Rugă de seară
O, Domnul meu din vise,
Nevrednic sunt de ușile
deschise…
Prin pânza anilor trecuți
ce nu mai dor,
Purtarea Ta de grijă mă urmează ca un nor…
De mi-ar veni pe buze mulțumirea
pe măsură !
Dar stau nedumerit și
cu-ncleștată gură,
Că-n roata vieții-s
agățate-ncâlcituri,
Cuvintele troznesc la-ncheieturi,
Silabe-ngrămădite fac cangrenă…
Să nu mă fi lăsat robit de-atâtea griji nătânge !
Ce mi-au scurtat și
vreme, și gustul de a plânge !
Acum, la ceas târziu, mi-e sufletul tihnit:
Îti mulțumesc pentru
blândețea zilei ce-a trecut !
Cer încă îndurare, Cerescul meu Părinte !
În cămăruța mea, ca
învelit de-o haină,
Fă să mă-nvăluie o liniște
de taină
Și-o pace de
netradus în cuvinte !
Baden / Decembrie 2012
Lacul Huron
Rugăminte
Nu cumpăr nimic,
Dar nu-ți fac niciun
rău –
Am intrat să mă-ncălzesc
La blândețea
surâsului tău…
Afară e-un vânt costeliv
Ce duce-a pieire și-a
boală –
La tine miroase-a uitare de timp,
Când lumea e tristă și
goală…
De aș găsi ușile deschise,
Aș intra-n cămara ta
de vise;
Ți-as pune pe masă o
floare de gând
Și te-aș face mesteceni s-auzi fremătând…
Dar ,ia, îmi văd de drum hoinar,
Fată cuminte de la bar !
Te-or întreba de după gard:
Li-i spune că a fost Ronsard…
Cum sunt sărac,ți-aș oferi
O pernă de azur să-ți
pui obrazul;
Umplută cu poemele mele ar fi
Și te-ar feri de tot
necazul.
Baden / Octombrie 2012
NOTA:
Vă invităm să deschideţi pagina cu
creaţia poetului:
http://www.georgescumuscel.com
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu