VATRA ROMÂNEASCĂ
de Elena
Anghel
Nori de ploaie se
adună
Dinspre Cluj spre
Odorhei.
Unii vor să ne impună
Să jucăm cum cântă
ei.
Minţile au luat-o
razna;
Umblă zvonul deşănţat
Că-n Harghita şi
Covasna
Vor să facă “stat” în
Stat !
S-a udat de lacrimi
pragul;
În Cristuru e prapad
!
Imnul românesc şi
steagul
Nu se-aud şi nu se
văd !
Crişul, Mureşul,
Târnava
Poartă jalea în aval.
Nesfârşită e
gâlceava;
Nu e linişte-n
Ardeal.
Munţii stau să
răbufnească;
Fierbe galbenul podiş
!
Vatra sfântă
strămoşească
E tăiată-n curmeziş.
Se anunţă o furtună
Cu efect devastator:
Impostorii vor să
pună
Pe cultură sigla lor.
Atmosfera prevesteşte
Un pericol iminent !
Tot ce sună româneşte
Capătă un alt accent.
Graiul nostru plâns
pe vetre,
Legănat de cărărui,
E lovit mereu cu
pietre
Ca un pom al
nimănui...
Nu lăsaţi ca
vorbitorii
Altor limbi pe-acest
pământ,
Să ne umble prin
istorii
Şi să muşte din
cuvânt !
Neamul Românesc nu
piere;
Dacii încă mai
trăiesc !
Scoateţi steagul la
vedere
Şi-n Ţinutul Secuiesc
!
De pe stâncile
străbune
Decebal ne dă curaj !
Faceţi imnul să
răsune
Peste Mureş, pân-la
Blaj !
Nu permitem celor
care
Se pretind aici
stăpâni,
Să ne calce în
picioare
Demnitatea de români
!
Căci în Ţara
Românească
Nici un ins minoritar
N-are dreptul să
clintească
Borna pusă la hotar !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu