Et in epica magna ego

                             de   Stefan Jurca

 

 Ioan Groşan teoretizeaza omul de dincolo de cortina de fier,omul din est carecterizat ca un Ianus bifrons,omul cu doua feţe,una erotica a obsedatului sexual şi alta concreta,constructivă a unui om mînat de gînduri bune în a realiza ceva pe durata unei vieti.Motto-ul din Eminescu asezat la începutul cartii redă tocmai aceasta tristete a omului de a nu putea fi ceea ce este din cauza unor condiţii care nu sînt firesti.Profesorul Gheorghe Glodeanu mergea mai departe cu analiza alăturindu-l pe Grosan lui Anton Holban care descrie sufletul personajelor aflate la limita realizarii în condiţiile unui timp neprielnic.Starea materiala determinind şansele de realizare profesionala fapt care marginalizeaza sufletele intelectualilor.

        Nelu Sanepidu este omul care umblă din floare in floare,un Don Juan care face o pasiune din erotism.Doi tineri cronicari îl atacă pe Ioan Groşan acuzîndu-l că nu a scris un roman.Din cite ştim poeziei cît şi romanului nu i s-a dat încă o definitie precisa nici macar de către tinerii cronicari de vîrsta copiilor lui Ioan Groşan.Cît despre probitatea profesionala a unor critici reamintesc ce spunea Mircea Cărtărescu cînd a fost declarat cel mai bun scriitor de romane din ultimii zece ani,spunea dumnealui că aceeasi critici l-ar putea situa pe locul întîi daca s-ar cere sa se clasifice cel mai prost roman din ultimii zece ani.Ioan Grosan are fortă epică necesara scrierii de romane,toată problema este ca timpul să aibă cu el o nemaipomenită răbdare.

          Un om din Est se citeste cu interes desi lecturasem  iniţial fragmente din roman în diverse reviste-Verso,Archeus,Luceafarul…

          Scena erotică din muzeul satului este construită minunat cît şi peroratiile filosofice

ale iubitei cu rochii clopot,femeia pudică in relatiile erotice din cauza unor malformatii ale părtii nodale.

          Romanul Un om din Est,din pură coincidenţă are acelasi titlu ca si cartea lui Daniel Cristea Enache a fost asteptat de multă lume.Miza cartii ar fi după mine soarta tinerilor profesori repartizati la ţară.C.Noica le spunea cîndva ca au o sansă extraordinara,să aibă la ei doar un gemantan cu carti si vointă.Daca filosoful ar trăi nu stim daca ar mai spune la fel despre oamenii care pina la 21 de ani nu  au iesit din norma.Vor trage cu arcul sau vor ascuti sageti pentru acei care trag cu arcul.

         Eu cred că Ioan Groşan mizează prea mult pe ideea că omul din est nu se poate realiza din cauza regimului coercitiv al epocii de aur.Sa ne remintim de scriitorii care au trăit razboaie ori de autorii sovietici care s-au impus,totuşi atentiei lumii din vest.Vezi doar afirmarea fetelor din Est,în lumea din Vest,Herta Muler si Angela Merkel ori Gunter Gras si Evtusenko,etc.Dar Camil Petrescu şi Gib Mihăescu.Se poate teoretiza pe marginea acestui roman,el aducînd prospeţime si un aer curat lumii sufocate de azi.

Mă surprinde plăcut periplul filosofic al Lilianei,femeia cu coadă căreia îi lipseau doua corniţe sub breton să fie Necuratu.Oricum doxă de carte,de la Spinoza pînă la Heidegger care nu mai este de actualitate,ori pînă la  discipolii de la Păltiniş.

 Finalul romanului este de tot romantic.Doi obsedati de a fi inselati urmărind dintr-un copac miscarile iubitelor si canonada dinspre Universitate..A început Revolutia.

 Ma opresc aici si afirm ca Ioan Grosan a scris un roman si poate afirma Et in Epica magna ego.