundo se colma de amor
y de abrazos de seda.
En lágrimas de rocío se baña
tímida en la luz una cigüeña.
Su mirada se vuelve más cálida
y el viento, en silencio, vela su calma.
Con lágrimas en los ojos,
abraza la madre un nuevo empezar.
Entre luces distingue al Señor
y al recién nacido que llega a amar.
En la luz hay lágrimas y esperanzas
que crecen en un alma solitaria.
Nos imponemos demasiadas distancias
y olvidamos lo efímero del tiempo.
En tu búsqueda Te buscaba en el sol despojado de escalofríos,
en el pensamiento del bosque erguido hacia la nube,
en versos sueltos escritos en el papel
y en el tiempo pintado con alegría.
Te soñaba entre mariposas, pétalos y susurros,
atrapaba tu sentido en la noche secreta.
Me contemplaba en los reflejos de tus ojos de rocío,
me llevabas por la luz en una nueva calma.
Te encontraba casi siempre en fragmentos de lo terrenal.
Olvidaba a veces cómo volver a vivir
sin ti en el pensamiento, en el anillo, en la retina.
Sin tu amor, todo se desmorona.
Te construía de arena, de deseo y de vino,
caminaba con el amor velando por su pena.
Te llevaba con conocimiento, con anhelo y entusiasmo,
nuestro amor se exaltaba en un canto.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu