„Pandemia”, pulsând în valuri inegale precum inima bolnavului de Covid-19 legat de doctori pe patul de la A.T.I., și-a sărbătorit cele12 luni de existență cu un nou vârf de infectări. Printr-un mecanism pe care niciunul dintre înțelepții lumii nu-l poate explica, un virus care în mod normal ar fi trebuit să dispară în câteva săptămâni a atins o vârsta matusalemică și nu dă semne că s-ar simți mai rău decât în prima zi a apariției. Este, desigur, ceva dubios în această întâmplare…
Involuăm. Autoritățile nu mai sunt preocupate de evoluția bolii, ci de mersul vaccinării
Ciudat mai este că, deși împotriva populației se iau măsuri din ce în ce mai restrictive, păstrându-se un ritm amețitor de anulare a drepturilor elementare, a dispărut aproape total preocuparea pentru boala propriu zisă și pentru efectele ei asupra bolnavului. Nu evoluăm. Involuăm împreună cu bătrâna Europă care pare că suferă de mai toate bolile specifice bătrâneții, fiind menținută artificial în această permanentă stare de senilitate de către obtuzii săi conducători.
Acum, mai toate guvernele europene sunt interesate de sporirea cu orice preț a numărului persoanelor vaccinate, de respectarea contractelor de miliarde cu marii fabricanți de vaccinuri, de trierea pe criterii absurde (vârstă, profesie, loc de muncă etc) a populației în vederea aceleiași vaccinări. Pentru ele nu are nicio importanță că atât studii serioase cât și realitatea de pe teren arată clar că vaccinul, panaceul primit cu atâta speranță, nu are capacitatea de a bloca numărul de îmbolnăviri. „Modelul nostru sugerează că este puțin probabil ca desfășurarea vaccinării în rândul adulților să oprească total înmulțirea cazurilor de Covid-19 în Marea Britanie” afirmă cercetătorii de la Lancet Infections Diseases.
Chiar și Imran Khan, actualul prim ministru al Republicii Islamice Pakistan, a fost testat pozitiv cu Covid-19 la numai două zile după vaccinare. Premierului pakistanez s-a vaccinat, demonstrativ, în fața reporterilor și a camerelor de luat vederi. A fost modul în care, asemenea altor politicieni mult mai celebri, a încercat să confere credibilitate vaccinului pentru populația încă reticentă în privința eficienței unei campanii de vaccinare generală.
Sunt numeroase situațiile în care persoane vaccinate au contractat boala. Numai în România numărul cazurilor a depășit 8.000 (7.145 după prima doză și 1.012 după primirea ambelor doze). Între aceștia, și jurnalistul Mirel Curea. El ne sfătuia de pe ecranele televizoarelor să procedăm ca el pentru a scăpa de boală și pentru a participa, prin fapte și nu prin vorbe, la eradicarea pandemiei. N-a fost să fie așa. Concluzia lui a fost că meritul de excelență al vaccinului este acela că „asigură transmiterea bolii în condiții de maximă siguranță”.
Niciunul dintre vașnicii și neîndurătorii apărători ai sănătății noastre nu pare să-i vadă pe miile de vaccinați îmbolnăviți. Semne de întrebare? Nenumărate. Dar niciodată, chiar niciodată, vaccinul nu este vinovat. Conform mai vechiului postulat de sorginte pur românească, impus de sistemul nostru sanitar: vinovat este bolnavul! Iar viața (sau moartea) își urmează cursul. Procesul vaccinării continuă cu pași repezi conform planificării sosite de la Bruxelles.
