Pandemiada

 

(Tragicomedia globalismului)

 

Partea a II-a:   Omul istoric și păcatele lui (cont.)

 

 

În precedentul paragraf,

înspre final am arătat

că dragostea de ce-i al tău

- pământ, tradiții, grai curat –

 

a fost în timp mult prețuită

(atât ca pur patriotism,

cât și în scop național),

pân’ ce jegosul globalism

 

a hotărât că-i incorect,

în plan politico-pidosnic,

ca oamenii să fie-orbiți

de-un nebulos trecut istoric

 

și-aidoma străbunilor

să-și dea viața pentru glia

din care s-au învârtoșat

credința, cinstea, omenia;

 

așa că-ndată a impus, 

cu formidabila-i mixtură

(parale, presă, influență),

o colosală făcătură:

 

Școlarizarea-i necesară

nu pentru certă instruire,

ci – prin metode și materii –

pentru a maselor prostire!

 

Căci e știut că într-o lume

din sclavi formată și stăpâni,

elita are trebuință

numai de niște anodini

 

în jocurile de culise,

însă abili și productivi

la locurile de corvoadă –

preavrednici cetățeni fictivi.

 

(Este momentul s-amintesc

că-n Legi, de oameni Platon spune:

„Ei nu doresc înțelepciune,

ci-abilitatea prețuiesc”).

 

Departe de ce-a fost cândva

(focar de studiu și formare),

azi vede orice om onest

că școala-i loc de derapare,

 

unde de toate se întâmplă

la cote tot mai alarmante:

Analfabeți funcționali,

falși culți și maniere degradante!

 

Păi cum să fie altminteri,

când școala-n sine-i delabrată –

cu o programă imbecilă

și-o disciplină arestată?!

 

Așa că astăzi e normal

elevii javre să devie,

să facă mușchii lor ce vor,

ba chiar nelegiuiți să fie.

 

Ei da, căci școala face parte

din planul globalist dement

al resetării mondiale,

pentru un viitor strident:

 

Cu răul devenit tiran,  

minciuna-n loja cârmuirii

și lumea dată peste cap

de vreri umane contra firii...

 

La dragoste acum mă-ntorc,

atât în forma desfătare,

cât și-n suprema formă jertfă,

cum artele îi dau culoare

 

(divinul Shakespeare, de pildă,

Turgheniev și-atâți fără egal),

la care inefabilu-i redat

într-un cuceritor regal,

 

astfel ca omul teoretic

- duios, cinstit, nepervertit –

mereu un ideal să fie

pentru urmașul său zărghit.

 

Căci omul a fost conceput

dintr-un impuls atotedenic

(iubire, bine, adevăr),

însă păcatul l-a corupt,

 

iar timpul rău, în marș istoric,

din el un monstru a făcut –

fără simțire și gândire,

neghiob și-n plan moral rebut.

 

Cu toate astea, înzestrații

(în versuri, proză și-alte arte),

din vremuri antice-au slujit

iubirea și-ale ei turnante,

 

de-ar fi să amintesc de mituri,

celebre epopei și cânturi,

de Homer, Sappho, Ramayana

și alte splendide avânturi

 

din lirica universală

(așa ca Eschil, Pindar, Li Tai-pe,

superbul Dante și mulți alții,

nemuritori prin ceea ce

 

au ilustrat în arta lor),

urmați de realiști, romantici

și-o droaie de curente fade,

ca azi s-avem artiști isterici.

 

Și fiecare-n felul său

- în mod direct sau pe-ocolite –

vrea semenii să-i delecteze

prin stări estetice stârnite.

 

Atâta doar că moderniștii

și postmodernii, mai cu seamă,

sunt „geniali” în teorie,

da’-n practică sunt lunga zeamă,

 

în care critici fără har

și snobi ce știu chiar neștiutul,

amestecă cu polonicul

ca golului să-i afle conținutul...

 

Însă iubirea se afirmă

cu forță universalistă

atât în crezul creștinesc,

cât și-n religia budistă.

 

Cu toate astea, între ele

e un contrast covârșitor:

Budiștii au morala rece

și-i caldă a creștinilor!...

 

Desigur, diferența-i dată

de crez și-a lui alcătuire –

Nirvana-i vid și nemișcare,

iar Dumnezeu este Iubire.

 

Într-adevăr, tot ce există

- viața și întreaga fire –

Divinul le-a însuflețit

din plinul Său și-a Sa iubire.

 

Și tot Iubire-i Fiul Lui

pe-ntreg traseul pământesc,

de la adepți mereu cerând:

„Iubiți-vă cum Eu vă îndrăgesc!”

 

Ioan, apostol mult iubit,

respectă-acest îndemn cușer,

astfel că-n creștinism devine

al dragostei prim mesager...

 

Și tot de-aceea Einstein zice

că dragostea-i forța minune,

prin care-ntregul existent

este-n esență uniune.

 

Dar nu una întâmplătoare,

căci întâmplarea-i hazardoasă,

pe când creația-i deodată

inteligentă și frumoasă.

 

După cum nu-i o întâmplare

elina kalokaghatie,

celebra îmbinare dintre

supremul bine și minunăție,

 

ca și acceptul dubios

al ateistului farsor,

că, da, creație există,

dar nu există Creator...

 

Se știe că arta vizează

prin bine, just, fermecător

și prin categorii opuse

(minciună, rău, dezgustător)

 

pe om desăvârșit să-l facă,

și-apoi că la Hugo subtilul,

frumosu-i chiar mai necesar

decât e ditamai utilul;  

 

cu-atât mai mult că nu avem

pînă-n momentul actual

o definiție exactă

pentru frumosul uzual.

 

E drept, prusacul Kant ne spune

că în în frumos se întrezare  

ceea ce omului îi place

făr’ de conceptualizare.

 

Dar definiția-i prea vagă

în rigorismu-i filosofic,

așa că numai tangentează

cu foarte-ntinsul plan estetic.

 

De asta cred că prinde bine

o abordare diferită:

Când definirea dă rateuri,

descripția e nimerită!

 

Astfel frumosul ne apare

ca un ocean nemărginit:

e grația ce-și pune-amprenta

pe fruntea dorului stârnit;

 

e zborul sufletelor pure

în căutare de lumină

peste abisuri și tenebre,

de cari istoria e plină;

 

e testamentul omenirii

pentru vecie parafat,

cu două mii de ani în urmă,

de Omul fără de păcat;

 

este tabloul planetar

în necurmată retușare,

al inimilor sfâșiate

de-o dragoste mistuitoare;

 

este vioara genuină

a începutului edenic,

pe care-alunecă arcușul

nepângărit mefistofelic;

 

e marea odă-a bucuriei

că existăm și vom lupta,

ca viața pe planeta noastră

să nu fie o cacealma

 

la mâna globaliștilor

și sculelor suprastatale,

care dispun în toate cele

prin planuri hiperabisale;

 

e splendida comoară dată

de Creator sorții umane,

ca cei ce-o folosesc să fie

ființe mult mai bocotane

 

în plan moral și afectiv,

iar ea valoare nu-și știrbește,

din contră, prin utilizare,

mai abitir se întețește.

 

Dar tot frumosu-n sine-ascunde

pericole nebănuite –

superbii munți din depărtare

și mările neliniștite,

 

căci el e farmec și sublim

la scară nouă adecvată,

însă la mari dimensiuni

e superbestie curată...

 

Închei în notă optimistă

pentru prezent și viitor:

Nu doar că viața va urca

al globalismului pripor

 

(războaie, crize, pandemii),

dar creștinismul va ieși

din încercări mai întărit

și oamenii se vor trezi,

 

chit că acum par resemnați

cu sforile neomarxiste –

credința tot mai insultată

și sodomii tot mai teziste!

 

Istoria, de altminteri,

pentru creștini e aliat:

Prin creștinare, Europa

nu doar că s-a civilizat

 

și că exportu-i în Americi

(dincolo de exagerări)

e reușita ei de frunte

în valul de realizări,

 

dar și-n cultură-i tributară

credinței noastre strămoșești;

de două mii de ani gândirea

și artele sunt creștinești!

 

Ba chiar arhitectura are

un strălucit profil creștin:

De pildă, spune Vasilescu

în cursu-i de-acribie plin,

 

giganticele catedrale

din Vestul putred de bogat,

de fapt sunt „Biblii dăltuite”,

la care-n timp mulți au lucrat.

 

La fel, în muzică Scriptura

constituie surse divine

pentru muzicieni de geniu

și psalticele bizantine.

 

            Sighetu Marmației,                                                     George  PETROVAI

               1-3 iulie 2022

 

 

Academicianul Ion Pop şi-a sărbătorit ziua de naştere în Maramureş

                                                Academicianul Ion Pop s-a reîntors  acasă

Iubirea se poate manifesta în forme felurite. Astăzi vorbim de un reper moral demn de urmat în Romania anului 2022. Da, este vorba de academicianul Ion Pop, despre care poetul Adrian Popescu a spus în cadrul Zilelor Nord Literar că şi-a neglijat oarecum cariera literară proprie de dragul tinerilor poeţi şi prozatori pe care i-a promovat la Echinox. Adică, vreau eu să înţeleg – a fost un generos cu aceşti poeţi, dar şi cu noi, dăruindu-ni-i!

Dragostea poetului Gheorghe Mihai Bârlea care a pus la cale această întâlnire cu ing. Ioan Mătieş, primarul destoinic al Mireşului, cu poetul, membru al Uniunii Scriitorilor – Ioan Dragoş şi cu fratele lui Gelu, cu învăţătorul Dorel Merciu, directorul şcolii din Mireşu Mare a dat roade. Înmiite, doar să aveţi răbdare.

Apoi, o altă faţetă a iubirii, participanţii. Toţi, unul şi unul! Mă explic. Au venit să-l sărbătorească poeţii şi scriitorii din Iaşi, din Bucureşti, din Cluj, din Bistriţa, de pe clisura Dunării, din Satu Mare, din Baia Mare, din Baden Baden-Canada, din Chelinţa şi Ioan Dragoş din Lucăceşti!

Şi au mai venit, dar n-au recitat sau citit: artistul Mircea Bochiş de la Colonia Pictorilor, dr. Filip Terezia şi editorul Sandu Peterliceanu de la Târgu Lăpuş, profesorul Cornel Gh. Cosmuţa şi poeta Janeta Coroiu de la Şomcuta Mare, pictorul Grig Zlampareţ din Mireşu Mare, Daniela Sitar Tăut, Bianca Bodea şi nu în ultimul rând prof. Monica Cândea din municipiul, reşedinţă de judeţ.

Şi continui cu această faţetă, profesorii pensionari:  Ghita Viorica, Chira Ana, Pop Emilia, Pop Aurelia, Chira Dumitru, Ion Georgescu Muscel, Cornel Gheorghe Cosmuţa, Janeta Coroiu, Vasile Mărieş, Mioara Fărcăşan şi nu în ultimul rând profesoara de limba română Viuţa Ortensia Dorca, o iubitoare a poeziilor lui Ion Pop şi fan „Jan” Pop.

Faţetele iubirii, ce temă frumoasă pe viitor pentru mine ca dascăl! Da, au fost! Vă mai dau un exemplu, după intonarea Imnului Naţional, s-a cântat LA MULŢI ANI sărbătoritului de către Corul Ortodox din Mireşu Mare, preot Ioan Romulus Ciurdaş  şi i s-a oferit un tort în formă de carte de către Consiliul Local. Atunci am văzut lacrimi de bucurie în colţul ochiului lui Ion Pop cu 3 puncte...

