Menuț Maximinian şi volumul de poeme ”Noduri în haos”

                                                                                                      de Melania Cuc

Așa cum ne lasă să întrezărim încă din titlul volumului, Menuț Maximinian vine cu primul său volum de poezie parcă anume pentru a marca frumosul acolo, în haosul cotidianului, a puncta locurile și valorile morale care ne mai țin pe verticala spiritului.

După un periplu publicistic de invidiat pentru vârsta sa biologică, tânărul scriitor ne demonstrează că este capabil de valenţe noi, lirice, și care dau profunzime unor imagini și stări care, cred eu că îl singularizează în peisajul literar al momentului.Metafora sa este proaspătă, neprelucrată după tehnici mimetice.

Fără să apeleze la sintagme deja la modă, autorul volumului Noduri în haos face act de curaj de creaţie autentică (şi) prin aplecarea sa creatoare către graiul folosit încă în zona sa natală. Firul, deși modernist, al versului este cuprins în lucrătura meşteşugită a cuvintelor simple și nu o dată, chiar arhaice. De o forță intrinsecă sunt şi versurile care au tangenţă cu o lume reală în descompunere, dar aici nu este vorba de cernoziomul greoi şi palpabil prin care trec în nefiinţă locuri şi oameni. La Maximinian toul este un abur inefabil, spirit, iluzie a unui spaţiu pe care îl poartă cu sine întru veşnicire. Prin valoarea literară clară, poetul ridică la rang de rugăciune uneori, alteori, coboară vocea la tihna cântecului de leagăn… Cu uneltele sale lingvistice, şi nu doar, face translaţia între haosul metropolitan și nebunia tehnologizării, şi tihna din visul pastoral al fostului-copil de la munte. Nimic mai benefic pentru poetul care se caută pe sine, nimic mai potrivit pentru prima sa carte de poezie, este acest discurs liric pe înţelesul inimii și minţii. Autorul nu mai scrie demult pentru album, pentru sine.

Fără frondă, fără să epateze în paginile cărţii, Menuţ Maximinian reuşeşte să recreeze o lume aproape ideală pentru un om pragmatic , de pressă, cum este dânsul. A învăţat să-şi folosească amintirile, dar și prezentul, prefirându-le ca pe florile de câmp între paginile unui abecedar ce nu se va demoda niciodată.

Mesajul de dragoste de ţară şi cel cu accente ce tin de travaliul unui intelectual care se respectă, poemele deşi în vers alb, adună în ele eşantioane ale unui mediu rural evident, mesaje răspicate ca o bineţe, și care, toate la un loc constituie ,,nodurile,, gordiene, aş zice eu, şi pe care scriitorul Menuţ Maximinian a avut harul şi curajul să le ,,taie,, oferindu-ne, prin frumos-i curaj, un splendid volum de poezie.

Felicitari şi îţi mulţumim, Menuţ Maximinian, pentru darul tau de dumincă dimineaţa!

Sursa: Cititor de proză