Oficialitățile române, eliptice de empatie, sunt ocupate până peste cap cu atacarea cât mai dură a celor care nu acceptă în genunchi măsurile de ostracizare, cu amendarea și chiar condamnarea celor care crâcnesc în vreun fel, cu instalarea unor filtre de circulație inutile prin intermediul cărora să se dea de lucru miilor și miilor de polițiști și jandarmi plătiți din banii noștri ca să ne amendeze mai vârtos și din când în când să ne mai și cotonogească pentru învățarea noastră de minte, cu ”carantinarea” programată a unor localități mai rebele, cu contorizarea numărului fantomaticelor paturilor de la A.T.I. care variază mai ceva decât timpul probabil, cu acuzarea publică a medicilor care îndrăznesc vindecarea bolnavilor de Covid-19 fără aplicarea „protocoalelor” oficiale inutile și chinuitoare, cu anunțarea apariției unor noi tulpini ale virusului denumite cât mai exotic pentru sporirea efectului psihologic, cu descoperirea unor noi „valuri” pandemice în devenire…
Și, rătăcit printre aceste întortocheate căi ale „luptei cu pandemia”, un medic român de renume anunța pe toate canalele de informare în masă descoperirea sa epocală: „virusul acesta este inteligent!” Aproape sigur, membrii comitetului de acordare a premiului Nobel pentru Medicină de la Institutul Karolinska din Stockholm au tresărit la aflarea veștii și s-au apucat imediat de completarea diplomei și de lustruirea medaliei ce urmează a fi acordate personalității medicale din România.
Ca prin minune, Omul a dispărut din ecuația „pandemiei”
Până și Comisia Europeană, atât de grijulie cu sănătatea cetățenilor europeni, nu mai este preocupată de evoluția sau stoparea bolii. Prea înaltul forum european lucrează serios la inventarea unor pașapoarte medicale prin care să restricționeze circulația în cadrul U.E. Astfel, vaccinații vor fi opuși nevaccinaților, testații netestaților, locuitorii unor țări locuitorilor altor țări, sănătoșii bolnavilor etc. Este aproape sigur. Se va reinstaura controlul la vamă, se vor adopta măsuri restrictive privind călătoria în spațiul U.E. și cetățenia Uniunii, aceea atât de lăudată până acum, va fi mototolită și aruncată la gunoi ca orice lucru inutil.
Și știți care este culmea? Acest nou și restrictiv pașaport, numit „Certificat Verde Digital” (?!) ne este prezentat nouă, celor considerați idioți, ca având scopul „de a facilita libertatea de mișcare”! Vedeți? Se confirmă cum nu se poate mai clar că manipularea și minciuna răspândite de la cele mai înalte nivele nu cunosc limite morale. Fără pic de rușine, albul este prezentat ca negru și negrul ca fiind alb. Ce mai contează atunci că se încalcă cu nerușinare, încă o dată, actul care stă la baza constituirii Uniunii Europene, un fel de Constituție ce ar trebui respectată cu sfințenie: Carta Drepturilor Fundamentale ale Uniunii Europene?
Poate ar fi momentul să-i amintim intransigentei doamne Ursula van der Leyen că acolo, în Cartă, încă din preambul, este specificat: „Uniunea este întemeiată pe valorile indivizibile și universale ale demnității umane, libertății, egalității și solidarității; aceasta se întemeiază pe principiile democrației și statului de drept. Uniunea situează persoana în centrul acțiunii sale, instituind cetățenia Uniunii și creând un spațiu de libertate, securitate și justiție”. Simțind din plin, timp de 14 ani de integrare, realitatea concretă din U.E., sufocați de nenumăratele încălcări ale demnității umane, libertății, egalității și mai ales ale solidarității, suntem tentați să vedem în frazele frumoase de mai sus ceva asemenea cântecului vrăjit al sirenelor – acea melodia amăgitoare cântată de frumoaselor femei-pește, nemiloasele devoratoare a acelor marinari care ispitiți de glasul lor irezistibil și mincinos își părăsesc corabia.
Printr-un proces elaborat destinat amețirii cetățeanului, Omul a dispărut din ecuația pandemiei. „Persoana”, situată de UE „în centrul acțiunii sale”, a fost scoasă înafara preocupărilor celor care ne hotărăsc soarta. Treptat, boala, motivul tuturor abuzurilor, a trecut și ea pe planul doi. Existența, amploarea sau formele bolii, par a nu mai preocupa pe nimeni. Număratul zilnic al morților pare suficient. Nu se mai discută despre necesarele medicamente noi, mai puternice. Nu se mai spune nimic despre apariția unor tratamente mai eficiente. Este tăcere totală în legătură cu procedurile medicale inovatoare care ar fi trebuit să apară după un an de „luptă” cu dihonia. A rămas la stadiul inițial și nimeni nu mai este preocupat de găsirea unor alte sisteme de testare, mai sigure, mai ieftine, mai accesibile, mai exacte, mai rapide, mai puțin invazive, care să ne lămurească asupra stadiului exact de răspândire a bolii.