A urmat un RECITAL DE SUFLET acad. ION POP şi parcă timpul, acesta atât de grăbit, a stat în loc. A înţepenit  pentru că în poemele Domniei sale a vorbit de bunica, de părinţi, de rădăcini, de viaţă, de dragoste. A promovat pentru toţi sentimentele faţă de bunici, părinţi, patrie! A fost reprezentantul sufletelor noastre! Of, Doamne! Cât de mult trebuie să-l iubim!

Da, călcăm pe strada care-i poartă numele! Dar călcăm sfioşi, respectuoşi de parcă am pluti ca să-l parafrazez pe poetul Adrian Popescu! Academicianul Ion Pop ne-a dat, într-o sală plină, dovada faptului că Dumnezeu iubeşte oamenii modeşti, simpli, iubitori ai semenilor lui! Lecţia Domniei sale va rămâne în veci în inima mea!

Ieri, Mireşu Mare a fost a doctorului Căluşeru, a preotului Câmpeanu, a lui ”Gheorghe, Petre, Petre, Petre,  Mărie, Vasile, Eleonora,Ioan...”. De azi Mireşu Mare este a lui acad. Ion Pop, a Floricăi Roman, a lui Ioan Mătieş dar lista rămâne deschisă...

Închei cu spusele sincere: ”Academicianul Ion Pop, nu este numai fiul satului, ci este parte componentă din această comunitate”, –  ing.  Ioan Mătieș, primarul comunei Mireșu Mare.

                                                                                         Gelu DRAGOŞ, U.Z.P.R. 

Foto: GDL

La mulţi ani, Domnule academician ION POP!

 Eveniment cultural de mare ținută culturală desfășurat în “Grădina lui Ion”(că o fi a D-lui acad. ION POP, a d-lui primar ing. Ioan Mătieș...), Mireșu Mare.

A fost o deosebită onoare pentru mine să particip la acest moment aniversar.

Desigur, este un privilegiu să vobeşti despre domnul academician Ion Pop, acasă la Căminul cultural, în care cuvântul său a răsunat de atâtea ori cu greutatea marelui poet, profesor universitar,critic literar și mai ales Fiu al comunității noastre, a personalităţii de cultură totală, bazată pe echilibrul şi interacţiunea ştiinţei şi artei, a competenţei date de o serioasă informare ştiinţifică şi a grijii pentru viaţa cetăţii în care are rădăcinile.

A rosti sau a scrie cuvinte elogioase despre academicianul Ion Pop poate părea multora superfluu și este, oricum, riscant din mai multe puncte de vedere, având în vedere că, eu nu sunt nici măcar licențiată în litere. De ce riscant? Mai întâi, Domnia Sa nu mai are demult nevoie de elogii, fiindcă este de decenii arhicunoscut în calitatea prin care s-a ilustrat, dincolo de vremuri și de regimuri politice, aceea de personalitate științifică de valoare națională și internațională. În al doilea rând, atâtea laude justificate și binemeritate i s-au adus de-a lungul timpului, încât oricine riscă să fie redundant, repetând vorbe care se știu.

 Dar, nu pot să nu aștern din emoțiile trăite: Îmi tremură cugetul, deși ar trebui poate să trăiesc modest bucuria, fără a o “trâmbița” pe social-media.  Oricum, am lăcrimat alături de cei mulți prezenți în sală, la citirea  Domniei sale din opera binecunoscută. Nu puține au fost și emoțiile Dumnealui. Ori în sală, a fost “toată floarea cea vestită” a literaturii din împrejurimi, ba și din alte colțuri de țară - despre personalitățile prezente nu voi spune eu - veți afla de bună-seamă din surse autorizate cum ar fi Nord Literar, Graiul Maramureşului sau blogul Moara lui Gelu. Nu poți să nu remarci spiritul profesorului, care are prospeţimea tinereţii, vigoarea minţii şi capacitatea de a se entuziasma în faţa valorilor intelectuale şi a noutăţilor ştiinţifice. Are acea inocenţă care vine din structura unei personalităţi care şi-a păstrat neştirbite idealurile şi valorile tinereţii timpurii.

Dacă n-ai fi citit încă creațiile poetului Ion Pop, ai fi aflat din selecția atentă a versurilor prezentate, adevărate lecţii de viaţă – multe! Ce mai’! O operă de o întindere şi varietate care dau complexe. Nu trebuia să știi multe despre Omul sărbătorit azi. Ar fi fost de ajuns să auzi alocuțiunile aduse de mari personalități ale culturii, prezente azi aici, care au avut șansa de a transmite întreaga lor gratitudine, respectul lor profund şi admiraţia nemărginită, atât pentru frumoasa vârstă împlinită cât şi pentru remarcabile contribuţii ştiinţifice - un înţelept între marii înţelepţi ai Academiei Române. Așa cum îl știam, Domnul academician,  este o prezenţă extraordinar de activă și în viaţa publică. Multe omagii și D-lui primar ing. Ioan Mătieș, care și-a dovedit încă o dată competența de a face față fiecărei fațete a vieții pline, în poziția de primar. Multe şi infinite felicitări și d-lui viceprimar Ghiță Tânc și întregului personal al Primăriei pentru deosebita pregătire și găzduire!  Sigur, că un rol responsabil a revenit, d-lui prof .Gelu Dragoș, ziarist, poet și scriitor! Mulțumim tuturor pentru această sărbătoare a sufletului!

                                                                             Prof. Emilia POP

UN REGAL DE POEZIE ȘI LITERATURĂ LA BAIA MARE

LA ANIVERSARĂ: Revista Nord literar și academicianul, universitarul, poetul și criticul literar ION POP

Astrele uneori, iar alteori oamenii produc conjuncții sau fericite coincidențe de întâlniri și evenimente, precum cel din 1-2 iulie 2022, de la Baia Mare și, respectiv, la Mireșu Mare. În 1 iulie a fost o dublă zi aniversară ceremoniată fastuos la Baia Mare în incinta sălii de conferințe a Consiliului Județean Maramureș, cu sala plină de de literați veniți atât din județ, cât și din depărtările României, de la Cluj-Napoca, Iași, Timișoara, Turnu Severin, de la Bistrița, Satu Mare, Sălaj. Revista Nord literar, la 20 de ani de la apariția primului ei număr, l-a avut ca invitat de onoare pe academicianul, magistrul și literatul deplin, poet și critic ION POP care tot în 1 iulie a aniversat intrarea sa pe un alt Cerc al Timpului. Fericită coincidență, fericit motiv de sărbătoare deplină!

Revista Nord literar s-a întrecut pe sine de data aceasta, atât prin lista de invitați, nume de notorietate, cât și prin programul plin al celor două zile. Cine au fost invitații? Nume de notorietate, începând cu academicianul ION POP, universitarii Mircea Muthu, Mircea Popa, de la Cluj, Alexandru Ruja de la Timișoara, poeții Adrian Popescu, Ion Cristofor, Ioan Pintea de la Bistrița, Daniel Săuca de la Zalău, pictorul Mircea Bochiș, Andreea Hedeș de la Cluj. Alături de literați și cărți au fost editorii Vasile George Dâncu de la Școala Ardeleană și Ioan Pintea. Poeți și literați din județ, Săluc Horvat, Gheorghe Pârja, Delia Muntean, Daniela Sitar, Florica Bud și alții, mulțime. (text în lucru) După momentul protocolar și discursurile de prezentare din sala CJ, Andreea Hedeș a prezentat cartea eveniment, cartea-obiect cultural, o fericită alchimie a imaginii cu textul poetic avându-i ca autori pe Mircea Bochiș și pe Gabriel Chifu. După masa la Biblioteca Județeană Petre Dulfu a fost un regal de carte, cultură, discursuri percutante și personalități impresionante. Au vorbit editorii V.G. Dâncu care a editat elegant și expresiv cărțile clujenilor, Ioan Pintea despre cărțile și albumele editate și despre valoroasele colecții ale Biblioteci G. Coșbuc din Bistrița iar autorii și-au prezentat și argumentat punctele de plecare și ideile care au dus la realizarea unor cărți magistrale de analiză și sinteză a fenomenului cultural literar precum: cele ale lui Ion Pop: 𝑬𝒙𝒊𝒔𝒕𝒆𝒏𝒕̦𝒂 𝒓𝒊��𝒖𝒂𝒍𝒂̆. 𝑫𝒆𝒔𝒑𝒓𝒆 𝒑𝒐𝒆𝒛𝒊𝒂 𝒍𝒖𝒊 𝑰𝒐𝒂𝒏 𝑨𝒍𝒆𝒙𝒂𝒏𝒅𝒓𝒖, 𝑷𝒐𝒆𝒎𝒆. 𝟏𝟗𝟔𝟔-𝟐𝟎𝟏𝟏. 𝑨𝒏𝒕𝒐𝒍𝒐𝒈𝒊𝒆, 2015 ; 𝑷𝒐𝒆𝒛𝒊𝒂 𝒓𝒐𝒎𝒂̂𝒏𝒆𝒂𝒔𝒄𝒂̆ 𝒏𝒆𝒐𝒎𝒐𝒅𝒆𝒓𝒏𝒊𝒔𝒕𝒂̆, 2018; 𝑬𝒄𝒉𝒊𝒏𝒐𝒙 𝟓𝟎, 2018; 𝑬𝒙𝒊𝒔𝒕𝒆𝒏𝒕̦𝒂 𝒓𝒊𝒕𝒖𝒂𝒍𝒂̆. 𝑫𝒆𝒔𝒑𝒓𝒆 𝒑𝒐𝒆𝒛𝒊𝒂 𝒍𝒖𝒊 𝑰𝒐𝒂𝒏 𝑨𝒍𝒆𝒙𝒂𝒏𝒅𝒓𝒖, 2020; 𝑶𝒓𝒆, 𝒛𝒊𝒍𝒆, 𝒂𝒏𝒊 𝒅𝒆 𝒑𝒓𝒊𝒆𝒕𝒆𝒏𝒊𝒆. 𝑪𝒐𝒓𝒆𝒔𝒑𝒐𝒏𝒅𝒆𝒏𝒕̧𝒂̆ 𝑰𝒐𝒏 𝑷𝒐𝒑 - 𝑴𝒊𝒓𝒄𝒆𝒂 𝒁𝒂𝒄𝒊𝒖 (𝟏𝟗𝟔𝟒-𝟐𝟎𝟎𝟎); 𝑭𝒆𝒓𝒆𝒔𝒕𝒓𝒆. 𝑨𝒏𝒕𝒐𝒍𝒐��𝒊𝒆. 𝟏𝟗𝟔𝟔-𝟐𝟎𝟐𝟏; 𝑳𝒖𝒄𝒊𝒂𝒏 𝑩𝒍𝒂𝒈𝒂. 𝑼𝒏𝒊𝒗𝒆𝒓𝒔𝒖𝒍 𝒍𝒊𝒓𝒊𝒄, 2022. sau cărțile lui Mircea Muthu: Balcanismul literar românesc, Estetica sau Melcul și cochilia, Liviu Rebreanu, sau paradoxul organicului, o minunată carte despre Făt-Frumos; cărțile lui Mircea Popa, volumele lui Adrian Popescu sau Laureat al norilor de Ion Cristofor Filipaș au constituit, toate, o copleșitoare revărsare de creație și informație care a făcut magistral evenimentul. Clujul prezent la Baia Mare cu eminenții săi creatori, magiștri și editori ne-a uimit cum era de așteptat și a cucerit irezistibil pe iubitorii de cărți și de poezie. (text în lucru).

 

Autor: dr. Terezia FILIP

 

David Angelo: „Statul poate fi cumpărat. Cum a fost cumpărat statul ucrainean. Și cel român!”

 

”Presiunea politică şi a sancţiunilor fără precedent din partea aşa-numitului ‘Occident colectiv’ ne obligă să accelerăm procesele de integrare cu Belarus”, a declarat Putin.

Vor urma și alții. Ce să facă, să stea în coasta Rusiei și să se alieze cu Occidentul? Ucraina se alia, dacă mai întâi nu erau dați jos președintele și guvernul? A făcut cineva vreun referendum? A întrebat poporul? NU.

A fost ca la noi. PSD-ul a câștigat detașat alegerile în 2016, a avut rezultate foarte bune la guvernare și a fost dat jos. Prin alegeri? Nu. Așa s-a dictat de afară. Au ieșit 50.000 de oameni în stradă. Asmuțiți de presă. La fel a fost și-n Ucraina.

Când îi auzi pe unii tolomaci că ce… n-are voie Ucraina ca stat suveran și independent să se alieze cu cine vrea? Nu. Statul nu e poporul. Asta nu se înțelege. Ucraina nu mai era independentă când a decis să ceară integrarea în NATO. Era deja colonie.

Statul poate fi cumpărat. Cum a fost cumpărat statul ucrainean. Și cel român. Și altele. Pe popor nu-l mai întreabă cei care cumpără statul. E prea prost. Chiar e. Oligarhii miliardari ucraineni și multimilonarul Zelensky erau vânduți deja când au făcut cererea de aderare. Să spună unde au banii.

Dacă sunt în USA, mai este Ucraina stat suveran și independent? Când fonduri de investiții din USA dețin 20% din terenul agricol ucrainean – suprafață mai mare decât cea agricolă a Italiei – mai este suverană și independentă? Sau când Grupul Rotschild deține 70% din datoria ei suverană? Prostoboii tac aici. Dar nici nu cedează.

Adică, vin îți dau jos președintele ales de popor, guvernul rezultat din alegeri libere, îmi pun președintele și guvernul pe care îi vreau, și spun că statul suveran și independent „liber” are dreptul să decidă cu cine se aliază. La proști ține asta, la noi nu. De ce? Fiindcă vrem să fim corecți. Occidentul ne-a învățat să fim democrați. Parol! Eu chiar am fost învățat de Europa liberă.

PS. Băi, dar ditai hăzmăndăul e Lukașenko ăsta! Dictator adevărat. De-aia îi știu de frică bielorușii.

 

Autor: David Angelo

Scurtă privire asupra partidelor politice la intrarea în vacanţa parlamentară

 

În urma summit-ului NATO de la Madrid, de la sfârşitul lunii iunie, potrivit declaraţiei primului ministru Nicolae Ciucă, „România şi-a atins toate ţintele strategice”. Cu alte cuvinte, mai bine decât atât nu se putea.

Să le enumerăm, pe scurt. Unu: Marea Neagră a fost declarată zonă de interes strategic al NATO. Aşadar, de acum înainte Marea Neagră nu este un lac rusesc, aşa cum spunea Vladimir Putin pe vremea când Traian Băsescu era preşedintele românilor.

În acelaşi context, la acelaşi summit, Rusia a fost definită ca principala ameninţare la adresa securităţii euroatlantice. Aceste decizii istorice se concretizează în îmbunătăţirea arsenalului de război, în întărirea apărării aeriene anti-rachetă, în suplimentarea numărului de militari staţionaţi în flancul estic al NATO. Nu ştim cine plăteşte costurile, dacă militarii NATO sunt întreţinuţi de ţara care îi găzduieşte sau sunt finanţaţi din fondurile Alianţei. La cât de importantă este securitatea, faţă de pericolul pe care îl reprezintă Rusia, acest aspect contează mai puţin. Contează că sunt aici.

Tot în zona politicii externe pot fi situate şi finalizarea documentelor, a celor şapte jaloane pentru o substanţială tranşă din fondurile PNRR, datorită străduinţei ministrului Marcel Boloş. Ministrul Fondurilor Europe nu exclude posibilitatea renegocierii, undeva prin toamnă, a Planului Naţional de Redresare şi Rezilienţă. De notat că toate ministerele şi-au depus documentele cerute, urmând să fie validate de Comisia Europeană.

Dar pentru marea majoritate a populaţiei prezintă interes măsurile care se iau pentru îmbunătăţirea vieţii de zi cu zi.

Astfel din 1 iulie intră în vigoare două măsuri pentru sprijinirea populaţiei. Tichetele de masă, din păcate primite numai de bugetari pentru că cei care produc nu merită decât să plătească impozite, se majorează de la 20 la 30 de lei. A doua măsură se referă la ajutorul de 700 de lei pe care îl primesc pensionari care au o pensie sub 2000 de lei.

Pentru un început de iulie fierbinte, cu temperaturi record, aceste realizări mulţumesc lumea pe jumătate. Marea problemă rămân preţurile. Benzină şi motorină prea scumpă pentru buzunarele românilor. Produse alimentare mai scumpe. Viaţa, în general, s-a scumpit, în acelaşi timp crescând şi teama de război, foamete, de pierderea locurilor de muncă.

Sunt veşti şi mai bune, este adevărat că pentru anumite categorii. Parlamentarii intră într-o lungă şi meritată vacanţă. Pe parcursul celor două luni guvernul va conduce prin ordonanţe de urgenţă. Este perioada în care, de regulă, se reglează anumite disfuncţionalităţi.

Pe timpul vacanţei parlamentare din vara anului 2019 a avut loc marea revoltă de la Bucureşti. De ce au ieşit atunci oamenii în stradă? Fiecare protestatar a avut motivaţia lui. Unii au protestat împotriva ordonanţei prin care se cerea impozitarea bacşişului ospătarilor, prin aşa numita ordonanţă Vâlcov-Teodorovici.

Grosul demonstraţiei, care a degenerat în violenţe, a fost îndreptată împotriva lui Liviu Dragnea. Ziua de 10 august 2019 rămâne un reper în istoria protestelor de stradă, echivalând cu o mineriadă din anul 1990.

Comparând situaţia economico-socială din 2019 cu cea din 2022 se poate uşor observa că atunci motivele erau de ordin politic, pe când cele de acum sunt de ordin economic.

Datorită evenimentelor din august 2019, USR s-a impus ca partid, iar PSD a primit o lovitură de imagine cu reverberaţii europene, cu urmări nefaste pentru social-democraţii români.

După trei ani nici USR nu este acelaşi partid cu potenţială ascensiune, nici PSD nu mai este oaia neagră din spectrul politic. PSD şi-a revenit, ca imagine, fiind cooptat la guvernare exact în locul USR-ului care-i contesta calitatea de partid democratic, european, care respectă drepturile şi libertăţile cetăţeneşti, principiile liberale, justiţia etc.

Altele sunt acum priorităţile populaţiei. Unele partide îşi ajustează programele după cerinţele vremii. PNL şi PSD iau împreună măsuri sociale, pentru atenuarea scumpirilor, dau o importanţă majoră apărării naţionale, printr-o strânsă colaborare cu NATO.

Pentru partidele politice vara este o perioadă moartă. Revolate din august 2019 a fost o excepţie. Ca partide de opoziţie, nici USR, nici AUR nu au nicio pârghie pentru a se relansa politic. Desigur, ar putea profita de măsura „50 de bani” şi să scoată lumea în stradă, dar nu mai au potenţial.

 

Autor: Dumitru Păcuraru

Sursa: Informaţia zilei Maramureş

Fotografia zilei - Actriţa Jill Ireland