Unii au reușit. Bravo lor! Pe noi nu ne interesează…
Este falsă afirmația că întregul glob este supus de acest virus fantomatic. Sunt țări care au rezolvat problema. „…scriu și repet că aici am fost și suntem liberi, am fost și suntem liniștiți. Nici eu, nici familia mea, nici colegii mei, nu ne-am confruntat cu restricțiile și toate trăznăile pe care le inventează România și țările din Uniunea Europeană. Repet, aici am fost și suntem liberi și liniștiți, fără restricții stupide și alte tâmpenii […]. Am scris și am repetat că demența și restricțiile induse de autoritățile de la București, pe fondul unor grave erori de înțelegere a fenomenului și de intervenție, vor lăsa urme greu de surmontat, chiar și în varianta optimistă că, printr-o minune, cuiva i-ar păsa de ce s-a petrecut în ultimul an” afirmă jurnalistul Dan Tomozei, trăitor de ani mulți în China.
Dacă la debutul pandemiei au copiat cu frenezie măsurile dure luate în China, fiindcă omul trebuia să ia rapid frica virusului, acum, cu foarte mici excepții, în aceeași Europă se așterne o liniște suspectă atunci când vine vorba de experiența chineză. Dificil de înțeles prin logica firească, dar nimeni, absolut nimeni, nu este interesat să afle cum, cu ce medicație, prin ce metode mai puțin invazive în viața oamenilor au reușit chinezii să învingă virusul pe care noi îl îmbrăcăm zi după zi în aura invincibilității și ne închinăm lui ca unui zeu. Și mai greu de explicat logic este pentru ce, prin pricaz emis de conducerea Uniunii Europene, orice discuție despre situația din China a devenit tabú.
După China (1,4 miliarde locuitori), India (1,35 miliarde locuitori) a ajuns și ea la punctul care marchează învingerea virusului. Satyendar Jain, ministrul indian al Sănătății, a declarat săptămâna trecută că în New Delhi, metropola care număra încă din 2011 peste 21,5 milioane locuitori (azi, mult peste populația României) și unde respectarea distanței sociale este o utopie din cauza aglomerației urbane: „Faza pandemiei s-a încheiat și se pare că ne îndreptăm spre faza endemică”.
Cum a reușit India? Nu-i nicio filosofie pentru cineva interesat într-adevăr de rezolvarea problemei și nu de lupta stearpă pentru putere. În India s-au luat măsuri simple, logice și acceptate de populație. Neinteresant și inacceptabil pentru factorii responsabili de la București, un exemplu ar fi că, de luni de zile, din farmaciile indiene oricine poate cumpăra la preț echivalent cu doi dolari un kit complet cu medicamente anticovid (inclusiv cu Ivermectin) pentru uz individual, la domiciliu, însoțit de un ghid de folosință.
Taiwanul și Noua Zeelandă sunt alte locuri de unde ne-am putea inspira în lupta cu virusul. Dar n-o facem. De ce? Între timp, nu pierdem timpul. Gândim intens și construim scenarii sofisticate prin care să închidem țara pe bucăți și să ne chinuim cetățenii… Ba, mai mult. Medicul care a descoperit și aplicat un tratament ieftin cu care a vindecat sute de bolnavi de Covid-19 este blamat public și judecat de Colegiul Medicilor pentru îndrăzneala sa.
Da, doamnelor și domnilor, pandemia a născut și a răspândit o inimaginabilă mizerie morală în comparație cu care până și temuta inchiziție pare o dulce adiere de normalitate.
Autor: Teo Palade
Sursa: art-emis.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu